Nu știu dacă tu ai auzit asta, dar eu aud destul de des:
”Te-ai schimbat după ce ai născut!”
sau ”Te-ai schimbat foarte mult după ce ai născut!”
O aud de la prieteni, dar și de la soțul meu. Vorbeam azi cu niște prieteni dragi despre cum ne schimbăm și cum se schimbă relațiile, în general, după apariția copiilor. Și inevitabil s-a ajuns și la cât de mult ne schimbăm după ce îi avem.
De fapt, eu chiar ziceam zilele trecute că simt că viața mea se împarte în ”î.c” (înainte de copii) și ”d.c” (după copii). Viața mea dinainte de a-i avea pare atât de îndepărtată! Și parcă îmi aduc aminte ca prin vis de cum era și cum eram.
Simt și eu că m-am schimbat enorm. Poate înainte să fiu eu în această postură nu m-am gândit neapărat, dar cred că ne schimbăm mult toate după ce devenim mame. Mi se pare inevitabil. Pentru că ești pusă în niște situații noi. Ești obligată să crești o dată cu ei. Să rezolvi din situațiile ascunse bine în subconștient, dar care ies acum la suprafață tocmai ca să le vindeci și să poți să treci mai departe.
Dacă stau acum să mă gândesc toate femeile pe care le cunosc s-au schimbat mult după ce au devenit mame. La bărbați parcă nu mi se pare atât de evident. Sau poate doar nu îi cunosc la fel de bine cum le cunosc pe femei. Chiar mi-ar plăcea să aflu și părerea tăticilor legat de cum se schimbă ei după ce au acest nou rol.
La mine poate e și mai evident procesul pentru că o dată cu ei mi-am descoperit și pasiunea, pe care nu aveam cum să o intuiesc înainte: de a sprijini viitorii și proaspeții părinți în acest început de călătorie. Plus că am ales și să trăiesc conform pasiunii mele și să renunț astfel la un job călduț, dar destul de râvnit în orașul în care locuiesc. Gest total inexplicabil pentru mulți. Act de curaj pentru unii. Act de nebunie pentru alții.
Dar asta e prea puțin important. Cred că deciziile e necesar să le luăm împreună cu familia-nucleu, dar să fie în concordanță cu noi înșine. În cazul meu exact așa a fost. M-am consultat cu soțul meu, am găsit o variantă care să fie ok pentru întreaga familie și am acționat.
Schimbarea
Pentru mine nașterea lui Alex a fost un foarte mare salt. Parcă am intrat pe o nouă spirală. La un nivel superior.
Mi-am redecoperit instinctul și încrederea în mine.
Am găsit încrederea de a face ce simt, chiar dacă asta era, în multe cazuri, în contradicție cu ceea ce vedeam în jurul meu. Acesta a fost un pas important pentru mine deoarece eu am fost mereu conformistă. Am învățat de mică să fac ceea ce trebuie. Să nu supăr oamenii. De aceea, să fac lucrurile contrar așteptărilor celorlalți pentru mine a fost o provocare. Am devenit ”rebelă” din acest punct de vedere.
Am descoperit spiritualitatea pe care o căutam încă de mică și care nu are nici o treabă cu religia.
L-am redescoperit pe Dumnezeu. Și nu are nici o treabă cu Dumnezeul despre care am învățat în școală sau la biserică.
Mi-am identificat valorile și am învățat să trăiesc conform lor.
Mă cunosc puțin mai bine în fiecare zi.
Simt că îmi folosesc darurile (pe care le avem toții, însă de care nu suntem mereu conștienți).
Învăț iubirea necondiționată.
Învăț să mă iubesc și accept așa cum sunt. Învăț să mă respect și să îmi aloc timp pentru mine.
Îmi redescopăr feminitatea.
Mă reconectez cu copilul meu interior și vindec din rănile pe care le am.
Identific, elimin și rescriu convingeri limitative.
Îmi lărgesc mereu perspetivele asupra vieții.
Am învățat să nu (mă) mai judec.
Am renunțat la perfecționism și am îmbrățișat greșeala ca oportunitate de învățare.
Îmi descopăr potențialul și îmi dau voie să explorez.
Îmi regăsesc creativitatea și multe alte daruri despre care credeam că nu le (mai) am.
Și cred că ar mai fi multe alte schimbări, dar ai prins ideea.
Mi-ar plăcea să-mi scrii cum e pentru tine: dacă simți că te-ai schimbat după apariția copilului/copiilor și în ce sens.
#provocarea100Seth #ziua34
