Despre întrebări bune sau prostești atunci când devii mamă

Întrebări

Cum multă lume știe că sunt pasionată de domeniul sarcină-naștere-post-partum, primesc multe întrebări.

Întrebări de tot felul. La unele chiar nu știu să răspund, dar mă documentez. Unele pot părea banale pentru cineva care a trecut deja prin asta, dar oricum ar fi ele sunt importante pentru persoana care m-a întrebat. Mai primesc, ocazional, întrebări și de la tătici, dar întrucât majoritatea sunt de la mămici, mă voi referi la ele (deși, de fapt, e vorba de întrebări de la părinți și viitori părinți).

Vreau să spun de la început că eu nu cred că există ”întrebări prostești” pe care să le pun o mamă. Poate să fie o întrebare banală sau una foarte complexă. Dar pentru acea mamă, întrebarea chiar există. Cred că sunt destul de multe care poate ar fi avut acea întrebare în minte, dar nu s-au simțit suficient de confortabil să întrebe pe cineva sau s-au temut de judecata celorlalți.

Vreau să asigur persoanele care îmi pun întrebări că nu le judec în nici un fel. Mi se pare mai bine să întrebi atunci când ai dubii, decât să nu faci nimic sau să faci lucruri despre care nu ești convins, iar apoi să îți pară rău.

Răspunsuri

Eu mă străduiesc să dau răspunsuri, însă precizez de fiecare dată că este vorba fie de experiența mea sau a persoanelor pe care le cunosc, fie de anumite studii.

Ce vreau să spun cu asta este că nu există un răspuns standard, o rețetă care să poată fi aplicată la fiecare persoană. Poate ceva ce mi se potrivește mie, nu ți se potrivește ție deloc. Poate părerea mea pe o anumită temă este diametral opusă cu a persoanei care mă întreabă. Mai ales când e de luat o decizie, eu pot să dau variante, dar alegerea îi aparține în totalitate părintelui.

Nu o să zic niciodată cuiva ”Fă așa!” sau ”Fă altfel!”. O să îi spun care sunt variantele. Eventual ce am ales eu sau cineva pe care cunosc, cu rezerva că s-ar putea să nu funcționeze.

Iar acolo unde nu e domeniul meu de expertiză, nu mă bag. Decât să zic prostii, mai bine recunosc că nu e domeniul meu. Acolo unde pot și cât pot mă documentez, dar, dacă cunosc un specialist în acel domeniu, nu voi ezita să fac o recomandare.

Propria cale

Vreau să vă mulțumesc pentru întrebările și încrederea pe care mi-o acordați și sper ca răspunsurile mele să vă ajute să vă găsiți propria cale.

Asta e important și vreau să transmit prin tot ceea ce fac: nu există un singur drum! Fiecare are propriul drum! E esențial să înțelegem cât de diferiți suntem și noi unii de alții, dar și copiii între ei. Să fim deschiși în a asculta mai multe opinii, dar să alegem cu sufletul varianta care funcționează pentru noi. Cine are doi copii știe că lucruri care au funcționat foarte bine pentru unul dintre copii, e foarte probabil să nu funcționeze pentru al doilea. Așadar, de ce ar funcționa pentru toți copiii?

Și eu am luat decizii pe care apoi le-am schimbat. M-am adaptat din mers. Am luat informațiile cu care am rezonat. Am ascultat mai multe variante pentru a putea decide, dar, în final, tot pe cea cu care îmi spunea intuiția să mergem, am mers.

Așteptări

De multe ori apelăm la persoanele cu mai multă experiență pentru a ne da sfaturi. Și sperăm că ne vor zice exact ce să facem. Ne vor da rețeta. Și, uneori, suntem dezamăgiți că ceea ce ne-au spus ele nu funcționează. Dar e normal să nu funcționeze.

La început aveam impresia că știu rețeta. Și de a avea o naștere frumoasă și împlinitoare; și de a avea un bebeluș fericit și sănătos; și de a crește copiii. Până când mi-am dat seama că, de fapt, era doar rețeta pentru mine. Nu general valabilă. Și am început să fiu mai moderată în ”declarații” și afirmații. Și sfaturi. De fapt, nu mai dau sfaturi de o vreme bună. Ofer sugestii. 🙂 Dacă mi se cer. Și asta am învățat tot în timp. După ce m-am agitat și enervat pe oameni care nu făceau cum le ziceam 🙂

Și am învățat că fiecare avem propriul drum. Și că eu sunt responsabilă pentru mine. Și familia mea. Și atât. Fac tot ce ține de mine, dar nu îmi mai asum responsabilitatea acțiunilor altor persoane. A fost o mare schimbare asta pentru mine! Și pentru liniștea mea sufletească. Să nu mai iau personal deciziile altor persoane. Să accept (nu doar mental) că fiecare are dreptul să facă propriile alegeri, chiar dacă (sau poate, mai ales dacă) erau alegeri diferite de ale mele.

Te simți confortabil să adresezi întrebări? Cui adresezi întrebările tale?

#provocarea100Seth #ziua8

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *