Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Am început pe pagina de Facebook o serie de postări despre somnul bebelușilor.

Modalități de organizarea a somnului

Există 3 modalități principale în care putem să ne organizăm pentru somnul de noapte al unui bebeluș:
– în același pat cu părinții (bedsharing) – norma în majoritatea țărilor din lume;
– în aceeași cameră cu părinții (co-sleeping);
– în altă cameră decât părinții – norma în țările vestice.
Recomandările internaționale în materie de siguranță a bebelușului recomandă primele 2 variante, cel puțin până la 6 luni. Împărțirea patului cu părinții cu unele măsuri de siguranță și în anumite condiții, dar, cu siguranță, pentru a reduce riscul morții subite (SIDS), bebelușul să fie în aceeași cameră cu părinții.

Independența

Există voci care spun că e important să fie independent de la început. Ei bine, bebelușii sunt total dependenți de noi în primii ani de viață și nu au fost ”programați” să doarmă singuri, în altă cameră. Pur și simplu, pentru că au nevoie de un adult pentru orice ar putea să îl deranjeze. Un bebeluș căruia i se îndeplinesc nevoile cât mai repede, în special, în primul an de viață, va deveni un copil și adult independent, contrar a ceea ce ar putea să pară.
Împărțirea patului cu bebelușul nu este pentru toată lumea. Inițial, înainte să îl nasc pe Alex, am zis că eu nu o să dorm cu bebelușul (bedsharing). I-am cumpărat un pătuț ce se putea atașa la patul nostru. Însă după primele 2 nopți în care nu am dormit aproape deloc, iar Alex urla aproape toată noaptea, l-am pus lângă mine și de atunci am dormit (cu întreruperile dese pentru alăptat, e drept) toti mult mai bine. Soțul meu nici nu știa că el se trezește și suge noaptea, pentru că nu făcea ”gălăgie” deloc.

Reguli pentru bedsharing

Dacă alegem să dormim împreună cu bebelușul, în același pat (bedsharing) este important să respectăm următoarele reguli de siguranță:

  • dormiți în același pat doar dacă alăptați; dacă bebelușul e hrănit cu lapte praf, alegeți o variantă de co-sleeping (dormit în aceeași cameră, dar în pătuțul său, fie că e lipit de patul părinților, fie că nu e);
  • ambii părinți să fie nefumători;
  • niciunul dintre părinți să nu fi consumat alcool;
  • niciunul dintre părinți să nu fi luat medicamente sau droguri (nici măcar cele considerate ”ușoare”);
  • niciunul dintre părinți să nu fie extenuat (recomandarea este să fi dormit cel puțin 5 ore în ultimele 24 de ore);
  • mama să doarmă întotdeauna între bebeluș și partener / frate / sora mai mare;
  • suprafața pe care se doarme să fie dreaptă, rigidă (nu spumă cu memorie); nu dormiți cu un bebeluș pe canapea, hamac sau fotoliu-puf;
  • bebelușul să nu se poată rostogoli sau să cadă din pat (aici de de ajutor fie un pătuți lipit, fie o protecție de pat, fie dormitul direct pe podea, pe saltea – am practicat și noi cat am dormit toți 4 – înainte să rămân însărcinată cu Filip);
  • pernele să fie departe de bebeluș;
  • bebelușul să doarmă la nivelul sânului mamei, nu a capului ei;
  • mama să stea pe o parte, să formeze un cadru protector;
  • evitați pilotele sau păturile care ar putea ajunge să sufoce bebelușul sau să îl supraîncălzească;
  • dacă aveți părul lung, prindeți-l la spate;
  • evitați pijamalele cu șnur sau panglici care ar putea duce la strangulare accidentală.

Acestea sunt recomandările internaționale de siguranță. Știu că par multe, dar nu sunt chiar atât de greu de pus în practică și te obișnuiești repede cu ele. Pentru noi aceasta a fost varianta cea mai bună. Repet, e posibil să nu fie pentru toată lumea. Încercați și vedeți ce funcționează pentru voi.

Co-sleeping

Dacă împărțirea patului nu vă surâde sau nu vă place, puteți încerca o variantă de co-sleeping:

  • fie că e un pătuț lipit de patul părinților, bedsharing
  • fie un pătuț separat, dar în aceeași cameră. bedsharing

E de testat și văzut ce funcționează pentru voi. Nu excludeți din start niciuna dintre variante. E posibil să vă odihniți mai bine dacă e lângă voi sau dimpotrivă, dacă e în pătuțul său.

Cu Filip avem ambele variante: o parte din noapte doarme în pătuțul lipit de patul nostru, iar restul nopții doarme în patul nostru, lângă mine.

Voi cum ați ales să dormiți cu bebelușul?

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

Toată cea de-a treia sarcină a fost diferită față de primele două. Așa că, mă așteptam ca și nașterea să fie diferită.

Sarcina 3

Am lucrat mult cu mine, pe toate planurile, în timpul sarcinii și, mai ales, în ultimele luni.

Dar … am făcut ceea ce le sfătuiesc pe graviduțele cu care interacționez să nu facă: m-am setat că data nașterii va fi undeva în jur de 38 de săptămâni, deși Alex s-a născut la 40 s și 3 zile, iar Ema la 41 de săptămâni. Data probabilă (adică 40 de săptămâni acum era 20 decembrie 2020), dar de pe la începutul lui decembrie eu cumva nu mai aveam răbdare. Eram și mare și mi se umflau picioarele și aveam contracții zilnic, mai ales, când conduceam, chiar dacă mă deplasam pe distanțe relativ scurte, prin oraș.

Ce a fost diferit din cauza pandemiei

Sarcina mea a debutat o dată cu pandemia, așadar au fost câteva aspecte diferite din cauza acesteia:

  • controalele din timpul sarcinii și analizele au fost amânate în prima perioadă a sarcinii, când au fost închise majoritatea cabinetelor;
  • stresul și grija de a nu contacta virusul se adaugă anxietății din sarcină;
  • partenerii nu mai aveau voie să participe la consultații, fapt ce îi ajuta să se conecteze mai bine cu bebelușul;
  • la naștere nu mai avea nimeni voie (nici partenerul, nici doula) – la stat nu prea se acceptă oricum însoțitor al mamei, dar la privat acceptau înainte de pandemie, acum, deocamdată, această practică este suspendată (cu excepția maternității private din Constanța).
  • în timpul consultațiilor și mama și personalul medical poartă mereu mască;
  • în timpul travaliului, inclusiv în timpul expulziei mama poartă masca;
  • la internare, în majoritatea maternităților, se face testul pentru depistarea virusului SARS-Covid-19;
  • mama este ținută separat de alte graviduțe/lăuze până la aflarea rezultatului testului; (ceea ce nu e neapărat rău 🙂 );

Debutul travaliului

În 21 decembrie am avut iar câteva contracții. Cu câteva ore înainte lucrasem cu Anamaria pe câteva aspecte legate de naștere și de a avea 3 copii. Și cumva simțeam că bebe urma să vină cât mai repede. Am retușat ultimele culori la tabloul pe numere cu mama și copilul la care lucrasem în ultimele zile și m-am pus în pat în jur de ora 1.30 noaptea, după ce am făcut un duș. În jur de ora 3 am mers la baie și am simțit din nou contracții. Numai că erau cam la 7-6 minute distanță una de cealaltă și durau în jur de 40 de secunde.

naștere Filip - ultima poza burtica

Ultima poză cu burtica – chiar înainte de a merge la maternitate

Pe la ora 4 dimineața l-am trezit și pe soțul meu și i-am spus că am contracții la 6 minute. Eu aș mai fi stat acasă, dar el nu voia să fie moașă pe drum 🙂 așa că am plecat spre Sibiu.

Cum am ales, până la urmă, maternitatea

Toată sarcina m-am tot gândit unde să nasc. Și eram destul de hotărâtă să nasc la maternitatea din Mediaș, maternitate de stat, cu secția renovată. Condițiile erau foarte bune și aveam chiar variantă să stau singură în salon contra unui cost nu foarte ridicat. În timpul sarcinii am mers la o dna dr. foarte drăguță, dna dr Mihaela Răchită, dar care putea fi prezentă la naștere doar dacă era de gardă, iar restul medicilor (4 la număr) erau bărbați. Deci aveam 20% șanse să o nimeresc chiar pe dânsa de gardă. În săptămâna 38 de sarcină (ca și la Alex cu doula) m-am trezit că vreau să merg din nou la privat, la Polisano, unde am născut-o și pe Ema și aveam o experiență foarte frumoasă.

Așa că, la 38 de săptămâni m-am programat la dna dr. Anita Maxim, la Polisano, în Sibiu. A fost singura întâlnire cu ea până la naștere.

La maternitate

În 22 decembrie dimineața aveam programare la control la ora 9 la dna dr. Maxim. Dar eu la ora 5.30 eram la Polisano, în camera de gardă cu contracții ”mai răruțe” după cum i-a descris situația moașa dr. care era de gardă. După ce am ajuns în cabinetul de consultații și am început să fiu monitorizată mi s-au rărit foarte mult contracțiile, iar la tușeul vaginal al dr. de gardă a constatat că nu eram încă dilatată.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Mă gândeam de ce nu am mai rămas acasă. Sau măcar să mai fi stat cu soțul meu în mașină. Dr. de gardă a considerat că fiind la a treia naștere și că travaliul deja începuse nu ar avea sens să mă întorc la Mediaș. Așa că am rămas internată. Mi s-a făcut internarea, cu multe acte (deși destul de multe erau deja completate de acasă), cu recoltare pentru test rapid și PCR pentru Covid, cu tot felul de consimțăminte. Oricum, undeva în jur de ora 7 – 7.30 am ajuns și eu în sala de nașteri. Doar că nu mai aveam contracții decât foarte rar și scurte.

Starea (ne)potrivită

Eram nervoasă pe mine și nu reușeam nici cum să intru în starea potrivită pentru a-mi relua travaliul. Eram perfect conștientă că așa nu o să îmi revină prea curând contracțiile, pentru că eu eram pe adrenalină, nici de cum pe oxitocină, relaxare, calm – de care aveam nevoie. Mi-am pus muzica pregătită dinainte de pe telefon. Mi-am pus căștile ca să nu mai aud nimic. Am stins toate becurile. Am rugat noua moașă (se schimbase tura) să mă lase să îmi regăsesc ritmul, iar aceasta, foarte drăguță, mi-a lăsat numărul ei de telefon și mi-a spus că va mai intra periodic, dar să o sun sau strig oricând am nevoie.

Și așa au trecut câteva ore, cred că vreo 2 sau 3. Am sunat-o pe Anamaria și cu ea în telefon încercam să mă liniștesc și să reintru în starea potrivită. În același timp, prietena mea, Delia, îmi scria și mă încuraja pe messenger. Chiar mi-a scris atunci, pe loc, o meditație foarte frumoasă, special pentru noi. Le mulțumesc enorm amândurora! Au fost și sunt îngerii mei!

