Povestea nașterii Emei – 5 săptămâni de așteptare

Naștere

Așteptare mare

Prima naștere a fost frumoasă și împlinitoare, așa că așteptările pentru a doua naștere au fost cu atât mai ridicate. Pentru că mi-am dorit să transmit mai departe informația care m-a ajutat pe mine să am o astfel de naștere, am făcut și un curs de educator prenatal și am început să fac gimnastică specială cu graviduțele.

Sarcina

Am rămas însărcinată a doua oară chiar înainte să mă reîntorc la serviciu după cei aproape 2 ani de concediu de îngrijire copil pe care i-am petrecut cu Alex acasă. Eram terminată de despărțirea de copil, care mi se părea insuportabilă, la serviciu parcă nimic nu îmi mai plăcea și abia așteptam să treacă orele să-mi revăd puiuțul. Așa că primele luni de sarcină au fost puțin dificile.

Nu mi-a fost rău, dar simțeam o oboseală incredibilă și eram destul de dezechilibrată emoțional. Evident nu am reușit nici să mă alimentez așa cum mi-aș fi dorit și cum făcusem în prima sarcină.

Îmi părea rău că nu reușeam să am bucur mai mult de sarcină, așa cum făcusem cu prima, dar apoi am realizat că fiecare perioadă e unică și nu are sens să compar. După această revelație, am reușit să mă relaxez și să mă bucur mai mult de fiecare zi.

Am făcut 4 ecografii scurte în toată sarcina și un singur set de analize (mi-a ieșit un pic de anemie, dar am luat doar suplimente naturiste: spirulina, chlorela, păștură și polen crud). Am făcut gimnastică pentru graviduțe (de două ori pe săptămână câte o oră, plus mișcarea făcută cu Alex) și am ascultat aproape zilnic meditații și afirmații pozitive despre sarcină și naștere pentru a contracara muntele de informații negative pe care le primeam de peste tot.

Travaliu fals

Spre deosebire de prima sarcină, acum am început să am contracții din săptămână 36. Aveam emoții să nu vină prea repede. Apoi, am tot avut contracții până când am născut, adică exact în ziua în care se împlineau 41 de săptămâni.

Ultima săptămână a fost plină de contracții, aveam aproape zilnic, câteva ore, nedureroase, neregulate și scurte, dar ne-au ținut puțin pe jar pentru că trebuia să plecăm de la Mediaș la Sibiu pentru naștere.

Eram bulversată pentru că era total diferit de cum fusese la prima sarcină și mă gândeam că poate nu o să-mi dau seama la timp când să plecăm de acasă. Aveam de învățat lecția răbdării și a acceptării faptului că fiecare sarcină e unică.

Am decis să nasc la Polisano, în Sibiu, o clinică privată, cu dna dr. Adriana Radu, despre care auzisem că ar fi cea mai deschisă în nașteri fără intervenții de rutină.

Debutul travaliului

În 14 iulie, de dimineață am început din nou să am contracții. La început neregulate (nici nu le-am băgat în seamă, fiind atât de obișnuită cu ele), apoi parcă se contura un tipar, începeau să fie cam la 20 de minute. Spre amiază s-au apropiat de 15 minute, dar erau în continuare ușoare și destul de scurte.

Mi-am continuat activitățile prin casă, cu Alex. Apoi, la amiază, m-am așezat în hamac să citesc puțin și am ațipit. Au ațipit și contracțiile mele, că până pe la ora 17 nu am mai avut deloc. Au reînceput, nu păreau regulate, dar erau mai lungi și mai dureroase și la dus am simțit că și secreția e diferită. Am știut că nu va mai dura mult, dar nu puteam să apreciez cam cât.

Între timp o sunasem pe doula (Ștefania) și îi spusesem evoluția mea, cu precizarea că probabil ne vom vedea în acea noapte. Mă jucam cu Alex și încercam să trag de timp să-l adormim (pe la ora 22 adoarme el de obicei) și apoi să plecăm spre Sibiu, însă contracțiile, deși nu erau mai dese de 8 minute, erau mai lungi (între 1 minut și 2) și destul de dureroase.

La ora 21 am simțit că nu mai e de stat acasă, deși nu erau foarte dese contracțiile. Soțul meu l-a dus pe Alex la bunici și am plecat spre Sibiu.

Internarea

Am ajuns pe la ora 22 la Polisano. Am așteptat puțin să coboare o moașă. A coborât doamna Mioara. Un înger de femeie. Atât de blândă și de calmă. M-a întrebat cum sunt, la cât timp am contracțiile și m-a poftit într-un cabinet unde urma să coboare dr de gardă, dr. Ispășioiu, pentru a vedea cât sunt de dilatată.

Au mai durat câteva minute, am tot povestit despre una despre alta, am mai avut câteva contracții, destul de lungi, dar suportabile.

