Jocul și dezvoltarea copilului de la 1 la 2 ani

Posted on 16 mai 2019

Am scris deja despre dezvoltarea copilului în primul an, precum și despre jocuri și activități în primul an de viață.

Azi îți propun să mergem mai departe și să vedem cum se dezvoltă de la 1 la 2 ani, urmând apoi să prezint și jocurile și activitățile specifice acestei perioade.

În al doilea an de viață, procesul de creștere al copilului nu mai este chiar atât de alert precum în primul an, însă activitatea sa este mult crescută. Dacă după ce împlinește 1 an, începe să stea în picioare și să meargă, înainte să împlinească 2, deja aleargă.

După cum vei observa, el are deja propria lui personalitate și începe să aibă preferințe, dar și să refuze. Deși se joacă cel mai mult cu părinții, copiii sunt tot mai interesanți și ei ca parteneri de joacă. În această perioadă sunt tot mai evidente și câteva deprinderi de bază, precum:

limbajul;
menținerea curățeniei;
capacitatea de a spune ”nu” (care le început e distractivă, apoi uneori ne exasperează, dar e foarte importantă în dezvoltarea copilului);

Dezvoltarea copilului de la 1 la 2 ani:

12-18 luni

copilul este foarte ocupat și concentrat să învețe și să-și dezvolte mersul;
își perfecționează capacitatea de a se așeza, ridica singur și a-și păstra o bună stabilitate în poziție așezat;
devine tot mai abil în folosirea mâinilor și picioarelor; se dezvoltă foarte mult motricitatea fină și grosieră;
poate să mute un obiect dintr-o mână în alta, să pună cuburi unul peste altul în echilibru, să demonteze, să deschidă, să golească, să exploreze, să împrăștie 🙂
poate să dea cu piciorul într-o minge;
ar vrea să facă mai multe, dar încă este incapabil să le realizeze, ceea ce îl poate frustra și provoca furie;
descoperirea senzorială rămâne foarte importantă;
miroase alimentele și le studiază înainte de a le mânca;
este dornic să guste diverse alimente, mai ales, dacă sunt în farfuria părinților; 🙂
îi place să atingă, să mângâie, să pipăie;
duce totul în gură, să ”guste”, chiar dacă e vorba de jucării, pentru că gura rămâne un instrument preferat de cunoaștere;
se dezvoltă limbajul și va folosi primele cuvinte inteligibile;
începe să devină conștient că este o persoană diferită de altele și ține să afirme acest lucru, prin:
- refuzul energic a ceea ce i se cere;
- dorința de a avea cu tot dinadinsul ceve ce i se refuză;
- dorința de a face totul singur-singurel;
experimentează pentru a rezolva unele probleme, la început prin metoda ”încercare-eroare”, apoi devine tot mai priceput și mai eficient;
observă legătura dintre cauză-efect și o testează (uneori spre exasperea părinților);
își face o anumită idee despre spațiu și timp (dar tot percepe timpul total diferit decât adulții – adică dacă îi spui ”Vin în 5 minute” nu știe la ce să se aștepte);
își face progresiv o reprezentare mentală a obiectelor și evenimentelor.

Image by Miguel R Perez Rivas from Pixabay

19-24 luni

în această perioadă au loc noi procese de asimilare;
se dezvoltă foarte mult din punct de vedere al motricității generale;
are un simț mult mai bun al echilibrului și poate chiar să fugă;
ținut de mână, poate să urce o scară și să o coboare în patru labe;
știe să ia de jos un obiect fără să cadă;
poate să tragă și să împingă un obiect așezat în fața sau spatele lui;
motricitatea lui fină se îmbunătățește în continuu, astfel că reușește să mănânce și bea singur, să prindă mingea cu brațele deschise, să-și dea jos căciula, mănușile, șosetele;
recunoaște în fotografii oameni din anturajul său sau obiecte familiare;
în ce privește limbajul, copiii sunt foarte diferiți; astfel, dacă un copil poate să folosească 5 cuvinte, un altul poate să folosească 200 și să facă și scurte propoziții;
dar, de înțeles, înțelege tot ce îi spui;
imitarea devine procesul principal de învățare;
este deja capabil să perceapă relații simbolice, fără să fie neapărat nevoit să manipuleze lucrurile fizice;
creează imagini mentale ale obiectelor, persoanelor, locurilor;
chiar dacă a crescut mult, copilul rămâne încă un bebeluș mare, foarte activ, dar și foarte afectuos;
nu stă mult într-un loc și se plictisește destul de repede de ceea ce face, deci e nevoie să schimbăm destul de des jocurile și activitățile;
îl sperie propriile trăiri de furie și are nevoie să îi arăți cum să le gestioneze și că este iubit necondiționat;
încet-încet renunță la refuzurile sistematice și agresivitate;
cheia este să fii calm, ferm, vesel, disponibil și să faci uz de multă răbdare și umor.