”Instrumente” utile

Ce am mai folosit pentru a intra în starea potrivită:

    • Ho oponopono;

  • Thetahealing: centrarea în inimă, conectarea cu bebelușul, alinierea cu Sinele;
  • chiar și exercițiul Nicoletei Nistor din programul ”Împrietenește-te cu o emoție pe zi” pe ”dezamăgire” 🙂
  • playlist realizat în Youtube cu melodii care mă ajută pe mine să mă liniștesc sau recentrez;
  • uleiurile esențiale de la Young Living.

În jur de ora 10 a venit și dna dr. Maxim, care avea consultații în policlinică. Pentru că nu aveam contracții prea regulate a decis că revine și facem atunci tușeul vaginal pentru a vedea dilatația. A revenit, m-am urcat pe masa ginecologică și nu am mai avut nicio contracție. La fel cum pățisem și la nașterea Emei. Masa asta, pur și simplu, mă stresează și îmi oprește contracțiile. Dar dna dr a fost foarte răbdătoare și blândă, a făcut chiar o glumă, moment în care am avut o contracție și mi-a zis că sunt dilatată 8 cm. Eram foarte fericită că s-a repornit travaliul serios și eram deja mai aproape.

Dilatație maximă

Apoi am ajuns destul de repede la dilatația maximă, dar nu îl simțeam să fi coborât. Și membranele erau încă intacte, adică nu mi se rupsese ”apa”. Dupa aproximativ o oră de dilatație maximă, cu contracții destul de intense și dese, fiind și obosită (dormisem abia vreo o oră jumătate), mi s-a sugerat că ruperea membranelor ar putea să ajute coborârea bebelușului și să înceapă expulzia. Eu aș fi vrut să fie așa ușor cum fusese la Ema, să se rupă membranele și să și coboare bebe. Dar, se pare, ca el avea alte planuri. Așa că am acceptat ruperea membranelor. Câteva minute nu s-a întâmplat nimic. Am decis să cobor de masă și să merg până la baie. Și atunci am simțit dintr-odată nevoia să împing. Începuse expulzia. Aș fi născut acolo, în picioare, dar nu m-au lăsat 🙂 Așa că m-am întors pe masa ginecologică, ridicată mult la verticală.

Și moașa, dna Mihaela Mohan, și dna dr Maxim au fost extrem de blânde, m-au susținut foarte mult și încurajat. Mi-au dat indicații prețioase, care m-au ajutat să nasc fără niciun fel de intervenție. Nu mai rețin de câte ori am împins. Am simțit ”cercul de foc” la ieșirea capului, așa cum îl simțisem și la Alex. Expulzia nu mi s-a părut foarte ușoară (pentru că o comparam cu cea a Emei, pe care nici nu am simțit-o). Dar când l-am văzut, mare și vinețiu, dar foarte curat, am uitat tot. Era ora 12.50.

Nu-mi venea să cred ce mare era! La ecograful de la 38 de săptămâni era estimat undeva în jur de 3200-3300 g. Dar el avea, de fapt, 3800 g și 55 cm! Nu mă așteptam să fie așa mare. Dar a fost mult mai bine că nu am știut dinainte, pentru că probabil mi-aș fi făcut griji.

Partea și mai incredibilă a fost că nu mi s-a făcut epiziotomie, dar nici nu m-am rupt deloc. Nu-mi venea să cred. Și, de data aceasta, le-am spus dinainte și moașei și dnei dr că aș vrea să văd placenta. Era minunată! Atât de mare și perfectă!

După naștere

Au lăsat cordonul ombilical să pulseze și l-au pus pe mine. A rămas pe mine până după expluzia placentei și apoi câteva minute în plus, timp în care l-am pus și la sân. Doar cât m-am dat jos de pe masă, l-au dus în sala alăturată pentru a-l cântări și măsura. Apoi l-au adus înapoi și am rămas amândoi în sala de naștere, întinși în pat, pentru aproximativ 2 ore, sub supraveghere. După aceste 2 ore am mers în salon și am rămas împreună până am plecat acasă, după 48 de ore.

Mă bucur mult că am ales să nasc la Polisano. Am fost foarte impresionată atât de dna moașă, Mihaela, care m-a lăsat singură atunci când am rugat-o, dar a fost cu mine, mi-a făcut masaj și m-a încurajat atunci când am avut nevoie. Din cauza pandemiei, nu am avut voie cu doula și îmi făceam griji din pricina asta, dar a fost foarte bine. Și m-a impresionat și dna dr, care mă mai văzuse doar o singură dată, dar a fost incredibil de blândă, răbdătoare, pozitivă, m-a încurajat și susținut. A fost exact așa cum am avut nevoie. Iar apoi, cât am stat internată a venit zilnic să ne vadă.

Concluzii

Trei sarcini diferite, trei experiențe ale nașterii total diferite, dar frumoase, care m-au împuternicit și mi-au redat încrederea că pot să fac/fiu absolut orice. Sunt sigură că și experiența creșterii va fi total diferită și îmi va oferi destule oportunități de creștere și vindecare.

Mă bucur de fiecare etapă prin care trecem împreună. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment și fiecare persoană pe care o întâlnesc pe drum!

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

Bedsharing – Reguli de siguranță când dormim în același pat cu bebelușul

Filip naștere

Sarcină și naștere în pandemie: Povestea nașterii lui Filip – Acasă de Crăciun

sarcină conștientă

Sarcină conștientă – 3 aspecte importante

limite

Despre LIMITE – și câtă nevoie avem să învățăm să le stabilim

compara

Nu (te) mai compara!

lactația

Nu se satură cu laptele meu – despre lactația (in)suficientă

pompa de sân

Pompa de sân – cum o aleg și chiar am nevoie de ea?

angorjarea

Angorjarea – Cum scap de sânii prea plini și de furia laptelui?

de-a bușilea

Rezumat ”Babies” – ep 3: De-a bușilea

Ziua Copilului

8 Idei de a petrece Ziua Copilului acasă

Am început pe pagina de Facebook o serie de postări despre somnul bebelușilor.

Modalități de organizarea a somnului

Există 3 modalități principale în care putem să ne organizăm pentru somnul de noapte al unui bebeluș:
– în același pat cu părinții (bedsharing) – norma în majoritatea țărilor din lume;
– în aceeași cameră cu părinții (co-sleeping);
– în altă cameră decât părinții – norma în țările vestice.
Recomandările internaționale în materie de siguranță a bebelușului recomandă primele 2 variante, cel puțin până la 6 luni. Împărțirea patului cu părinții cu unele măsuri de siguranță și în anumite condiții, dar, cu siguranță, pentru a reduce riscul morții subite (SIDS), bebelușul să fie în aceeași cameră cu părinții.

Independența

Există voci care spun că e important să fie independent de la început. Ei bine, bebelușii sunt total dependenți de noi în primii ani de viață și nu au fost ”programați” să doarmă singuri, în altă cameră. Pur și simplu, pentru că au nevoie de un adult pentru orice ar putea să îl deranjeze. Un bebeluș căruia i se îndeplinesc nevoile cât mai repede, în special, în primul an de viață, va deveni un copil și adult independent, contrar a ceea ce ar putea să pară.
Împărțirea patului cu bebelușul nu este pentru toată lumea. Inițial, înainte să îl nasc pe Alex, am zis că eu nu o să dorm cu bebelușul (bedsharing). I-am cumpărat un pătuț ce se putea atașa la patul nostru. Însă după primele 2 nopți în care nu am dormit aproape deloc, iar Alex urla aproape toată noaptea, l-am pus lângă mine și de atunci am dormit (cu întreruperile dese pentru alăptat, e drept) toti mult mai bine. Soțul meu nici nu știa că el se trezește și suge noaptea, pentru că nu făcea ”gălăgie” deloc.

Reguli pentru bedsharing

Dacă alegem să dormim împreună cu bebelușul, în același pat (bedsharing) este important să respectăm următoarele reguli de siguranță:

  • dormiți în același pat doar dacă alăptați; dacă bebelușul e hrănit cu lapte praf, alegeți o variantă de co-sleeping (dormit în aceeași cameră, dar în pătuțul său, fie că e lipit de patul părinților, fie că nu e);
  • ambii părinți să fie nefumători;
  • niciunul dintre părinți să nu fi consumat alcool;
  • niciunul dintre părinți să nu fi luat medicamente sau droguri (nici măcar cele considerate ”ușoare”);
  • niciunul dintre părinți să nu fie extenuat (recomandarea este să fi dormit cel puțin 5 ore în ultimele 24 de ore);
  • mama să doarmă întotdeauna între bebeluș și partener / frate / sora mai mare;
  • suprafața pe care se doarme să fie dreaptă, rigidă (nu spumă cu memorie); nu dormiți cu un bebeluș pe canapea, hamac sau fotoliu-puf;
  • bebelușul să nu se poată rostogoli sau să cadă din pat (aici de de ajutor fie un pătuți lipit, fie o protecție de pat, fie dormitul direct pe podea, pe saltea – am practicat și noi cat am dormit toți 4 – înainte să rămân însărcinată cu Filip);
  • pernele să fie departe de bebeluș;
  • bebelușul să doarmă la nivelul sânului mamei, nu a capului ei;
  • mama să stea pe o parte, să formeze un cadru protector;
  • evitați pilotele sau păturile care ar putea ajunge să sufoce bebelușul sau să îl supraîncălzească;
  • dacă aveți părul lung, prindeți-l la spate;
  • evitați pijamalele cu șnur sau panglici care ar putea duce la strangulare accidentală.

Acestea sunt recomandările internaționale de siguranță. Știu că par multe, dar nu sunt chiar atât de greu de pus în practică și te obișnuiești repede cu ele. Pentru noi aceasta a fost varianta cea mai bună. Repet, e posibil să nu fie pentru toată lumea. Încercați și vedeți ce funcționează pentru voi.

Co-sleeping

Dacă împărțirea patului nu vă surâde sau nu vă place, puteți încerca o variantă de co-sleeping:

  • fie că e un pătuț lipit de patul părinților, bedsharing
  • fie un pătuț separat, dar în aceeași cameră. bedsharing

E de testat și văzut ce funcționează pentru voi. Nu excludeți din start niciuna dintre variante. E posibil să vă odihniți mai bine dacă e lângă voi sau dimpotrivă, dacă e în pătuțul său.

Cu Filip avem ambele variante: o parte din noapte doarme în pătuțul lipit de patul nostru, iar restul nopții doarme în patul nostru, lângă mine.

Voi cum ați ales să dormiți cu bebelușul?

Toată cea de-a treia sarcină a fost diferită față de primele două. Așa că, mă așteptam ca și nașterea să fie diferită.

Sarcina 3

Am lucrat mult cu mine, pe toate planurile, în timpul sarcinii și, mai ales, în ultimele luni.

