Incompatibilitatea Rh în sarcină

Incompatibilitatea Rh este un subiect relativ discutat, însă cvasi-necunoscut. Am auzit de Rh, nu știm prea bine ce e cu el. Doar dacă suntem în situație, începem să ne informăm mai mult.

Fiecare dintre noi moștenim de la părinți o anumită componență și caractestici sanguine specifice. Una dintre aceste caracteristici este prezența sau absența unui antigen, cunoscut sub numele de ”factorul Rh”. Acesta este o proteină ce se găsește la suprafața celulelor roșii din sânge. Dacă ai această proteină se spune că ai un ”Rh pozitiv”, dacă nu ai proteina respectivă, ai un ”Rh negativ”. De obicei, această literă se trece în dreptul tipului de sânge: 0+ sau 0-; A+ sau A- etc.

85% din populație este Rh pozitivă, iar restul nu au antigenul în sânge. Asta nu ne influențează prea mult viața, întrucât nu avem nici un fel de manifestări ale tipului de Rh. Singura situație în care contează este în momentul în care femeia e însărcinată.

Când apare incompatiblitatea Rh?

După cum se vede și în imaginea de mai jos, există 4 variante în care se pot combina tipurile de Rh de la mamă și tată. Dacă ambii parteneri au același tip de Rh, copilul va avea și el Rh-ul ca și părinții lui. Dacă au tipuri diferite, șansele sunt de 50-50 să aibă sau nu factorul Rh în sânge. Dacă mama are factorul Rh, chiar dacă tatăl nu îl are, nu este o problemă.

Singura situație cu potențial risc este când mama nu are factorul Rh în sânge (deci are Rh negativ), iar tatăl îl are (Rh pozitiv). Pentru că atunci copilul are șanse să aibă factorul Rh, caz în care corpul mamei îl percepe ca pe un pericol și începe să producă anticorpi pentru a-l înlătura. Aceasta este singura situație de incompatibilitate reală.

În mod normal, sângele mamei și al bebelușului nu se întâlnesc în timpul sarcinii. Chiar dacă schimburile nutritive și de oxigen, respectiv reziduuri și dioxid de carbon, au loc prin sânge, ele se realizează la nivelul placentei, fără ca cele 2 tipuri de sânge (ale mamei și fătului) să se atingă.

Există situații foarte rare în care fatorul Rh-pozitiv al copilului să ajungă în sângele mamei, iar acesta să producă anticorpi. Anticorpii se produc lent, ceea ce înseamnă că, cel mai probabil, la prima sarcină nu va fi nici un risc, însă crește riscul pentru următoarele sarcini. Anticorpii mamei ar putea traversa placenta și ataca celulele de sânge ale copilului.

Cum se depistează incompatibilitatea Rh?

În primul trimestru de sarcină, i se recomandă mamei să realizeze un test de sânge care:

• confirmă sarcina:
• determină grupa sanguină;
• determină factorul Rh;
• depistează anemia;
• depistează infecții;
• evaluează nivelul glucozei (la femeile cu diabet zaharat).

Așadar, încă din primele săptămâni de sarcină mama află ce tip de Rh are. Dacă are Rh negativ, se testează și partenerul pentru a afla tipul acestuia. Dacă partenerul ar Rh pozitiv se face un test de screening pentru a determina dacă mama are deja anticorpii anti-Rh.

În mod normal, bebelușul se naște înainte ca mama să dezvolte anticorpii. Însă,  o femeie se poate sensibiliza și să producă astfel anticorpi:

• • ca urmare a unei pierderi de sarcină /avort / traumă;
  • sau chiar în urma unei transfuzii de sânge (cu Rh pozitiv);
  • o mama poate fi expusa unui sange cu Rh pozitiv in timpul anumitor teste prenatale/proceduri prenatale invazive, cum ar fi amniocenteza (se introduce un ac în abdomenul mamei pentru a extrage lichid amniotic din jurul copilului în scopul testării), cordocenteza (sub ghidaj ecografic, medicul introduce un ac prin abdomenul și uterul mamei în cordonul ombilical al fătului pentru testare sau efectuare de transfuzii) sau testul vilus corionic;
  • dar și in timpul unei sarcini ectopice (sarcină extrauterină – care se implantează în afara uterului);

astfel încât prima sarcina poate fi afectată de incompatibilitatea de Rh (anticorpii rămân în organism odată formați).

Care sunt simptomele și efectele asupra bebelușului?

Simptomele prezente la copil pot varia de la ușoare la potențial fatale.

Dacă anticorpii mamei atacă globulele roșii din corpul copilului:

• • • poate apărea anemia hemolitică, ceea ce înseamnă că globulele roșii ale copilului sunt distruse mai repede decât pot fi produse de organism;
    • bilirubina (o substanță galben-maronie, creată în urma descompunerii globulelor roșii) se poate acumula în fluxul sanguin al copilului. Prea multă bilirubină indică o problemă cu ficatul, care este responsabil cu procesarea globulelor roșii vechi. Ca simptome după naștere pot fi:
      • colorația în galben a pielii și a albului ochilor ( cunoscută sub numele de ”icter”),
      • letargie
      • un tonus muscular redus (hipotonie).

Toate manifestările dispar imediat după finalizarea tratamentului.

Cum putem preveni efectele asupra bebelușului?

De obicei, sensibilizarea mamei poate fi prevenită prin administrarea de injecții cu imunoglobulină anti-Rh. Aceasta se administrează:

• de rutină gravidelor Rh-negative în săptămâna 28 de sarcină;
• după un avort spontan sau provocat;
• cu ocazia unei proceduri invazive (precum amniocenteza);
• în caz de indicație după un episod de sângerare intrauterină sau traumatism.

Efectele acesteia durează, în general, 12 săptămâni, deci o doză este suficientă până după naștere.

După nașterea bebelușului, dacă se constată că acesta este Rh-pozitiv, i se mai administrează mamei o doză de imunoglobulină anti-Rh.

Image by Angelo Esslinger from Pixabay

Tratament pentru incompatibilitatea Rh

Chiar dacă sensiblizarea mamei la Rh-ul copilului este extrem de rară, dacă gravida se încadrează în procentul mic al femeilor care a dezvoltat deja anticorpi, se va efectua o amniocenteză pentru a determina cât de grav a fost afectat fătul.

Printre posibilitățile terapeutice se pot aminti:

• nașterea prematură a bebelușului;
• în cazuri severe, transfuzii sanguine intrauterine – prin cordocenteză (sub ghidaj ecografic, medicul introduce un ac prin abdomenul și uterul mamei în cordonul ombilical al fătului);
• dacă este grav afectat, nou-născutului i se poate face o exsanguinotransfuzie (înlocuirea celei mai mari părți a sângelui sau a globulelor roșii ale nou-născutului cu sânge și globule roșii de la donatori).

Din fericire, utilizarea adecvată a imunoglobulinei anti-Rh a redus mult nevoia de a recurge la aceste proceduri de salvare a vieții.

Cunoști mămici care au fost în situația de a lua tratament pentru că aveau Rh-ul negativ?

#provocarea100Seth #ziua52