Toată cea de-a treia sarcină a fost diferită față de primele două. Așa că, mă așteptam ca și nașterea să fie diferită.

Sarcina 3

Am lucrat mult cu mine, pe toate planurile, în timpul sarcinii și, mai ales, în ultimele luni.

Dar … am făcut ceea ce le sfătuiesc pe graviduțele cu care interacționez să nu facă: m-am setat că data nașterii va fi undeva în jur de 38 de săptămâni, deși Alex s-a născut la 40 s și 3 zile, iar Ema la 41 de săptămâni. Data probabilă (adică 40 de săptămâni acum era 20 decembrie 2020), dar de pe la începutul lui decembrie eu cumva nu mai aveam răbdare. Eram și mare și mi se umflau picioarele și aveam contracții zilnic, mai ales, când conduceam, chiar dacă mă deplasam pe distanțe relativ scurte, prin oraș.

Ce a fost diferit din cauza pandemiei

Sarcina mea a debutat o dată cu pandemia, așadar au fost câteva aspecte diferite din cauza acesteia:

• controalele din timpul sarcinii și analizele au fost amânate în prima perioadă a sarcinii, când au fost închise majoritatea cabinetelor;
• stresul și grija de a nu contacta virusul se adaugă anxietății din sarcină;
• partenerii nu mai aveau voie să participe la consultații, fapt ce îi ajuta să se conecteze mai bine cu bebelușul;
• la naștere nu mai avea nimeni voie (nici partenerul, nici doula) – la stat nu prea se acceptă oricum însoțitor al mamei, dar la privat acceptau înainte de pandemie, acum, deocamdată, această practică este suspendată (cu excepția maternității private din Constanța).
• în timpul consultațiilor și mama și personalul medical poartă mereu mască;
• în timpul travaliului, inclusiv în timpul expulziei mama poartă masca;
• la internare, în majoritatea maternităților, se face testul pentru depistarea virusului SARS-Covid-19;
• mama este ținută separat de alte graviduțe/lăuze până la aflarea rezultatului testului; (ceea ce nu e neapărat rău 🙂 );

Debutul travaliului

În 21 decembrie am avut iar câteva contracții. Cu câteva ore înainte lucrasem cu Anamaria pe câteva aspecte legate de naștere și de a avea 3 copii. Și cumva simțeam că bebe urma să vină cât mai repede. Am retușat ultimele culori la tabloul pe numere cu mama și copilul la care lucrasem în ultimele zile și m-am pus în pat în jur de ora 1.30 noaptea, după ce am făcut un duș. În jur de ora 3 am mers la baie și am simțit din nou contracții. Numai că erau cam la 7-6 minute distanță una de cealaltă și durau în jur de 40 de secunde.

Ultima poză cu burtica – chiar înainte de a merge la maternitate

Pe la ora 4 dimineața l-am trezit și pe soțul meu și i-am spus că am contracții la 6 minute. Eu aș mai fi stat acasă, dar el nu voia să fie moașă pe drum 🙂 așa că am plecat spre Sibiu.

Cum am ales, până la urmă, maternitatea

Toată sarcina m-am tot gândit unde să nasc. Și eram destul de hotărâtă să nasc la maternitatea din Mediaș, maternitate de stat, cu secția renovată. Condițiile erau foarte bune și aveam chiar variantă să stau singură în salon contra unui cost nu foarte ridicat. În timpul sarcinii am mers la o dna dr. foarte drăguță, dna dr Mihaela Răchită, dar care putea fi prezentă la naștere doar dacă era de gardă, iar restul medicilor (4 la număr) erau bărbați. Deci aveam 20% șanse să o nimeresc chiar pe dânsa de gardă. În săptămâna 38 de sarcină (ca și la Alex cu doula) m-am trezit că vreau să merg din nou la privat, la Polisano, unde am născut-o și pe Ema și aveam o experiență foarte frumoasă.

Așa că, la 38 de săptămâni m-am programat la dna dr. Anita Maxim, la Polisano, în Sibiu. A fost singura întâlnire cu ea până la naștere.

La maternitate

În 22 decembrie dimineața aveam programare la control la ora 9 la dna dr. Maxim. Dar eu la ora 5.30 eram la Polisano, în camera de gardă cu contracții ”mai răruțe” după cum i-a descris situația moașa dr. care era de gardă. După ce am ajuns în cabinetul de consultații și am început să fiu monitorizată mi s-au rărit foarte mult contracțiile, iar la tușeul vaginal al dr. de gardă a constatat că nu eram încă dilatată.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Mă gândeam de ce nu am mai rămas acasă. Sau măcar să mai fi stat cu soțul meu în mașină. Dr. de gardă a considerat că fiind la a treia naștere și că travaliul deja începuse nu ar avea sens să mă întorc la Mediaș. Așa că am rămas internată. Mi s-a făcut internarea, cu multe acte (deși destul de multe erau deja completate de acasă), cu recoltare pentru test rapid și PCR pentru Covid, cu tot felul de consimțăminte. Oricum, undeva în jur de ora 7 – 7.30 am ajuns și eu în sala de nașteri. Doar că nu mai aveam contracții decât foarte rar și scurte.

Starea (ne)potrivită

Eram nervoasă pe mine și nu reușeam nici cum să intru în starea potrivită pentru a-mi relua travaliul. Eram perfect conștientă că așa nu o să îmi revină prea curând contracțiile, pentru că eu eram pe adrenalină, nici de cum pe oxitocină, relaxare, calm – de care aveam nevoie. Mi-am pus muzica pregătită dinainte de pe telefon. Mi-am pus căștile ca să nu mai aud nimic. Am stins toate becurile. Am rugat noua moașă (se schimbase tura) să mă lase să îmi regăsesc ritmul, iar aceasta, foarte drăguță, mi-a lăsat numărul ei de telefon și mi-a spus că va mai intra periodic, dar să o sun sau strig oricând am nevoie.