Dar … am făcut ceea ce le sfătuiesc pe graviduțele cu care interacționez să nu facă: m-am setat că data nașterii va fi undeva în jur de 38 de săptămâni, deși Alex s-a născut la 40 s și 3 zile, iar Ema la 41 de săptămâni. Data probabilă (adică 40 de săptămâni acum era 20 decembrie 2020), dar de pe la începutul lui decembrie eu cumva nu mai aveam răbdare. Eram și mare și mi se umflau picioarele și aveam contracții zilnic, mai ales, când conduceam, chiar dacă mă deplasam pe distanțe relativ scurte, prin oraș.

Ce a fost diferit din cauza pandemiei

Sarcina mea a debutat o dată cu pandemia, așadar au fost câteva aspecte diferite din cauza acesteia:

  • controalele din timpul sarcinii și analizele au fost amânate în prima perioadă a sarcinii, când au fost închise majoritatea cabinetelor;
  • stresul și grija de a nu contacta virusul se adaugă anxietății din sarcină;
  • partenerii nu mai aveau voie să participe la consultații, fapt ce îi ajuta să se conecteze mai bine cu bebelușul;
  • la naștere nu mai avea nimeni voie (nici partenerul, nici doula) – la stat nu prea se acceptă oricum însoțitor al mamei, dar la privat acceptau înainte de pandemie, acum, deocamdată, această practică este suspendată (cu excepția maternității private din Constanța).
  • în timpul consultațiilor și mama și personalul medical poartă mereu mască;
  • în timpul travaliului, inclusiv în timpul expulziei mama poartă masca;
  • la internare, în majoritatea maternităților, se face testul pentru depistarea virusului SARS-Covid-19;
  • mama este ținută separat de alte graviduțe/lăuze până la aflarea rezultatului testului; (ceea ce nu e neapărat rău 🙂 );

Debutul travaliului

În 21 decembrie am avut iar câteva contracții. Cu câteva ore înainte lucrasem cu Anamaria pe câteva aspecte legate de naștere și de a avea 3 copii. Și cumva simțeam că bebe urma să vină cât mai repede. Am retușat ultimele culori la tabloul pe numere cu mama și copilul la care lucrasem în ultimele zile și m-am pus în pat în jur de ora 1.30 noaptea, după ce am făcut un duș. În jur de ora 3 am mers la baie și am simțit din nou contracții. Numai că erau cam la 7-6 minute distanță una de cealaltă și durau în jur de 40 de secunde.

naștere Filip - ultima poza burtica

Ultima poză cu burtica – chiar înainte de a merge la maternitate

Pe la ora 4 dimineața l-am trezit și pe soțul meu și i-am spus că am contracții la 6 minute. Eu aș mai fi stat acasă, dar el nu voia să fie moașă pe drum 🙂 așa că am plecat spre Sibiu.

Cum am ales, până la urmă, maternitatea

Toată sarcina m-am tot gândit unde să nasc. Și eram destul de hotărâtă să nasc la maternitatea din Mediaș, maternitate de stat, cu secția renovată. Condițiile erau foarte bune și aveam chiar variantă să stau singură în salon contra unui cost nu foarte ridicat. În timpul sarcinii am mers la o dna dr. foarte drăguță, dna dr Mihaela Răchită, dar care putea fi prezentă la naștere doar dacă era de gardă, iar restul medicilor (4 la număr) erau bărbați. Deci aveam 20% șanse să o nimeresc chiar pe dânsa de gardă. În săptămâna 38 de sarcină (ca și la Alex cu doula) m-am trezit că vreau să merg din nou la privat, la Polisano, unde am născut-o și pe Ema și aveam o experiență foarte frumoasă.

Așa că, la 38 de săptămâni m-am programat la dna dr. Anita Maxim, la Polisano, în Sibiu. A fost singura întâlnire cu ea până la naștere.

La maternitate

În 22 decembrie dimineața aveam programare la control la ora 9 la dna dr. Maxim. Dar eu la ora 5.30 eram la Polisano, în camera de gardă cu contracții ”mai răruțe” după cum i-a descris situația moașa dr. care era de gardă. După ce am ajuns în cabinetul de consultații și am început să fiu monitorizată mi s-au rărit foarte mult contracțiile, iar la tușeul vaginal al dr. de gardă a constatat că nu eram încă dilatată.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Mă gândeam de ce nu am mai rămas acasă. Sau măcar să mai fi stat cu soțul meu în mașină. Dr. de gardă a considerat că fiind la a treia naștere și că travaliul deja începuse nu ar avea sens să mă întorc la Mediaș. Așa că am rămas internată. Mi s-a făcut internarea, cu multe acte (deși destul de multe erau deja completate de acasă), cu recoltare pentru test rapid și PCR pentru Covid, cu tot felul de consimțăminte. Oricum, undeva în jur de ora 7 – 7.30 am ajuns și eu în sala de nașteri. Doar că nu mai aveam contracții decât foarte rar și scurte.

Starea (ne)potrivită

Eram nervoasă pe mine și nu reușeam nici cum să intru în starea potrivită pentru a-mi relua travaliul. Eram perfect conștientă că așa nu o să îmi revină prea curând contracțiile, pentru că eu eram pe adrenalină, nici de cum pe oxitocină, relaxare, calm – de care aveam nevoie. Mi-am pus muzica pregătită dinainte de pe telefon. Mi-am pus căștile ca să nu mai aud nimic. Am stins toate becurile. Am rugat noua moașă (se schimbase tura) să mă lase să îmi regăsesc ritmul, iar aceasta, foarte drăguță, mi-a lăsat numărul ei de telefon și mi-a spus că va mai intra periodic, dar să o sun sau strig oricând am nevoie.

Și așa au trecut câteva ore, cred că vreo 2 sau 3. Am sunat-o pe Anamaria și cu ea în telefon încercam să mă liniștesc și să reintru în starea potrivită. În același timp, prietena mea, Delia, îmi scria și mă încuraja pe messenger. Chiar mi-a scris atunci, pe loc, o meditație foarte frumoasă, special pentru noi. Le mulțumesc enorm amândurora! Au fost și sunt îngerii mei!

”Instrumente” utile

Ce am mai folosit pentru a intra în starea potrivită:

    • Ho oponopono;

  • Thetahealing: centrarea în inimă, conectarea cu bebelușul, alinierea cu Sinele;
  • chiar și exercițiul Nicoletei Nistor din programul ”Împrietenește-te cu o emoție pe zi” pe ”dezamăgire” 🙂
  • playlist realizat în Youtube cu melodii care mă ajută pe mine să mă liniștesc sau recentrez;
  • uleiurile esențiale de la Young Living.

În jur de ora 10 a venit și dna dr. Maxim, care avea consultații în policlinică. Pentru că nu aveam contracții prea regulate a decis că revine și facem atunci tușeul vaginal pentru a vedea dilatația. A revenit, m-am urcat pe masa ginecologică și nu am mai avut nicio contracție. La fel cum pățisem și la nașterea Emei. Masa asta, pur și simplu, mă stresează și îmi oprește contracțiile. Dar dna dr a fost foarte răbdătoare și blândă, a făcut chiar o glumă, moment în care am avut o contracție și mi-a zis că sunt dilatată 8 cm. Eram foarte fericită că s-a repornit travaliul serios și eram deja mai aproape.

Dilatație maximă

Apoi am ajuns destul de repede la dilatația maximă, dar nu îl simțeam să fi coborât. Și membranele erau încă intacte, adică nu mi se rupsese ”apa”. Dupa aproximativ o oră de dilatație maximă, cu contracții destul de intense și dese, fiind și obosită (dormisem abia vreo o oră jumătate), mi s-a sugerat că ruperea membranelor ar putea să ajute coborârea bebelușului și să înceapă expulzia. Eu aș fi vrut să fie așa ușor cum fusese la Ema, să se rupă membranele și să și coboare bebe. Dar, se pare, ca el avea alte planuri. Așa că am acceptat ruperea membranelor. Câteva minute nu s-a întâmplat nimic. Am decis să cobor de masă și să merg până la baie. Și atunci am simțit dintr-odată nevoia să împing. Începuse expulzia. Aș fi născut acolo, în picioare, dar nu m-au lăsat 🙂 Așa că m-am întors pe masa ginecologică, ridicată mult la verticală.

Și moașa, dna Mihaela Mohan, și dna dr Maxim au fost extrem de blânde, m-au susținut foarte mult și încurajat. Mi-au dat indicații prețioase, care m-au ajutat să nasc fără niciun fel de intervenție. Nu mai rețin de câte ori am împins. Am simțit ”cercul de foc” la ieșirea capului, așa cum îl simțisem și la Alex. Expulzia nu mi s-a părut foarte ușoară (pentru că o comparam cu cea a Emei, pe care nici nu am simțit-o). Dar când l-am văzut, mare și vinețiu, dar foarte curat, am uitat tot. Era ora 12.50.

Nu-mi venea să cred ce mare era! La ecograful de la 38 de săptămâni era estimat undeva în jur de 3200-3300 g. Dar el avea, de fapt, 3800 g și 55 cm! Nu mă așteptam să fie așa mare. Dar a fost mult mai bine că nu am știut dinainte, pentru că probabil mi-aș fi făcut griji.

Partea și mai incredibilă a fost că nu mi s-a făcut epiziotomie, dar nici nu m-am rupt deloc. Nu-mi venea să cred. Și, de data aceasta, le-am spus dinainte și moașei și dnei dr că aș vrea să văd placenta. Era minunată! Atât de mare și perfectă!

După naștere

Au lăsat cordonul ombilical să pulseze și l-au pus pe mine. A rămas pe mine până după expluzia placentei și apoi câteva minute în plus, timp în care l-am pus și la sân. Doar cât m-am dat jos de pe masă, l-au dus în sala alăturată pentru a-l cântări și măsura. Apoi l-au adus înapoi și am rămas amândoi în sala de naștere, întinși în pat, pentru aproximativ 2 ore, sub supraveghere. După aceste 2 ore am mers în salon și am rămas împreună până am plecat acasă, după 48 de ore.

Mă bucur mult că am ales să nasc la Polisano. Am fost foarte impresionată atât de dna moașă, Mihaela, care m-a lăsat singură atunci când am rugat-o, dar a fost cu mine, mi-a făcut masaj și m-a încurajat atunci când am avut nevoie. Din cauza pandemiei, nu am avut voie cu doula și îmi făceam griji din pricina asta, dar a fost foarte bine. Și m-a impresionat și dna dr, care mă mai văzuse doar o singură dată, dar a fost incredibil de blândă, răbdătoare, pozitivă, m-a încurajat și susținut. A fost exact așa cum am avut nevoie. Iar apoi, cât am stat internată a venit zilnic să ne vadă.

Concluzii

Trei sarcini diferite, trei experiențe ale nașterii total diferite, dar frumoase, care m-au împuternicit și mi-au redat încrederea că pot să fac/fiu absolut orice. Sunt sigură că și experiența creșterii va fi total diferită și îmi va oferi destule oportunități de creștere și vindecare.

Mă bucur de fiecare etapă prin care trecem împreună. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment și fiecare persoană pe care o întâlnesc pe drum!

Filip naștere
Îmi doream o sarcină conștientă. Ei bine, această a treia sarcină am trăit-o mult mai conștient și mai asumat.

