Microhimerismul este prezența celulelor de la un individ la un alt individ diferit genetic de primul. Sarcina este principala cauză de microhimerism natural prin trecerea celulelor de la mamă la făt și invers, prin intermediul placentei. Cercetările sunt încă în desfășurare, se studiază efectele și potențialele beneficii sau influențe ale acestui fenomen.
Acesta este un subiect de interes deoarece joacă un rol important în bolile autoimune, cancer, vindecarea rănilor și nu numai.
Este foarte interesant că un mic număr de celule materne rămân în corpul copilului până la adolescență, în timp ce un alt număr de celule de la făt se păstrează în corpul mamei pentru până la câteva zeci de ani. Acesta este și motivul pentru care se numește ”micro” himerism. Termenul ”himerism” provine de la personajul legendar Himera – o creatură din mitologia greacă cu trei capete (unul de leu, unul de capră și unul de șarpe).
Practic, și mama devine o creatură nouă după naștere, compusă din mai multe părți (uneori contrastante) nu neapărat înfricoșătoare, dar care poate părea așa, în anumite momente.
Tipuri de microhimerism
Celulele microhimerice pot proveni din două surse:
- natural: sarcina, gemeni, act sexual;
- artificial: transplant de organe/țesut sau sânge;
În timpul sarcinii, are loc un transfer reversibil de celule maternale, fetale și placentare, după cum se poate observa și imaginea de mai jos:
Microhimerismul natural
Se împarte în 3 mari categorii:
- Microhimerism fetal – este cea mai des întânită formă naturală prin care are loc transferul de celule vii de la făt la mamă. Are loc în cazul tuturor sarcinilor și crește pe măsură ce sarcina avansează. Prezența celulelor de la făt în sângele mamei a fost detectată și la 30 de zile după naștere, dar părți au fost găsite și după 27 de ani!
- Microhimerismul maternal – reprezintă transferul de celulele de la mamă la făt. Termenul a fost definit pentru prima dată în anii 1960, când au fost descoperite leucocite ale mamei în sângele din cordonul ombilical al nou-născutului. Celule de la mamă au fost descoperite în diverse organe ale fătului și nou-născutului, precum piele, timus, splină, ficat și tiroidă. Microhimerismul maternal este mai rar decât cel fetal.
- Microhimerismul la gemeni – transferul de celule poate avea loc și între fetușii gemeni, în uter.
Roluri ale acestui proces
Cercetătorii au emis teorii conform cărora este posibil ca bolile autoimune (de care suferă în proporție covârșitoare femeile – 80%) să fie rezultatul microhimerismului.
Totuși, microhimerismul fetal joacă un rol protector în îndepărtarea tumorilor în dezvoltare în cazul femeilor cu cancer de sân care au fost însărcinate.
Sarcina la vârste mai înaintate a fost asociată cu risc mai scăzut de cancer ovarian, iar microhimerismul pare a juca un rol important în acest caz.
Studiile arată și că celulele fetale au un rol în vindecarea rănilor materne. De exemplu, au fost găsite celule fetale pe rana operației de cezariană, care au contribuit la vindecarea mai rapidă a țesuturilor.
În concluzie, cercetările sunt încă în desfășurare. Cu siguranță, vom avea parte de surprize în viitor. Se speră ca prin descoperirile viitoare se vor rezolva probleme de sănătate mai repede și mai ușor.
Așadar, deși microhimerismul este străvechi din punct de vedere al evoluției și comun la mamiferele care devin mame, de la pisici la vaci, cercetătorii moderni abia acum încep să îl studieze ca fenomen. Cum nimic nu este întâmplător, după ce am finalizat acest articol, am comandat o carte care m-a atras prin descriere și care abordează și acest subiect: Gene de mamă – Noua știință a instinctului matern, de Abigail Tucker. Cartea îmbină foarte fericit cele mai recente studii cu experiența personală a autoarei, mamă de 4 copii, despre biologia maternității.
După ce finalizez cartea, cel mai probabil, voi reveni cu completări sau voi face o completare a articolului.
Cum ți se par ție aceste descoperiri? Ai simțit că sarcina/sarcinile te-au ajutat din punct de vedere medical sau, dimpotrivă, au creat situații noi?