Când a venit dl dr am mai povestit puțin și cu dânsul, s-a uitat peste planul de naștere pe care îl aveam în dosarul cu actele medicale și apoi m-a consultat. Surpriza pentru toată lumea: ”Doamna naște! Are dilatație completă”. Tocmai când mă pregăteam să-l rog să nu-mi spună cât sunt de dilatată pentru a nu mă inhiba :).

Membranele erau intacte și practic doar ele mai țineau bebele înăuntru. Ne-am dus repede cu toții în sala de naștere, au sunat-o și pe dna dr. Radu (care tocmai plecase de la consultațiile pe care le avusese toată ziua), iar eu am sunat-o pe Ștefania (doula).

Importanța mediului

În sala de nașteri am îmbrăcat o cămașă de ”născut”, i-am rugat să stingă becurile, mi-am pus muzica și relaxările de pe telefon, am instalat și difuzorul și am difuzat ulei esențial Gentle Baby (de la firma Young Living) – care ajută în timpul travaliului la relaxare. De asemenea, am simțit nevoia să inhalez și să-mi pun o picătură sub nas de ulei Brain Power (un amestec de uleiuri foarte special existent doar la Young Living).

Între timp veniseră și Ștefania și dna dr. Radu (care nu era prea bine dispusă).

Din momentul în care a intrat dna dr m-am inhibat atât de tare, încât aproape nu am mai avut contracții. Mi-am dat seama foarte repede că este datorită atitudinii ei, iar când a ieșit din sală, mi-am continuat travaliul – în sensul că mă plimbam prin sală sau stăteam pe vine în timpul contracțiilor.

Am ținut să fac precizarea asta pentru că creierul nostru reptilian percepe absolut orice gând, atitudine de-a noastră ca fiind un pericol real și blochează nașterea. Eu eram conștientă de asta și tot nu am reușit să o controlez, până când nu a fost eliminat ”pericolul”. A realizat și dna dr că mă inhibă și a ieșit (asta mi-a mărturisit după naștere).

Marele final

Am rugat-o pe Ștefania să-mi facă masaj la bazin și cred că în două minute după ce mâinile ei magice au început, mi s-au rupt membranele. În secunda imediat următoare am și simțit nevoia să împing. Venea bubulina.

Dna Mioara (moașă) mă ținea de mână și mă încuraja, iar Ștefania a sunat-o pe dna dr Radu să vină. Abia am reușit să ajung de lângă pat până pe masă ginecologică (pe care mi-au ridicat-o aproape la verticală), iar dna dr Radu de-abia a apucat să-și pună mănușile că deja îi ieșea capul. Din 3 împingeri a fost afară pe burtica mea. Era ora 23.40 (fix o oră de când îmi făcuseră internarea).

Atitudinea dnei dr era foarte calmă și caldă (se relaxase și ea de la meditațiile mele J ) și a vorbit foarte frumos și blând cu mine în timpul expulziei și după aceea. Mi-au pus bubulina pe burtică, i-au lăsat cordonul să pulseze câteva minute, apoi mi-au mai lăsat-o, am pus-o la sân și am stat așa până după ce s-a născut și placenta (cred că a durat vreo 20 de minute). Nu am avut nici un fel de ruptură, nu au fost necesare nici un fel de intervenții.

Soțul meu a venit imediat după expulzie și a stat cu noi până după ce ne-au dus în salon. Până am coborât de pe masă, au dus-o pe bubulină în camera alăturată să o cântărească și măsoare, iar soțul meu a fost cu ea. Apoi nu ne-am mai despărțit deloc.

Recunoștința

Le mulțumesc din suflet celor care au făcut posibilă o naștere atât de frumoasă și lină:

  • dna dr. Radu Adriana (care mi-a respectat în totalitate dorințele și a reușit să treacă peste faza ei mai puțin bună pentru a fi exact ce aveam nevoie în timpul expulziei),
  • moașei – dna Mioara (care a fost ca un înger prin bunătatea și calmul dansei),
  • doulei – Ștefania Sămarghitan (ale cărei atingeri au fost punctul culminant al travaliului și care mi-a dat siguranța prin simpla ei prezentă acolo),
  • soțului meu – care ne-a fost alături și băiețelului meu – care a reacționat minunat la întreaga aventură.

Vreau să le spun tuturor celor care citesc această poveste că organismul femeii este perfect conceput să creeze viața, să o poarte timp de 9 luni și să dea naștere copilului din burtică. Corpul nostru știe exact ce are de făcut, dacă e lăsat în pace. Aveți încredere în voi, informați-vă, pregătiți-vă psihic și fizic, găsiți-vă oamenii potriviți care să vă fie alături și veți avea parte de nașteri magice și împlinitoare precum ale mele!

Vă doresc tuturor nașteri frumoase și împlinitoare!

Cum a fost pentru tine nașterea? Ai avut facturi care te-au inhibat?

Citește în continuare

3 comentarii. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Ina Lupu pe social media
Instagram
YouTube
Meniu