Transformări

Dacă la prima sarcină am început transformările profunde în stilul de viață și mentalitate, în a doua sarcină am fost prinsă în activitățile comunitare și cu Alex și am fost prea puțin prezentă și conștientă de fiecare pas din timpul sarcinii.
Oricum după a doua naștere nu am putut să ies din casă câteva luni pentru că Ema nu stătea nici în cărucior, nici în sistem, nici în nimic și atunci am fost cumva ”consemnată” la domiciliu ca să învăț niște lecții pe care le-am ignorat în timpul sarcinii cu ea. 🙂

Acum, la a treia, am și mult mai multe informații decât la prima (de exemplu); sarcina a debutat și în plină pandemie, deci am avut ocazia să mă liniștesc și să pot fi prezentă și am simțit încă de la început să vine cu multă experimentare și lecții profunde.

Ce înseamnă sarcină conștientă?

Am trăit fiecare semestru, fiecare stare (fizică sau emoțională). Mi-am ascultat mult corpul, intuiția, emoțiile. Mi-am luat timp. Mi-am dat voie să mă odihnesc atunci când am simțit că e prea mult. Am citit foarte mult. Am descoperit mult.

Am săpat adânc în subconștientul meu. Am vindecat mult, am eliberat ce nu îmi mai folosea. Am cunoscut oameni faini ce m-au ghidat spre drumuri la care nici nu visam. Am avut multe conștientizări. Multe momente de AHA.

Am descoperit multe frici (mai ascunse sau mai evidente), pe care le-am îmbrățișat și apoi le-am eliberat.


Din punct de vedere fizic mi-am ascultat corpul:

– am simtit nevoia sa dorm și peste zi (nevoia am simtit-o aproape zilnic, doar că nu mi-a ieșit de prea multe ori 😃 );

sarcina constienta

Sursa foto: Freepik


– nu am mai putut să mănânc lactate – am arsuri puternice la stomac (citește aici câteva remedii naturale) după orice fel de lactate;
– am mâncat multe fructe și legume proaspete;
– am băut mult mai multă apă;
– m-am străduit să ies mai mult la aer și să mă mișc în aer liber; din păcate, nu am făcut la fel de multă mișcare specifică pentru sarcină ca și cu Alex sau Ema;
– am avut destul de repede contracții (cred că deja de pe la 20 de săptămâni), unele destul de neplăcute; dar asta îmi arăta doar că e nevoie să îmi acord mai mult timp, să fac mai puține, să alerg mai puțin și să mă întorc spre mine;
– am avut multe simptome pe care nu le-am avut la primele două sarcini: disgeuzia (gust rău/metalic în gură), arsuri la stomac (în primul și acum în ultimul trimestru), câteva stări de greață în primele 2 luni de sarcină, o foarte mică sângerare undeva pe la 17 săptămâni; o ușoară incontinență urinară de sarcină acum pe final (nimic de speriat).


Ce vreau să spun cu toate acestea este că fiecare sarcină este diferită. Dar că atunci când suntem conștiente și prezente totul poate fi interpretat și întors spre binele nostru suprem.
Orice semnal al corpului sau minții / emoțiilor ne ajută să înțelegem mai bine, să ne conectăm cu noi înșine și cu bebelușul.

O sarcină conștientă este un dar pe care și-l poate face orice graviduță. Iar rezultatele sunt uimitoare!
Simt nevoia, în urma unei observații pe care a făcut-o prietena mea, Adina Giurgea, pe grupul ei minunat ”Părinți pe sârmă”, să fac câteva precizări pentru femeile care au născut deja și nu au avut o sarcină/sarcini conștientă/e:

Sunt multe mămici care au crescut la un alt nivel de conștiență după nașterea copiilor și ar putea resimți un oarecare regret sau poate chiar vinovăție la gândul că nu au avut parte de sarcini conștiente.

E foarte important să înțelegem că evoluția noastră are loc într-un ritm al său, propriu. Vinovăția și regretul sunt emoții care ne scad vibrația, cu care am fost poate învățați de mici, dar care nu ne mai folosesc acum.

Totul se întâmplă exact la momentul potrivit pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă am dat peste informații legate de sarcina conștientă în urmă cu câțiva ani, dacă noi nu eram pregătite, nu aveam cum să le vedem/auzim/citim, pentru că, pur și simplu, vibram pe alt nivel, eram pe altă frecvență radio.

Și asta e perfect. Aveam nevoie de anumite lecții, de anumite etape prin care să trecem.

Iar copiii noștri ne-au ales exact pentru a învăța și ei si noi anumite lecții.

Cred că eu am mai primit o șansă la o sarcină conștientă pentru a putea ghida (și din propria experiență) pașii graviduțelor spre sarcina, naștere și creșterea copiilor cu mai multă conștiență. Pentru că asta simt că este misiunea mea în această existență.

Simt și văd cu fiecare copil care se naște acum că trecem la un alt nivel. Copiii ce se nasc acum sunt deja la un nivel superior de conștiință și ne ”obligă” cumva și pe noi să ne vindecăm și să creștem împreună și alături de ei.
Cât de prezentă și conștientă ai fost / ești tu în sarcină?
sarcină conștientă

Am început pe pagina de Facebook o serie de postări despre somnul bebelușilor.

Modalități de organizarea a somnului

Există 3 modalități principale în care putem să ne organizăm pentru somnul de noapte al unui bebeluș:
– în același pat cu părinții (bedsharing) – norma în majoritatea țărilor din lume;
– în aceeași cameră cu părinții (co-sleeping);
– în altă cameră decât părinții – norma în țările vestice.
Recomandările internaționale în materie de siguranță a bebelușului recomandă primele 2 variante, cel puțin până la 6 luni. Împărțirea patului cu părinții cu unele măsuri de siguranță și în anumite condiții, dar, cu siguranță, pentru a reduce riscul morții subite (SIDS), bebelușul să fie în aceeași cameră cu părinții.

Independența

Există voci care spun că e important să fie independent de la început. Ei bine, bebelușii sunt total dependenți de noi în primii ani de viață și nu au fost ”programați” să doarmă singuri, în altă cameră. Pur și simplu, pentru că au nevoie de un adult pentru orice ar putea să îl deranjeze. Un bebeluș căruia i se îndeplinesc nevoile cât mai repede, în special, în primul an de viață, va deveni un copil și adult independent, contrar a ceea ce ar putea să pară.
Împărțirea patului cu bebelușul nu este pentru toată lumea. Inițial, înainte să îl nasc pe Alex, am zis că eu nu o să dorm cu bebelușul (bedsharing). I-am cumpărat un pătuț ce se putea atașa la patul nostru. Însă după primele 2 nopți în care nu am dormit aproape deloc, iar Alex urla aproape toată noaptea, l-am pus lângă mine și de atunci am dormit (cu întreruperile dese pentru alăptat, e drept) toti mult mai bine. Soțul meu nici nu știa că el se trezește și suge noaptea, pentru că nu făcea ”gălăgie” deloc.

Reguli pentru bedsharing

Dacă alegem să dormim împreună cu bebelușul, în același pat (bedsharing) este important să respectăm următoarele reguli de siguranță:

  • dormiți în același pat doar dacă alăptați; dacă bebelușul e hrănit cu lapte praf, alegeți o variantă de co-sleeping (dormit în aceeași cameră, dar în pătuțul său, fie că e lipit de patul părinților, fie că nu e);
  • ambii părinți să fie nefumători;
  • niciunul dintre părinți să nu fi consumat alcool;
  • niciunul dintre părinți să nu fi luat medicamente sau droguri (nici măcar cele considerate ”ușoare”);
  • niciunul dintre părinți să nu fie extenuat (recomandarea este să fi dormit cel puțin 5 ore în ultimele 24 de ore);
  • mama să doarmă întotdeauna între bebeluș și partener / frate / sora mai mare;
  • suprafața pe care se doarme să fie dreaptă, rigidă (nu spumă cu memorie); nu dormiți cu un bebeluș pe canapea, hamac sau fotoliu-puf;
  • bebelușul să nu se poată rostogoli sau să cadă din pat (aici de de ajutor fie un pătuți lipit, fie o protecție de pat, fie dormitul direct pe podea, pe saltea – am practicat și noi cat am dormit toți 4 – înainte să rămân însărcinată cu Filip);
  • pernele să fie departe de bebeluș;
  • bebelușul să doarmă la nivelul sânului mamei, nu a capului ei;
  • mama să stea pe o parte, să formeze un cadru protector;
  • evitați pilotele sau păturile care ar putea ajunge să sufoce bebelușul sau să îl supraîncălzească;
  • dacă aveți părul lung, prindeți-l la spate;
  • evitați pijamalele cu șnur sau panglici care ar putea duce la strangulare accidentală.

Acestea sunt recomandările internaționale de siguranță. Știu că par multe, dar nu sunt chiar atât de greu de pus în practică și te obișnuiești repede cu ele. Pentru noi aceasta a fost varianta cea mai bună. Repet, e posibil să nu fie pentru toată lumea. Încercați și vedeți ce funcționează pentru voi.

Co-sleeping

Dacă împărțirea patului nu vă surâde sau nu vă place, puteți încerca o variantă de co-sleeping:

  • fie că e un pătuț lipit de patul părinților, bedsharing
  • fie un pătuț separat, dar în aceeași cameră. bedsharing

E de testat și văzut ce funcționează pentru voi. Nu excludeți din start niciuna dintre variante. E posibil să vă odihniți mai bine dacă e lângă voi sau dimpotrivă, dacă e în pătuțul său.

Cu Filip avem ambele variante: o parte din noapte doarme în pătuțul lipit de patul nostru, iar restul nopții doarme în patul nostru, lângă mine.

Voi cum ați ales să dormiți cu bebelușul?

Toată cea de-a treia sarcină a fost diferită față de primele două. Așa că, mă așteptam ca și nașterea să fie diferită.

Sarcina 3

Am lucrat mult cu mine, pe toate planurile, în timpul sarcinii și, mai ales, în ultimele luni.

Dar … am făcut ceea ce le sfătuiesc pe graviduțele cu care interacționez să nu facă: m-am setat că data nașterii va fi undeva în jur de 38 de săptămâni, deși Alex s-a născut la 40 s și 3 zile, iar Ema la 41 de săptămâni. Data probabilă (adică 40 de săptămâni acum era 20 decembrie 2020), dar de pe la începutul lui decembrie eu cumva nu mai aveam răbdare. Eram și mare și mi se umflau picioarele și aveam contracții zilnic, mai ales, când conduceam, chiar dacă mă deplasam pe distanțe relativ scurte, prin oraș.