Și așa au trecut câteva ore, cred că vreo 2 sau 3. Am sunat-o pe Anamaria și cu ea în telefon încercam să mă liniștesc și să reintru în starea potrivită. În același timp, prietena mea, Delia, îmi scria și mă încuraja pe messenger. Chiar mi-a scris atunci, pe loc, o meditație foarte frumoasă, special pentru noi. Le mulțumesc enorm amândurora! Au fost și sunt îngerii mei!

”Instrumente” utile

Ce am mai folosit pentru a intra în starea potrivită:

• • Ho oponopono;

• Thetahealing: centrarea în inimă, conectarea cu bebelușul, alinierea cu Sinele;
• chiar și exercițiul Nicoletei Nistor din programul ”Împrietenește-te cu o emoție pe zi” pe ”dezamăgire” 🙂
• playlist realizat în Youtube cu melodii care mă ajută pe mine să mă liniștesc sau recentrez;
• uleiurile esențiale de la Young Living.

În jur de ora 10 a venit și dna dr. Maxim, care avea consultații în policlinică. Pentru că nu aveam contracții prea regulate a decis că revine și facem atunci tușeul vaginal pentru a vedea dilatația. A revenit, m-am urcat pe masa ginecologică și nu am mai avut nicio contracție. La fel cum pățisem și la nașterea Emei. Masa asta, pur și simplu, mă stresează și îmi oprește contracțiile. Dar dna dr a fost foarte răbdătoare și blândă, a făcut chiar o glumă, moment în care am avut o contracție și mi-a zis că sunt dilatată 8 cm. Eram foarte fericită că s-a repornit travaliul serios și eram deja mai aproape.

Dilatație maximă

Apoi am ajuns destul de repede la dilatația maximă, dar nu îl simțeam să fi coborât. Și membranele erau încă intacte, adică nu mi se rupsese ”apa”. Dupa aproximativ o oră de dilatație maximă, cu contracții destul de intense și dese, fiind și obosită (dormisem abia vreo o oră jumătate), mi s-a sugerat că ruperea membranelor ar putea să ajute coborârea bebelușului și să înceapă expulzia. Eu aș fi vrut să fie așa ușor cum fusese la Ema, să se rupă membranele și să și coboare bebe. Dar, se pare, ca el avea alte planuri. Așa că am acceptat ruperea membranelor. Câteva minute nu s-a întâmplat nimic. Am decis să cobor de masă și să merg până la baie. Și atunci am simțit dintr-odată nevoia să împing. Începuse expulzia. Aș fi născut acolo, în picioare, dar nu m-au lăsat 🙂 Așa că m-am întors pe masa ginecologică, ridicată mult la verticală.

Și moașa, dna Mihaela Mohan, și dna dr Maxim au fost extrem de blânde, m-au susținut foarte mult și încurajat. Mi-au dat indicații prețioase, care m-au ajutat să nasc fără niciun fel de intervenție. Nu mai rețin de câte ori am împins. Am simțit ”cercul de foc” la ieșirea capului, așa cum îl simțisem și la Alex. Expulzia nu mi s-a părut foarte ușoară (pentru că o comparam cu cea a Emei, pe care nici nu am simțit-o). Dar când l-am văzut, mare și vinețiu, dar foarte curat, am uitat tot. Era ora 12.50.

Nu-mi venea să cred ce mare era! La ecograful de la 38 de săptămâni era estimat undeva în jur de 3200-3300 g. Dar el avea, de fapt, 3800 g și 55 cm! Nu mă așteptam să fie așa mare. Dar a fost mult mai bine că nu am știut dinainte, pentru că probabil mi-aș fi făcut griji.

Partea și mai incredibilă a fost că nu mi s-a făcut epiziotomie, dar nici nu m-am rupt deloc. Nu-mi venea să cred. Și, de data aceasta, le-am spus dinainte și moașei și dnei dr că aș vrea să văd placenta. Era minunată! Atât de mare și perfectă!

După naștere

Au lăsat cordonul ombilical să pulseze și l-au pus pe mine. A rămas pe mine până după expluzia placentei și apoi câteva minute în plus, timp în care l-am pus și la sân. Doar cât m-am dat jos de pe masă, l-au dus în sala alăturată pentru a-l cântări și măsura. Apoi l-au adus înapoi și am rămas amândoi în sala de naștere, întinși în pat, pentru aproximativ 2 ore, sub supraveghere. După aceste 2 ore am mers în salon și am rămas împreună până am plecat acasă, după 48 de ore.

Mă bucur mult că am ales să nasc la Polisano. Am fost foarte impresionată atât de dna moașă, Mihaela, care m-a lăsat singură atunci când am rugat-o, dar a fost cu mine, mi-a făcut masaj și m-a încurajat atunci când am avut nevoie. Din cauza pandemiei, nu am avut voie cu doula și îmi făceam griji din pricina asta, dar a fost foarte bine. Și m-a impresionat și dna dr, care mă mai văzuse doar o singură dată, dar a fost incredibil de blândă, răbdătoare, pozitivă, m-a încurajat și susținut. A fost exact așa cum am avut nevoie. Iar apoi, cât am stat internată a venit zilnic să ne vadă.

Concluzii

Trei sarcini diferite, trei experiențe ale nașterii total diferite, dar frumoase, care m-au împuternicit și mi-au redat încrederea că pot să fac/fiu absolut orice. Sunt sigură că și experiența creșterii va fi total diferită și îmi va oferi destule oportunități de creștere și vindecare.

Mă bucur de fiecare etapă prin care trecem împreună. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment și fiecare persoană pe care o întâlnesc pe drum!