Seria ”Babies” – episodul 3 De-a bușilea (documentar Netflix), am găsit și varianta pe Youtube:
Despre primul episod am scris aici, iar despre al doilea am scris aici.
De ce nu merg copiii români de-a bușilea?
Revin cu cel de-al treilea rezumat. Este un subiect important pentru mine, întrucât, în România, destul de mulți copii (îmi vine să scriu ”majoritatea”, însă neavând vreo sursă oficială nu pot să spun decât ceea ce am văzut eu, deloc reprezentativ statistic la nivel de țară 😀 ) nu trec prin această etapă de dezvoltare: mersul de-a bușilea (sau ”în patru labe” cum îi spunem ”în popor” ?).
Motivele principale pentru care cred eu (din nou, fără a avea vreun studiu) că la noi, copiii nu mai trec prin etapa aceasta ar fi:
– faptul că cei din jur au tendința să îi ”ajute” pe copii, ducându-i de mâini;
– mitul că ”dacă merg de-a bușilea încep să meargă mai târziu în picioare”;
– presiunea celorlalți de-a merge cât mai repede;
– ești considerat un părinte ”neimplicat” dacă nu îți ”ajuți” copilul;
– comparațiile ”copilul vecinului merge de la 8 luni”; și sigur mai sunt și altele, dar acestea îmi vin acum în minte.
Să trecem acum la ceea ce putem urmări în cel de-al treilea episod. Ca și în primele 2, câte 3 studii diferite realizate la universități prestigioase din lume.
Studiu 1
Primul studiu, coordonat de Marianne Barbu-Roth – cercetător la Universitatea din Paris, analizează mișcarea nou-născuților și demonstrează că aceștia au capacitatea de a se târî încă din primele momente de după naștere și că aceste mișcări sunt controlate de creier, nu sunt doar reflexe care se pierd pentru a reveni câteva luni mai târziu.
S-a pornit de la cățărarea pe care o fac nou-născuții puși pe pielea mamei imediat după naștere (skin-to-skin) și de la mișcarea pe care un nou-născut o face în apă (identică cu cea de târâre). Pentru a demonstra legătura dintre creier și aceste mișcări, au făcut două experimente:
– la început au ținut nou-născuții în aer deasupra unei suprafețe plane albă, cu puncte negre care se mișcau, ceea ce le crea nou-născuților senzația de mișcare; în momentul în care creierul lor recepționa mișcarea, începeau să ”înoate” în aer;
– a doua fază a cercetării a constat din construirea unui miniskateboard pe care erau puși nou-născuții pentru a le sprijini capul (întrucât capul este prea greu la început pentru a putea să se miște liberi) și, în mod uimitor, aceștia se deplasau singuri!
Marianne Barbu-Roth și miniskateboard-ul pentru nou-născuți
Studiu 2
Al doilea studiu, realizat de Michelle Lampl, de la Universitatea Emery din Atlanta, Georgia, a demonstrat că graficele de creștere ce par a fi într-o creștere continuă, sunt, de fapt, compuse din zile în care bebelușii cresc (chiar și până la 1.65 cm în 24 de ore) și zile în care stagnează (între 2 și 28 de zile de stagnare).
Michelle Lampl a efectuat măsurători zilnice pe 30 de bebeluși, urmărind, în același timp și legătura dintre comportamentele zilnice (tantrumuri, apetit crescut, agitație) și perioadele de creștere.
Este interesant faptul că un bebeluș se poate trezi a doua zi cu aproape 2 cm mai mult decât cu o seară înainte și practic este nevoit să-și reconfigureze toate mișcările. Fiecare bebeluș crește în ritmul său propriu, iar perioadele de creștere sunt însoțite și de modificări ale comportamentelor. Așadar, dragi părinți, nu vă panicați atunci când bebelușii au și zile mai grele. Cel mai probabil, doar cresc mult.
Studiu 3
Al treilea studiu, coordonat de Karen Adolph, de la Universitatea din New York a vizat determinarea modului în care își folosesc bebelușii intuiția pentru a-și ghida mișcările și a se adapta la situații noi. În acest sens, s-a creat o pistă înclinată ajustabilă, care se putea înclina până la 90 de grade.
Bebeluși care mergeau deja de-a bușilea au fost puși să străbată această pistă, la diferite grade de înclinare, până la 90 de grade. Au fost testați bebeluși care erau începători în mersul de-a bușilea, intermediari și avansați.
S-a constatat că cei începători nu reușeau să-și dea seama când sarcina le depășea abilitățile, cei intermediari doar parțial, în timp ce avansații erau capabili să-și adapteze mișcările și strategiile încât să reușească îndeplinirea sarcinii. Concluzia lor a fost că e nevoie de aproximativ 20 de săptămâni de practică în mersul de-a bușilea pentru a ajunge să-și adapteze perfect strategiile.
O altă concluzie interesantă a acestui al treilea studiu a fost că această etapă în dezvoltare, mersul de-a bușilea e importantă pentru că acum copilul învață ce poate face corpul său, despre mediul înconjurător și cum să se adapteze la schimbări. E important să se târască pe suprafețe diferite pentru a deveni cât mai flexibili în mișcări și gândire, ceea ce îi va ajute toată viața să se descurce cu situațiile noi ce apar mereu.
Karen Adolph și pista înclinată ajustabilă
Totuși, mai menționează prof. Karen Adolph, această etapă nu este obligatorie. Sunt copii care sar direct la alte forme de mișcare. Însă e important să îi lăsăm să își găsească singuri soluțiile și modul cel mai potrivit lor de dezvoltare. Asta înseamnă să nu îi ducem de mâini, să nu îi punem în ”școala de mers”.
Finalul este minunat: RELAXAȚI-VĂ ȚI BUCURAȚI-VĂ DE RITMUL DE DEZVOLTARE UNIC AL FIECĂRUI COPIL.