Ce a fost diferit din cauza pandemiei

Sarcina mea a debutat o dată cu pandemia, așadar au fost câteva aspecte diferite din cauza acesteia:

  • controalele din timpul sarcinii și analizele au fost amânate în prima perioadă a sarcinii, când au fost închise majoritatea cabinetelor;
  • stresul și grija de a nu contacta virusul se adaugă anxietății din sarcină;
  • partenerii nu mai aveau voie să participe la consultații, fapt ce îi ajuta să se conecteze mai bine cu bebelușul;
  • la naștere nu mai avea nimeni voie (nici partenerul, nici doula) – la stat nu prea se acceptă oricum însoțitor al mamei, dar la privat acceptau înainte de pandemie, acum, deocamdată, această practică este suspendată (cu excepția maternității private din Constanța).
  • în timpul consultațiilor și mama și personalul medical poartă mereu mască;
  • în timpul travaliului, inclusiv în timpul expulziei mama poartă masca;
  • la internare, în majoritatea maternităților, se face testul pentru depistarea virusului SARS-Covid-19;
  • mama este ținută separat de alte graviduțe/lăuze până la aflarea rezultatului testului; (ceea ce nu e neapărat rău 🙂 );

Debutul travaliului

În 21 decembrie am avut iar câteva contracții. Cu câteva ore înainte lucrasem cu Anamaria pe câteva aspecte legate de naștere și de a avea 3 copii. Și cumva simțeam că bebe urma să vină cât mai repede. Am retușat ultimele culori la tabloul pe numere cu mama și copilul la care lucrasem în ultimele zile și m-am pus în pat în jur de ora 1.30 noaptea, după ce am făcut un duș. În jur de ora 3 am mers la baie și am simțit din nou contracții. Numai că erau cam la 7-6 minute distanță una de cealaltă și durau în jur de 40 de secunde.

naștere Filip - ultima poza burtica

Ultima poză cu burtica – chiar înainte de a merge la maternitate

Pe la ora 4 dimineața l-am trezit și pe soțul meu și i-am spus că am contracții la 6 minute. Eu aș mai fi stat acasă, dar el nu voia să fie moașă pe drum 🙂 așa că am plecat spre Sibiu.

Cum am ales, până la urmă, maternitatea

Toată sarcina m-am tot gândit unde să nasc. Și eram destul de hotărâtă să nasc la maternitatea din Mediaș, maternitate de stat, cu secția renovată. Condițiile erau foarte bune și aveam chiar variantă să stau singură în salon contra unui cost nu foarte ridicat. În timpul sarcinii am mers la o dna dr. foarte drăguță, dna dr Mihaela Răchită, dar care putea fi prezentă la naștere doar dacă era de gardă, iar restul medicilor (4 la număr) erau bărbați. Deci aveam 20% șanse să o nimeresc chiar pe dânsa de gardă. În săptămâna 38 de sarcină (ca și la Alex cu doula) m-am trezit că vreau să merg din nou la privat, la Polisano, unde am născut-o și pe Ema și aveam o experiență foarte frumoasă.

Așa că, la 38 de săptămâni m-am programat la dna dr. Anita Maxim, la Polisano, în Sibiu. A fost singura întâlnire cu ea până la naștere.

La maternitate

În 22 decembrie dimineața aveam programare la control la ora 9 la dna dr. Maxim. Dar eu la ora 5.30 eram la Polisano, în camera de gardă cu contracții ”mai răruțe” după cum i-a descris situația moașa dr. care era de gardă. După ce am ajuns în cabinetul de consultații și am început să fiu monitorizată mi s-au rărit foarte mult contracțiile, iar la tușeul vaginal al dr. de gardă a constatat că nu eram încă dilatată.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Mă gândeam de ce nu am mai rămas acasă. Sau măcar să mai fi stat cu soțul meu în mașină. Dr. de gardă a considerat că fiind la a treia naștere și că travaliul deja începuse nu ar avea sens să mă întorc la Mediaș. Așa că am rămas internată. Mi s-a făcut internarea, cu multe acte (deși destul de multe erau deja completate de acasă), cu recoltare pentru test rapid și PCR pentru Covid, cu tot felul de consimțăminte. Oricum, undeva în jur de ora 7 – 7.30 am ajuns și eu în sala de nașteri. Doar că nu mai aveam contracții decât foarte rar și scurte.

Starea (ne)potrivită

Eram nervoasă pe mine și nu reușeam nici cum să intru în starea potrivită pentru a-mi relua travaliul. Eram perfect conștientă că așa nu o să îmi revină prea curând contracțiile, pentru că eu eram pe adrenalină, nici de cum pe oxitocină, relaxare, calm – de care aveam nevoie. Mi-am pus muzica pregătită dinainte de pe telefon. Mi-am pus căștile ca să nu mai aud nimic. Am stins toate becurile. Am rugat noua moașă (se schimbase tura) să mă lase să îmi regăsesc ritmul, iar aceasta, foarte drăguță, mi-a lăsat numărul ei de telefon și mi-a spus că va mai intra periodic, dar să o sun sau strig oricând am nevoie.

Și așa au trecut câteva ore, cred că vreo 2 sau 3. Am sunat-o pe Anamaria și cu ea în telefon încercam să mă liniștesc și să reintru în starea potrivită. În același timp, prietena mea, Delia, îmi scria și mă încuraja pe messenger. Chiar mi-a scris atunci, pe loc, o meditație foarte frumoasă, special pentru noi. Le mulțumesc enorm amândurora! Au fost și sunt îngerii mei!

”Instrumente” utile

Ce am mai folosit pentru a intra în starea potrivită:

    • Ho oponopono;

  • Thetahealing: centrarea în inimă, conectarea cu bebelușul, alinierea cu Sinele;
  • chiar și exercițiul Nicoletei Nistor din programul ”Împrietenește-te cu o emoție pe zi” pe ”dezamăgire” 🙂
  • playlist realizat în Youtube cu melodii care mă ajută pe mine să mă liniștesc sau recentrez;
  • uleiurile esențiale de la Young Living.

În jur de ora 10 a venit și dna dr. Maxim, care avea consultații în policlinică. Pentru că nu aveam contracții prea regulate a decis că revine și facem atunci tușeul vaginal pentru a vedea dilatația. A revenit, m-am urcat pe masa ginecologică și nu am mai avut nicio contracție. La fel cum pățisem și la nașterea Emei. Masa asta, pur și simplu, mă stresează și îmi oprește contracțiile. Dar dna dr a fost foarte răbdătoare și blândă, a făcut chiar o glumă, moment în care am avut o contracție și mi-a zis că sunt dilatată 8 cm. Eram foarte fericită că s-a repornit travaliul serios și eram deja mai aproape.

Dilatație maximă

Apoi am ajuns destul de repede la dilatația maximă, dar nu îl simțeam să fi coborât. Și membranele erau încă intacte, adică nu mi se rupsese ”apa”. Dupa aproximativ o oră de dilatație maximă, cu contracții destul de intense și dese, fiind și obosită (dormisem abia vreo o oră jumătate), mi s-a sugerat că ruperea membranelor ar putea să ajute coborârea bebelușului și să înceapă expulzia. Eu aș fi vrut să fie așa ușor cum fusese la Ema, să se rupă membranele și să și coboare bebe. Dar, se pare, ca el avea alte planuri. Așa că am acceptat ruperea membranelor. Câteva minute nu s-a întâmplat nimic. Am decis să cobor de masă și să merg până la baie. Și atunci am simțit dintr-odată nevoia să împing. Începuse expulzia. Aș fi născut acolo, în picioare, dar nu m-au lăsat 🙂 Așa că m-am întors pe masa ginecologică, ridicată mult la verticală.

Și moașa, dna Mihaela Mohan, și dna dr Maxim au fost extrem de blânde, m-au susținut foarte mult și încurajat. Mi-au dat indicații prețioase, care m-au ajutat să nasc fără niciun fel de intervenție. Nu mai rețin de câte ori am împins. Am simțit ”cercul de foc” la ieșirea capului, așa cum îl simțisem și la Alex. Expulzia nu mi s-a părut foarte ușoară (pentru că o comparam cu cea a Emei, pe care nici nu am simțit-o). Dar când l-am văzut, mare și vinețiu, dar foarte curat, am uitat tot. Era ora 12.50.

Nu-mi venea să cred ce mare era! La ecograful de la 38 de săptămâni era estimat undeva în jur de 3200-3300 g. Dar el avea, de fapt, 3800 g și 55 cm! Nu mă așteptam să fie așa mare. Dar a fost mult mai bine că nu am știut dinainte, pentru că probabil mi-aș fi făcut griji.

Partea și mai incredibilă a fost că nu mi s-a făcut epiziotomie, dar nici nu m-am rupt deloc. Nu-mi venea să cred. Și, de data aceasta, le-am spus dinainte și moașei și dnei dr că aș vrea să văd placenta. Era minunată! Atât de mare și perfectă!

După naștere

Au lăsat cordonul ombilical să pulseze și l-au pus pe mine. A rămas pe mine până după expluzia placentei și apoi câteva minute în plus, timp în care l-am pus și la sân. Doar cât m-am dat jos de pe masă, l-au dus în sala alăturată pentru a-l cântări și măsura. Apoi l-au adus înapoi și am rămas amândoi în sala de naștere, întinși în pat, pentru aproximativ 2 ore, sub supraveghere. După aceste 2 ore am mers în salon și am rămas împreună până am plecat acasă, după 48 de ore.

Mă bucur mult că am ales să nasc la Polisano. Am fost foarte impresionată atât de dna moașă, Mihaela, care m-a lăsat singură atunci când am rugat-o, dar a fost cu mine, mi-a făcut masaj și m-a încurajat atunci când am avut nevoie. Din cauza pandemiei, nu am avut voie cu doula și îmi făceam griji din pricina asta, dar a fost foarte bine. Și m-a impresionat și dna dr, care mă mai văzuse doar o singură dată, dar a fost incredibil de blândă, răbdătoare, pozitivă, m-a încurajat și susținut. A fost exact așa cum am avut nevoie. Iar apoi, cât am stat internată a venit zilnic să ne vadă.

Concluzii

Trei sarcini diferite, trei experiențe ale nașterii total diferite, dar frumoase, care m-au împuternicit și mi-au redat încrederea că pot să fac/fiu absolut orice. Sunt sigură că și experiența creșterii va fi total diferită și îmi va oferi destule oportunități de creștere și vindecare.

Mă bucur de fiecare etapă prin care trecem împreună. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment și fiecare persoană pe care o întâlnesc pe drum!

Filip naștere
Îmi doream o sarcină conștientă. Ei bine, această a treia sarcină am trăit-o mult mai conștient și mai asumat.

Transformări

Dacă la prima sarcină am început transformările profunde în stilul de viață și mentalitate, în a doua sarcină am fost prinsă în activitățile comunitare și cu Alex și am fost prea puțin prezentă și conștientă de fiecare pas din timpul sarcinii.
Oricum după a doua naștere nu am putut să ies din casă câteva luni pentru că Ema nu stătea nici în cărucior, nici în sistem, nici în nimic și atunci am fost cumva ”consemnată” la domiciliu ca să învăț niște lecții pe care le-am ignorat în timpul sarcinii cu ea. 🙂

Acum, la a treia, am și mult mai multe informații decât la prima (de exemplu); sarcina a debutat și în plină pandemie, deci am avut ocazia să mă liniștesc și să pot fi prezentă și am simțit încă de la început să vine cu multă experimentare și lecții profunde.

