Suprastimularea bebelușului – 8 semne și ce e de făcut

Creșterea copiilor#provocarea100Seth

Suprastimularea – cum apare

Bebelușii sunt uimitori. Noi credem că sunt mici și neajutorați. Când se nasc, copiii sunt extrem de pricepuți – la fel suntem și noi. Și am fost contruiți pentru a răspunde unul altuia. Copiii vor să interacționeze cu noi încă din clipa în care se nasc. Iar fața noastră e un tablou neprețuit pentru ei. De fapt, în primele luni de viață părinții sunt cea mai captivantă jucărie (și mai precis, fața părinților).

Modul în care relaționează copiii în primii 3 ani de viață pune bazele răspunsurilor și adaptabilității pentru întreaga viață.

Instinctiv, noi știm să ne jucăm cu bebelușii. Nu avem neapărat nevoie de traininguri. Iar ei sunt foarte încântați.

Deși o perioadă din istoria recentă a omenirii s-a considerat că bebelușii nu au nevoie de atenție și că e mai bine pentru ei să nu fie ”răsfățați” prin ținerea în brațe și răspunsul la nevoile sale emoționale, studiile au arătat că este exact pe dos. Copiii și bebelușii au nevoie de o neîngrădită afecțiune, consolare, iubire și susținere. Iar noi facem asta instinctiv.

Sigur ai auzit și tu vorba ”Nu îl lua în brațe că se învață!” sau ”Îl răsfeți” sau ”Lasă-l să plângă, să-și facă plămâni”. Instinctul tău îți spune să îl iei în brațe atunci când plânge și să îl asiguri că ești acolo pentru el. Și e foarte bine să îți asculți instinctul. Un bebeluș nu poate fi răsfățat, din simplul motiv că pentru el nevoia de conectare, de afecțiune și de apropiere este la fel de reală precum nevoia de hrană.

Dimpotrivă, dacă îi ignorăm plânsul, îl învățăm că lumea este un loc care nu va răspunde la mesajele sale. Disponibilitatea noastră emoțională și responsivitatea la indiciile lui emoționale sunt cele mai eficiente căi de a clădi în el independența și reziliența.

O cale importantă de conectare emoțională a părinților cu bebelușul este joaca față în față. Și una dintre cele mai frumoase lecții pe care bebelușul o învață din această joacă este că lumea îi va răspunde și nu îi va ignora dorințele. De aceea, e important ca noi, părinții, să rămânem disponibili și afectuoși și să răspundem la semnalele pe care le emite copilul.

Din cauza sistemului lor nervos încă nematurizat, bebelușii devin ușor suprastimulați. Sunt ca niște antene foarte sensibile. Dacă primesc prea multe semnale, rămân nemișcați. De aceea, e important ca noi să înțelegem semnalele sale și să îl ajutăm să se adapteze la jocul stimul-răspuns.

Semne

Există mai multe modalități prin care copilul ne arată că are nevoie de o pauză:

1. Se uită în altă parte

Poate fi un semnal discret – își mută privirea de la față către hainele noastre, de exemplu, sau unul foarte clar – își întoarce capul cu totul.

2. Își acoperă fața cu mâinile

Își poate duce mâinile în fața feței ca un scut.

3. Îndepărtează stimulii

Când deja are capacitatea de coordonare, el poate chiar să respingă o jucărie sau un obiect pentru a arăta că nu vrea să se joace cu el.

4. Are fruntea vizibil încrețită

Când partea centrală a frunții, deasupra nasului, este încrețită și arată ca și cum ar fi trist sau mânios, este semnul că bebelușul este suprastimulat. Dacă e doar puțin încrețită, ca și cum s-ar fi așzat un fluture acolo, de obicei, înseamnă doar concentrare.

5. Își arcuiește spatele

Dacă își arcuiește spatele sau își încordează tot trupul, este clar un indiciu că este supărat.

6. Protestează

Vocea lui începe să sune ca un scâncet combinat cu împotrivire.

7. Arată un amestec de emoții

Expresia feței oscilează între bucurie și teamă.

8. Plânge

Părinții ajung, în timp, să înțeleagă diferitele tipuri de plâns ale bebelușilor și copiilor. Există chiar și diferite niveluri de supărare în plânsul unui bebeluș.

Copil blângând

Suprastimularea – ce să faci

Suprastimularea nu este întotdeauna un lucru rău pentru bebeluș. Dar e bine să fim atenți când e prea mult pentru el și să îi dăm pauza de care are nevoie. Iată ce poți face:

  • rămâi calm;
  • lasă bebelușul să sugă ceva;
  • domolește-ți tonul;
  • când te privește din nou, continuă cu jocul sau cântecul, dar mult mai discret, mai puțin stimulativ;
  • imită ceea ce face el.

Apoi, după pauza solicitată, bebelușul poate semnaliza că e pregătit din nou să interacționeze:

    • privește din nou înspre tine sau obiectul cu care s-a jucat;
    • are fața calmă și respiră regulat;
    • se mișcă relaxat – corpul nu îi mai este încordat.

Suprastimularea – ce să nu faci

Când bebelușul devine mârâit sau evită contactul vizual, suntem tentați să ne străduim și mai mult și fie schimbăm jocul, fie mprim intensitatea sa. Ceea ce îi displace și mai mult. E util să îi acordăm timp. Iată ce să eviți:

  • evită să îți muți fața drept în fața bebelușului dacă el își întoarce capul; lasă-l să își ia pauza de care are nevoie;
  • evită să te apropii prea mult de fața lui; îi va fi dificil să se îndepărteze;
  • evită să crești ritmul jocului sau numărul stimulilor după ce ai recunoscut semnalele de suprastimulare de mai sus;
  • evită să schimbi rapid activitățile pe care le făceați;
  • evită să întorci forțat corpul bebelușului – pentru a fi forțat să te privească;
  • evită să stimulezi în continuare bebelușul – cum ar fi gâdilitul sau ștergerea gurii în mod repetat.

Bebelușii, ca și copiii mici sunt complet fascinați de joc. De fapt, joaca e o aventură și cea mai bună modalitate de învățare. Nu există un mod corect de a te juca. Pentru părinți e în regulă:

    • să se prostească;
    • să cânte;
    • să danseze;
    • să scoată sunete caraghioase;
    • să atingă și mângâie bebelușul;
    • să-l gâdile;
    • să-și ascundă fața în mâini;
    • să facă baloane de salivă;
    • să pupăcească sonor burtica bebelușului;
    • și orice altceva simte.

Vestea cea mai bună e că nu trebuie să fim perfecți. Ne străduim cât putem și îmbunătățim lucrurile din mers. Cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru copil, în calitate de părinți sunt:

      • să rămânem disponibili și afectuoși;
      • să răspundem la semnalele pe care le emite.

Ideile de bază au fost preluate din cartea ”Viața în doi, când suntem trei” de dr. John M Gottman, dr. Julie Schwarts Gottman.

#provocarea100Seth #ziua48

Citește în continuare

3 comentarii. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Ina Lupu pe social media
Instagram
YouTube
Meniu