Jocul și dezvoltarea copilului în primul an de viață

Posted on 30 apr. 2019

Creșterea copiilor #provocarea100Seth Post-partum

În primul an de viață, belușul parcurge un drum lung și dobândește mai multe abilități și calități decât în orice altă perioadă a vieții sale. Și tocmai aceasta este poate, perioada, cel mai des neglijată. Suntem foarte binecuvântate că, în România, putem să stăm acasă primii 2 ani de viață ai copilului. Acești primi ani sunt esențiali pentru dezvoltarea lui ulterioară.

În primul an de viață, copilul cunoaște și descoperă, în special, prin intermediul corpului și simțurilor sale. De aceea, această perioadă este cunoscută și ca etapa ”motrico-senzorială” a copiilor.

Jocul părinților cu copiii este foarte recomandat în această perioadă. Însă e bine să avem în vedere faptul că bebelușii au o capacitate redusă de a-și menține atenția asupra unui singur lucru. Cu cât este mai mic, cu atât capacitatea de a-și menține atenția e mai mică. De aceea, e important să ținem cont de perioada în care îi propunem jocurile:

când este calm;
nu îi este foame;
nu îi este somn.

La primele semne că este obosit și nu mai vrea să continue jocul e foarte bine să ne oprim. Poți citi mai multe despre semnele de suprastimulare a bebelușului aici.

E bine să stai în fața lui, pentru a-ți vedea fața. Și să ai o stare de spirit potrivită, pentru că ei sunt foarte receptivi la stările de spirit ale celor din jur. Dacă simți că nu ai dispoziția adecvată (să te simți disponibil(ă), vesel și destins), mai bine amână joaca.

În același timp, copiii au câteva nevoi importante, de satisfacerea cărora depind în totalitate de părinți:

nevoia de afecțiune:
de căldură;
de tanderețe;
de calm;
de a i se acorda atenție;
de a trăi într-un mediu în care să se simtă în siguranță, material și afectiv.

0-4 luni

Bebelușul își reglează progresiv ritmul propriu legat de somn și masă;
își formează obiceiurile și rutinele;
comunică tot mai expresiv: surâde, gândurește, scoate anumite sunete;
își descoperă propriul corp și începe cu mâinile pe care le va studia chiar și câteva minute;
începe să vadă în culori și este interesat de tot ce se mișcă și e colorat;
începe să-și coordoneze tot mai bine mișcările și să se miște la voință;
la început, majoritatea acțiunilor sunt din greșeală, dar apoi vrea să repete experiența și continuă să tot repete ceea ce a descoperit;
poate să urmărească un obiect cu ochii; să ducă mâna la gura deschisă; își întoarce capul în direcția din care vine sunetul.

Image by RitaE from Pixabay

4-8 luni

descoperă lumea prin simțuri;
- are vederea fină și distinge clar formele și culorile;
- se dezvoltă și gustul o dată cu introducerea primelor alimente;
- mirosul funcționa perfect încă de la naștere;
- recunoaște vocile și zgomotele din casă și începe să i se dezvolte ritmul;
- pipăitul – prin intermediul degetelor sau introducerea de obicete în guriță;
învață să șadă;
începe să aibă precizie în apucarea obiectelor;
bebelușul își descoperă corpul, îl explorează și dobândește o mai bună stăpânire a gesturilor;
descoperă că dacă face anumite acțiuni, de exemplu, dacă dă cu piciorul într-o jucărie agățată, aceasta se mișcă; și repetă ceea ce învață;
învață să facă legătura dintre cauză și efect: ce se întâmplă dacă face un anumit lucru;
știe să răspundă când e strigat pe nume;
să râdă în hohote;
să se joace de-a v-ați ascunselea;
să atragă atenția asupra lui;
să refuze alimentele care nu îi plac.

Image by thedanw from Pixabay

9-12 luni

stă tot mai bine în poziția așezat;
începe să abordeze ridicatul în picioare, mersul de-a bușilea și chiar mersul;
este un mic explorator; acum e important să pui în locuri în care nu ajunge lucrurile periculoase pentru el sau obiectele pe care le mai vrei întregi; mulți părinți pun lacăte pe toate ușile de la dulapuri, dar e important ca ei să descopere, așa că lasă-i la îndemână obiecte sau dulapuri în care e ok să scoată și să exploreze;
mâna este și mijloc de explorare și ajutor în târâre, cățărare;
își dezvoltă tot mai mult dexteritatea;
își dezvoltă ”conservarea obiectului”; dacă până acum dacă ascundeai un obiect sub pernă pentru copil acesta nu mai exista, de acum înțelege că el continuă să existe și va ridica perna pentru a-l găsi; la fel înțelege că mama dacă iese din cameră, ea continuă să existe, ceea ce poate face despărțirile mai grele decât până acum; cam aceasta e perioada și de apariție a ”anxietății de separare”;
îți arată că înțelege tot mai multe; el înțelege de la început, dar nu știe să arate; (de aceea, e important să îi explici mereu tot ce faceți sau vedeți);
face cu mâna ”la revedere” sau ”bravo”;
înțelege ce înseamnă ”înăuntru”, ”afară”, ”nu”;
reproduce acțiunile pe care le-a văzut;
identifică mai bine succesiunea acțiunilor și chiar începe să anticipeze; se bucură când lucrurile se desfășoară în modul cunoscut, dar se poate agita dacă succesiunea pe care o știa este perturbată;