Ce înseamnă sarcină conștientă?

Am trăit fiecare semestru, fiecare stare (fizică sau emoțională). Mi-am ascultat mult corpul, intuiția, emoțiile. Mi-am luat timp. Mi-am dat voie să mă odihnesc atunci când am simțit că e prea mult. Am citit foarte mult. Am descoperit mult.

Am săpat adânc în subconștientul meu. Am vindecat mult, am eliberat ce nu îmi mai folosea. Am cunoscut oameni faini ce m-au ghidat spre drumuri la care nici nu visam. Am avut multe conștientizări. Multe momente de AHA.

Am descoperit multe frici (mai ascunse sau mai evidente), pe care le-am îmbrățișat și apoi le-am eliberat.


Din punct de vedere fizic mi-am ascultat corpul:

– am simtit nevoia sa dorm și peste zi (nevoia am simtit-o aproape zilnic, doar că nu mi-a ieșit de prea multe ori 😃 );

sarcina constienta

Sursa foto: Freepik


– nu am mai putut să mănânc lactate – am arsuri puternice la stomac (citește aici câteva remedii naturale) după orice fel de lactate;
– am mâncat multe fructe și legume proaspete;
– am băut mult mai multă apă;
– m-am străduit să ies mai mult la aer și să mă mișc în aer liber; din păcate, nu am făcut la fel de multă mișcare specifică pentru sarcină ca și cu Alex sau Ema;
– am avut destul de repede contracții (cred că deja de pe la 20 de săptămâni), unele destul de neplăcute; dar asta îmi arăta doar că e nevoie să îmi acord mai mult timp, să fac mai puține, să alerg mai puțin și să mă întorc spre mine;
– am avut multe simptome pe care nu le-am avut la primele două sarcini: disgeuzia (gust rău/metalic în gură), arsuri la stomac (în primul și acum în ultimul trimestru), câteva stări de greață în primele 2 luni de sarcină, o foarte mică sângerare undeva pe la 17 săptămâni; o ușoară incontinență urinară de sarcină acum pe final (nimic de speriat).


Ce vreau să spun cu toate acestea este că fiecare sarcină este diferită. Dar că atunci când suntem conștiente și prezente totul poate fi interpretat și întors spre binele nostru suprem.
Orice semnal al corpului sau minții / emoțiilor ne ajută să înțelegem mai bine, să ne conectăm cu noi înșine și cu bebelușul.

O sarcină conștientă este un dar pe care și-l poate face orice graviduță. Iar rezultatele sunt uimitoare!
Simt nevoia, în urma unei observații pe care a făcut-o prietena mea, Adina Giurgea, pe grupul ei minunat ”Părinți pe sârmă”, să fac câteva precizări pentru femeile care au născut deja și nu au avut o sarcină/sarcini conștientă/e:

Sunt multe mămici care au crescut la un alt nivel de conștiență după nașterea copiilor și ar putea resimți un oarecare regret sau poate chiar vinovăție la gândul că nu au avut parte de sarcini conștiente.

E foarte important să înțelegem că evoluția noastră are loc într-un ritm al său, propriu. Vinovăția și regretul sunt emoții care ne scad vibrația, cu care am fost poate învățați de mici, dar care nu ne mai folosesc acum.

Totul se întâmplă exact la momentul potrivit pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă am dat peste informații legate de sarcina conștientă în urmă cu câțiva ani, dacă noi nu eram pregătite, nu aveam cum să le vedem/auzim/citim, pentru că, pur și simplu, vibram pe alt nivel, eram pe altă frecvență radio.

Și asta e perfect. Aveam nevoie de anumite lecții, de anumite etape prin care să trecem.

Iar copiii noștri ne-au ales exact pentru a învăța și ei si noi anumite lecții.

Cred că eu am mai primit o șansă la o sarcină conștientă pentru a putea ghida (și din propria experiență) pașii graviduțelor spre sarcina, naștere și creșterea copiilor cu mai multă conștiență. Pentru că asta simt că este misiunea mea în această existență.

Simt și văd cu fiecare copil care se naște acum că trecem la un alt nivel. Copiii ce se nasc acum sunt deja la un nivel superior de conștiință și ne ”obligă” cumva și pe noi să ne vindecăm și să creștem împreună și alături de ei.
Cât de prezentă și conștientă ai fost / ești tu în sarcină?
sarcină conștientă

Am început pe pagina de Facebook o serie de postări despre somnul bebelușilor.

Modalități de organizarea a somnului

Există 3 modalități principale în care putem să ne organizăm pentru somnul de noapte al unui bebeluș:
– în același pat cu părinții (bedsharing) – norma în majoritatea țărilor din lume;
– în aceeași cameră cu părinții (co-sleeping);
– în altă cameră decât părinții – norma în țările vestice.
Recomandările internaționale în materie de siguranță a bebelușului recomandă primele 2 variante, cel puțin până la 6 luni. Împărțirea patului cu părinții cu unele măsuri de siguranță și în anumite condiții, dar, cu siguranță, pentru a reduce riscul morții subite (SIDS), bebelușul să fie în aceeași cameră cu părinții.

Independența

Există voci care spun că e important să fie independent de la început. Ei bine, bebelușii sunt total dependenți de noi în primii ani de viață și nu au fost ”programați” să doarmă singuri, în altă cameră. Pur și simplu, pentru că au nevoie de un adult pentru orice ar putea să îl deranjeze. Un bebeluș căruia i se îndeplinesc nevoile cât mai repede, în special, în primul an de viață, va deveni un copil și adult independent, contrar a ceea ce ar putea să pară.
Împărțirea patului cu bebelușul nu este pentru toată lumea. Inițial, înainte să îl nasc pe Alex, am zis că eu nu o să dorm cu bebelușul (bedsharing). I-am cumpărat un pătuț ce se putea atașa la patul nostru. Însă după primele 2 nopți în care nu am dormit aproape deloc, iar Alex urla aproape toată noaptea, l-am pus lângă mine și de atunci am dormit (cu întreruperile dese pentru alăptat, e drept) toti mult mai bine. Soțul meu nici nu știa că el se trezește și suge noaptea, pentru că nu făcea ”gălăgie” deloc.

Reguli pentru bedsharing

Dacă alegem să dormim împreună cu bebelușul, în același pat (bedsharing) este important să respectăm următoarele reguli de siguranță:

  • dormiți în același pat doar dacă alăptați; dacă bebelușul e hrănit cu lapte praf, alegeți o variantă de co-sleeping (dormit în aceeași cameră, dar în pătuțul său, fie că e lipit de patul părinților, fie că nu e);
  • ambii părinți să fie nefumători;
  • niciunul dintre părinți să nu fi consumat alcool;
  • niciunul dintre părinți să nu fi luat medicamente sau droguri (nici măcar cele considerate ”ușoare”);
  • niciunul dintre părinți să nu fie extenuat (recomandarea este să fi dormit cel puțin 5 ore în ultimele 24 de ore);
  • mama să doarmă întotdeauna între bebeluș și partener / frate / sora mai mare;
  • suprafața pe care se doarme să fie dreaptă, rigidă (nu spumă cu memorie); nu dormiți cu un bebeluș pe canapea, hamac sau fotoliu-puf;
  • bebelușul să nu se poată rostogoli sau să cadă din pat (aici de de ajutor fie un pătuți lipit, fie o protecție de pat, fie dormitul direct pe podea, pe saltea – am practicat și noi cat am dormit toți 4 – înainte să rămân însărcinată cu Filip);
  • pernele să fie departe de bebeluș;
  • bebelușul să doarmă la nivelul sânului mamei, nu a capului ei;
  • mama să stea pe o parte, să formeze un cadru protector;
  • evitați pilotele sau păturile care ar putea ajunge să sufoce bebelușul sau să îl supraîncălzească;
  • dacă aveți părul lung, prindeți-l la spate;
  • evitați pijamalele cu șnur sau panglici care ar putea duce la strangulare accidentală.

Acestea sunt recomandările internaționale de siguranță. Știu că par multe, dar nu sunt chiar atât de greu de pus în practică și te obișnuiești repede cu ele. Pentru noi aceasta a fost varianta cea mai bună. Repet, e posibil să nu fie pentru toată lumea. Încercați și vedeți ce funcționează pentru voi.

Co-sleeping

Dacă împărțirea patului nu vă surâde sau nu vă place, puteți încerca o variantă de co-sleeping:

  • fie că e un pătuț lipit de patul părinților, bedsharing
  • fie un pătuț separat, dar în aceeași cameră. bedsharing

E de testat și văzut ce funcționează pentru voi. Nu excludeți din start niciuna dintre variante. E posibil să vă odihniți mai bine dacă e lângă voi sau dimpotrivă, dacă e în pătuțul său.

Cu Filip avem ambele variante: o parte din noapte doarme în pătuțul lipit de patul nostru, iar restul nopții doarme în patul nostru, lângă mine.

Voi cum ați ales să dormiți cu bebelușul?

Toată cea de-a treia sarcină a fost diferită față de primele două. Așa că, mă așteptam ca și nașterea să fie diferită.

Sarcina 3

Am lucrat mult cu mine, pe toate planurile, în timpul sarcinii și, mai ales, în ultimele luni.

Dar … am făcut ceea ce le sfătuiesc pe graviduțele cu care interacționez să nu facă: m-am setat că data nașterii va fi undeva în jur de 38 de săptămâni, deși Alex s-a născut la 40 s și 3 zile, iar Ema la 41 de săptămâni. Data probabilă (adică 40 de săptămâni acum era 20 decembrie 2020), dar de pe la începutul lui decembrie eu cumva nu mai aveam răbdare. Eram și mare și mi se umflau picioarele și aveam contracții zilnic, mai ales, când conduceam, chiar dacă mă deplasam pe distanțe relativ scurte, prin oraș.

Ce a fost diferit din cauza pandemiei

Sarcina mea a debutat o dată cu pandemia, așadar au fost câteva aspecte diferite din cauza acesteia:

  • controalele din timpul sarcinii și analizele au fost amânate în prima perioadă a sarcinii, când au fost închise majoritatea cabinetelor;
  • stresul și grija de a nu contacta virusul se adaugă anxietății din sarcină;
  • partenerii nu mai aveau voie să participe la consultații, fapt ce îi ajuta să se conecteze mai bine cu bebelușul;
  • la naștere nu mai avea nimeni voie (nici partenerul, nici doula) – la stat nu prea se acceptă oricum însoțitor al mamei, dar la privat acceptau înainte de pandemie, acum, deocamdată, această practică este suspendată (cu excepția maternității private din Constanța).
  • în timpul consultațiilor și mama și personalul medical poartă mereu mască;
  • în timpul travaliului, inclusiv în timpul expulziei mama poartă masca;
  • la internare, în majoritatea maternităților, se face testul pentru depistarea virusului SARS-Covid-19;
  • mama este ținută separat de alte graviduțe/lăuze până la aflarea rezultatului testului; (ceea ce nu e neapărat rău 🙂 );

Debutul travaliului

În 21 decembrie am avut iar câteva contracții. Cu câteva ore înainte lucrasem cu Anamaria pe câteva aspecte legate de naștere și de a avea 3 copii. Și cumva simțeam că bebe urma să vină cât mai repede. Am retușat ultimele culori la tabloul pe numere cu mama și copilul la care lucrasem în ultimele zile și m-am pus în pat în jur de ora 1.30 noaptea, după ce am făcut un duș. În jur de ora 3 am mers la baie și am simțit din nou contracții. Numai că erau cam la 7-6 minute distanță una de cealaltă și durau în jur de 40 de secunde.

naștere Filip - ultima poza burtica

Ultima poză cu burtica – chiar înainte de a merge la maternitate

Pe la ora 4 dimineața l-am trezit și pe soțul meu și i-am spus că am contracții la 6 minute. Eu aș mai fi stat acasă, dar el nu voia să fie moașă pe drum 🙂 așa că am plecat spre Sibiu.

Cum am ales, până la urmă, maternitatea

Toată sarcina m-am tot gândit unde să nasc. Și eram destul de hotărâtă să nasc la maternitatea din Mediaș, maternitate de stat, cu secția renovată. Condițiile erau foarte bune și aveam chiar variantă să stau singură în salon contra unui cost nu foarte ridicat. În timpul sarcinii am mers la o dna dr. foarte drăguță, dna dr Mihaela Răchită, dar care putea fi prezentă la naștere doar dacă era de gardă, iar restul medicilor (4 la număr) erau bărbați. Deci aveam 20% șanse să o nimeresc chiar pe dânsa de gardă. În săptămâna 38 de sarcină (ca și la Alex cu doula) m-am trezit că vreau să merg din nou la privat, la Polisano, unde am născut-o și pe Ema și aveam o experiență foarte frumoasă.

Așa că, la 38 de săptămâni m-am programat la dna dr. Anita Maxim, la Polisano, în Sibiu. A fost singura întâlnire cu ea până la naștere.

La maternitate

În 22 decembrie dimineața aveam programare la control la ora 9 la dna dr. Maxim. Dar eu la ora 5.30 eram la Polisano, în camera de gardă cu contracții ”mai răruțe” după cum i-a descris situația moașa dr. care era de gardă. După ce am ajuns în cabinetul de consultații și am început să fiu monitorizată mi s-au rărit foarte mult contracțiile, iar la tușeul vaginal al dr. de gardă a constatat că nu eram încă dilatată.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Mă gândeam de ce nu am mai rămas acasă. Sau măcar să mai fi stat cu soțul meu în mașină. Dr. de gardă a considerat că fiind la a treia naștere și că travaliul deja începuse nu ar avea sens să mă întorc la Mediaș. Așa că am rămas internată. Mi s-a făcut internarea, cu multe acte (deși destul de multe erau deja completate de acasă), cu recoltare pentru test rapid și PCR pentru Covid, cu tot felul de consimțăminte. Oricum, undeva în jur de ora 7 – 7.30 am ajuns și eu în sala de nașteri. Doar că nu mai aveam contracții decât foarte rar și scurte.

Starea (ne)potrivită

Eram nervoasă pe mine și nu reușeam nici cum să intru în starea potrivită pentru a-mi relua travaliul. Eram perfect conștientă că așa nu o să îmi revină prea curând contracțiile, pentru că eu eram pe adrenalină, nici de cum pe oxitocină, relaxare, calm – de care aveam nevoie. Mi-am pus muzica pregătită dinainte de pe telefon. Mi-am pus căștile ca să nu mai aud nimic. Am stins toate becurile. Am rugat noua moașă (se schimbase tura) să mă lase să îmi regăsesc ritmul, iar aceasta, foarte drăguță, mi-a lăsat numărul ei de telefon și mi-a spus că va mai intra periodic, dar să o sun sau strig oricând am nevoie.

Și așa au trecut câteva ore, cred că vreo 2 sau 3. Am sunat-o pe Anamaria și cu ea în telefon încercam să mă liniștesc și să reintru în starea potrivită. În același timp, prietena mea, Delia, îmi scria și mă încuraja pe messenger. Chiar mi-a scris atunci, pe loc, o meditație foarte frumoasă, special pentru noi. Le mulțumesc enorm amândurora! Au fost și sunt îngerii mei!

”Instrumente” utile

Ce am mai folosit pentru a intra în starea potrivită:

    • Ho oponopono;

  • Thetahealing: centrarea în inimă, conectarea cu bebelușul, alinierea cu Sinele;
  • chiar și exercițiul Nicoletei Nistor din programul ”Împrietenește-te cu o emoție pe zi” pe ”dezamăgire” 🙂
  • playlist realizat în Youtube cu melodii care mă ajută pe mine să mă liniștesc sau recentrez;
  • uleiurile esențiale de la Young Living.

În jur de ora 10 a venit și dna dr. Maxim, care avea consultații în policlinică. Pentru că nu aveam contracții prea regulate a decis că revine și facem atunci tușeul vaginal pentru a vedea dilatația. A revenit, m-am urcat pe masa ginecologică și nu am mai avut nicio contracție. La fel cum pățisem și la nașterea Emei. Masa asta, pur și simplu, mă stresează și îmi oprește contracțiile. Dar dna dr a fost foarte răbdătoare și blândă, a făcut chiar o glumă, moment în care am avut o contracție și mi-a zis că sunt dilatată 8 cm. Eram foarte fericită că s-a repornit travaliul serios și eram deja mai aproape.

Dilatație maximă

Apoi am ajuns destul de repede la dilatația maximă, dar nu îl simțeam să fi coborât. Și membranele erau încă intacte, adică nu mi se rupsese ”apa”. Dupa aproximativ o oră de dilatație maximă, cu contracții destul de intense și dese, fiind și obosită (dormisem abia vreo o oră jumătate), mi s-a sugerat că ruperea membranelor ar putea să ajute coborârea bebelușului și să înceapă expulzia. Eu aș fi vrut să fie așa ușor cum fusese la Ema, să se rupă membranele și să și coboare bebe. Dar, se pare, ca el avea alte planuri. Așa că am acceptat ruperea membranelor. Câteva minute nu s-a întâmplat nimic. Am decis să cobor de masă și să merg până la baie. Și atunci am simțit dintr-odată nevoia să împing. Începuse expulzia. Aș fi născut acolo, în picioare, dar nu m-au lăsat 🙂 Așa că m-am întors pe masa ginecologică, ridicată mult la verticală.

Și moașa, dna Mihaela Mohan, și dna dr Maxim au fost extrem de blânde, m-au susținut foarte mult și încurajat. Mi-au dat indicații prețioase, care m-au ajutat să nasc fără niciun fel de intervenție. Nu mai rețin de câte ori am împins. Am simțit ”cercul de foc” la ieșirea capului, așa cum îl simțisem și la Alex. Expulzia nu mi s-a părut foarte ușoară (pentru că o comparam cu cea a Emei, pe care nici nu am simțit-o). Dar când l-am văzut, mare și vinețiu, dar foarte curat, am uitat tot. Era ora 12.50.

Nu-mi venea să cred ce mare era! La ecograful de la 38 de săptămâni era estimat undeva în jur de 3200-3300 g. Dar el avea, de fapt, 3800 g și 55 cm! Nu mă așteptam să fie așa mare. Dar a fost mult mai bine că nu am știut dinainte, pentru că probabil mi-aș fi făcut griji.

Partea și mai incredibilă a fost că nu mi s-a făcut epiziotomie, dar nici nu m-am rupt deloc. Nu-mi venea să cred. Și, de data aceasta, le-am spus dinainte și moașei și dnei dr că aș vrea să văd placenta. Era minunată! Atât de mare și perfectă!

După naștere

Au lăsat cordonul ombilical să pulseze și l-au pus pe mine. A rămas pe mine până după expluzia placentei și apoi câteva minute în plus, timp în care l-am pus și la sân. Doar cât m-am dat jos de pe masă, l-au dus în sala alăturată pentru a-l cântări și măsura. Apoi l-au adus înapoi și am rămas amândoi în sala de naștere, întinși în pat, pentru aproximativ 2 ore, sub supraveghere. După aceste 2 ore am mers în salon și am rămas împreună până am plecat acasă, după 48 de ore.

Mă bucur mult că am ales să nasc la Polisano. Am fost foarte impresionată atât de dna moașă, Mihaela, care m-a lăsat singură atunci când am rugat-o, dar a fost cu mine, mi-a făcut masaj și m-a încurajat atunci când am avut nevoie. Din cauza pandemiei, nu am avut voie cu doula și îmi făceam griji din pricina asta, dar a fost foarte bine. Și m-a impresionat și dna dr, care mă mai văzuse doar o singură dată, dar a fost incredibil de blândă, răbdătoare, pozitivă, m-a încurajat și susținut. A fost exact așa cum am avut nevoie. Iar apoi, cât am stat internată a venit zilnic să ne vadă.

Concluzii

Trei sarcini diferite, trei experiențe ale nașterii total diferite, dar frumoase, care m-au împuternicit și mi-au redat încrederea că pot să fac/fiu absolut orice. Sunt sigură că și experiența creșterii va fi total diferită și îmi va oferi destule oportunități de creștere și vindecare.

Mă bucur de fiecare etapă prin care trecem împreună. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment și fiecare persoană pe care o întâlnesc pe drum!

Filip naștere
Îmi doream o sarcină conștientă. Ei bine, această a treia sarcină am trăit-o mult mai conștient și mai asumat.

Transformări

Dacă la prima sarcină am început transformările profunde în stilul de viață și mentalitate, în a doua sarcină am fost prinsă în activitățile comunitare și cu Alex și am fost prea puțin prezentă și conștientă de fiecare pas din timpul sarcinii.
Oricum după a doua naștere nu am putut să ies din casă câteva luni pentru că Ema nu stătea nici în cărucior, nici în sistem, nici în nimic și atunci am fost cumva ”consemnată” la domiciliu ca să învăț niște lecții pe care le-am ignorat în timpul sarcinii cu ea. 🙂

Acum, la a treia, am și mult mai multe informații decât la prima (de exemplu); sarcina a debutat și în plină pandemie, deci am avut ocazia să mă liniștesc și să pot fi prezentă și am simțit încă de la început să vine cu multă experimentare și lecții profunde.

Ce înseamnă sarcină conștientă?

Am trăit fiecare semestru, fiecare stare (fizică sau emoțională). Mi-am ascultat mult corpul, intuiția, emoțiile. Mi-am luat timp. Mi-am dat voie să mă odihnesc atunci când am simțit că e prea mult. Am citit foarte mult. Am descoperit mult.

Am săpat adânc în subconștientul meu. Am vindecat mult, am eliberat ce nu îmi mai folosea. Am cunoscut oameni faini ce m-au ghidat spre drumuri la care nici nu visam. Am avut multe conștientizări. Multe momente de AHA.

Am descoperit multe frici (mai ascunse sau mai evidente), pe care le-am îmbrățișat și apoi le-am eliberat.


Din punct de vedere fizic mi-am ascultat corpul:

– am simtit nevoia sa dorm și peste zi (nevoia am simtit-o aproape zilnic, doar că nu mi-a ieșit de prea multe ori 😃 );

sarcina constienta

Sursa foto: Freepik


– nu am mai putut să mănânc lactate – am arsuri puternice la stomac (citește aici câteva remedii naturale) după orice fel de lactate;
– am mâncat multe fructe și legume proaspete;
– am băut mult mai multă apă;
– m-am străduit să ies mai mult la aer și să mă mișc în aer liber; din păcate, nu am făcut la fel de multă mișcare specifică pentru sarcină ca și cu Alex sau Ema;
– am avut destul de repede contracții (cred că deja de pe la 20 de săptămâni), unele destul de neplăcute; dar asta îmi arăta doar că e nevoie să îmi acord mai mult timp, să fac mai puține, să alerg mai puțin și să mă întorc spre mine;
– am avut multe simptome pe care nu le-am avut la primele două sarcini: disgeuzia (gust rău/metalic în gură), arsuri la stomac (în primul și acum în ultimul trimestru), câteva stări de greață în primele 2 luni de sarcină, o foarte mică sângerare undeva pe la 17 săptămâni; o ușoară incontinență urinară de sarcină acum pe final (nimic de speriat).


Ce vreau să spun cu toate acestea este că fiecare sarcină este diferită. Dar că atunci când suntem conștiente și prezente totul poate fi interpretat și întors spre binele nostru suprem.
Orice semnal al corpului sau minții / emoțiilor ne ajută să înțelegem mai bine, să ne conectăm cu noi înșine și cu bebelușul.

O sarcină conștientă este un dar pe care și-l poate face orice graviduță. Iar rezultatele sunt uimitoare!
Simt nevoia, în urma unei observații pe care a făcut-o prietena mea, Adina Giurgea, pe grupul ei minunat ”Părinți pe sârmă”, să fac câteva precizări pentru femeile care au născut deja și nu au avut o sarcină/sarcini conștientă/e:

Sunt multe mămici care au crescut la un alt nivel de conștiență după nașterea copiilor și ar putea resimți un oarecare regret sau poate chiar vinovăție la gândul că nu au avut parte de sarcini conștiente.

E foarte important să înțelegem că evoluția noastră are loc într-un ritm al său, propriu. Vinovăția și regretul sunt emoții care ne scad vibrația, cu care am fost poate învățați de mici, dar care nu ne mai folosesc acum.

Totul se întâmplă exact la momentul potrivit pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă am dat peste informații legate de sarcina conștientă în urmă cu câțiva ani, dacă noi nu eram pregătite, nu aveam cum să le vedem/auzim/citim, pentru că, pur și simplu, vibram pe alt nivel, eram pe altă frecvență radio.

Și asta e perfect. Aveam nevoie de anumite lecții, de anumite etape prin care să trecem.

Iar copiii noștri ne-au ales exact pentru a învăța și ei si noi anumite lecții.

Cred că eu am mai primit o șansă la o sarcină conștientă pentru a putea ghida (și din propria experiență) pașii graviduțelor spre sarcina, naștere și creșterea copiilor cu mai multă conștiență. Pentru că asta simt că este misiunea mea în această existență.

Simt și văd cu fiecare copil care se naște acum că trecem la un alt nivel. Copiii ce se nasc acum sunt deja la un nivel superior de conștiință și ne ”obligă” cumva și pe noi să ne vindecăm și să creștem împreună și alături de ei.
Cât de prezentă și conștientă ai fost / ești tu în sarcină?
sarcină conștientă

Am început pe pagina de Facebook o serie de postări despre somnul bebelușilor.

Modalități de organizarea a somnului

Există 3 modalități principale în care putem să ne organizăm pentru somnul de noapte al unui bebeluș:
– în același pat cu părinții (bedsharing) – norma în majoritatea țărilor din lume;
– în aceeași cameră cu părinții (co-sleeping);
– în altă cameră decât părinții – norma în țările vestice.
Recomandările internaționale în materie de siguranță a bebelușului recomandă primele 2 variante, cel puțin până la 6 luni. Împărțirea patului cu părinții cu unele măsuri de siguranță și în anumite condiții, dar, cu siguranță, pentru a reduce riscul morții subite (SIDS), bebelușul să fie în aceeași cameră cu părinții.

Independența

Există voci care spun că e important să fie independent de la început. Ei bine, bebelușii sunt total dependenți de noi în primii ani de viață și nu au fost ”programați” să doarmă singuri, în altă cameră. Pur și simplu, pentru că au nevoie de un adult pentru orice ar putea să îl deranjeze. Un bebeluș căruia i se îndeplinesc nevoile cât mai repede, în special, în primul an de viață, va deveni un copil și adult independent, contrar a ceea ce ar putea să pară.
Împărțirea patului cu bebelușul nu este pentru toată lumea. Inițial, înainte să îl nasc pe Alex, am zis că eu nu o să dorm cu bebelușul (bedsharing). I-am cumpărat un pătuț ce se putea atașa la patul nostru. Însă după primele 2 nopți în care nu am dormit aproape deloc, iar Alex urla aproape toată noaptea, l-am pus lângă mine și de atunci am dormit (cu întreruperile dese pentru alăptat, e drept) toti mult mai bine. Soțul meu nici nu știa că el se trezește și suge noaptea, pentru că nu făcea ”gălăgie” deloc.

Reguli pentru bedsharing

Dacă alegem să dormim împreună cu bebelușul, în același pat (bedsharing) este important să respectăm următoarele reguli de siguranță:

  • dormiți în același pat doar dacă alăptați; dacă bebelușul e hrănit cu lapte praf, alegeți o variantă de co-sleeping (dormit în aceeași cameră, dar în pătuțul său, fie că e lipit de patul părinților, fie că nu e);
  • ambii părinți să fie nefumători;
  • niciunul dintre părinți să nu fi consumat alcool;
  • niciunul dintre părinți să nu fi luat medicamente sau droguri (nici măcar cele considerate ”ușoare”);
  • niciunul dintre părinți să nu fie extenuat (recomandarea este să fi dormit cel puțin 5 ore în ultimele 24 de ore);
  • mama să doarmă întotdeauna între bebeluș și partener / frate / sora mai mare;
  • suprafața pe care se doarme să fie dreaptă, rigidă (nu spumă cu memorie); nu dormiți cu un bebeluș pe canapea, hamac sau fotoliu-puf;
  • bebelușul să nu se poată rostogoli sau să cadă din pat (aici de de ajutor fie un pătuți lipit, fie o protecție de pat, fie dormitul direct pe podea, pe saltea – am practicat și noi cat am dormit toți 4 – înainte să rămân însărcinată cu Filip);
  • pernele să fie departe de bebeluș;
  • bebelușul să doarmă la nivelul sânului mamei, nu a capului ei;
  • mama să stea pe o parte, să formeze un cadru protector;
  • evitați pilotele sau păturile care ar putea ajunge să sufoce bebelușul sau să îl supraîncălzească;
  • dacă aveți părul lung, prindeți-l la spate;
  • evitați pijamalele cu șnur sau panglici care ar putea duce la strangulare accidentală.

Acestea sunt recomandările internaționale de siguranță. Știu că par multe, dar nu sunt chiar atât de greu de pus în practică și te obișnuiești repede cu ele. Pentru noi aceasta a fost varianta cea mai bună. Repet, e posibil să nu fie pentru toată lumea. Încercați și vedeți ce funcționează pentru voi.

Co-sleeping

Dacă împărțirea patului nu vă surâde sau nu vă place, puteți încerca o variantă de co-sleeping:

  • fie că e un pătuț lipit de patul părinților, bedsharing
  • fie un pătuț separat, dar în aceeași cameră. bedsharing

E de testat și văzut ce funcționează pentru voi. Nu excludeți din start niciuna dintre variante. E posibil să vă odihniți mai bine dacă e lângă voi sau dimpotrivă, dacă e în pătuțul său.

Cu Filip avem ambele variante: o parte din noapte doarme în pătuțul lipit de patul nostru, iar restul nopții doarme în patul nostru, lângă mine.

Voi cum ați ales să dormiți cu bebelușul?

Filip naștere

Toată cea de-a treia sarcină a fost diferită față de primele două. Așa că, mă așteptam ca și nașterea să fie diferită.

Sarcina 3

Am lucrat mult cu mine, pe toate planurile, în timpul sarcinii și, mai ales, în ultimele luni.

Dar … am făcut ceea ce le sfătuiesc pe graviduțele cu care interacționez să nu facă: m-am setat că data nașterii va fi undeva în jur de 38 de săptămâni, deși Alex s-a născut la 40 s și 3 zile, iar Ema la 41 de săptămâni. Data probabilă (adică 40 de săptămâni acum era 20 decembrie 2020), dar de pe la începutul lui decembrie eu cumva nu mai aveam răbdare. Eram și mare și mi se umflau picioarele și aveam contracții zilnic, mai ales, când conduceam, chiar dacă mă deplasam pe distanțe relativ scurte, prin oraș.

Ce a fost diferit din cauza pandemiei

Sarcina mea a debutat o dată cu pandemia, așadar au fost câteva aspecte diferite din cauza acesteia:

  • controalele din timpul sarcinii și analizele au fost amânate în prima perioadă a sarcinii, când au fost închise majoritatea cabinetelor;
  • stresul și grija de a nu contacta virusul se adaugă anxietății din sarcină;
  • partenerii nu mai aveau voie să participe la consultații, fapt ce îi ajuta să se conecteze mai bine cu bebelușul;
  • la naștere nu mai avea nimeni voie (nici partenerul, nici doula) – la stat nu prea se acceptă oricum însoțitor al mamei, dar la privat acceptau înainte de pandemie, acum, deocamdată, această practică este suspendată (cu excepția maternității private din Constanța).
  • în timpul consultațiilor și mama și personalul medical poartă mereu mască;
  • în timpul travaliului, inclusiv în timpul expulziei mama poartă masca;
  • la internare, în majoritatea maternităților, se face testul pentru depistarea virusului SARS-Covid-19;
  • mama este ținută separat de alte graviduțe/lăuze până la aflarea rezultatului testului; (ceea ce nu e neapărat rău 🙂 );

Debutul travaliului

În 21 decembrie am avut iar câteva contracții. Cu câteva ore înainte lucrasem cu Anamaria pe câteva aspecte legate de naștere și de a avea 3 copii. Și cumva simțeam că bebe urma să vină cât mai repede. Am retușat ultimele culori la tabloul pe numere cu mama și copilul la care lucrasem în ultimele zile și m-am pus în pat în jur de ora 1.30 noaptea, după ce am făcut un duș. În jur de ora 3 am mers la baie și am simțit din nou contracții. Numai că erau cam la 7-6 minute distanță una de cealaltă și durau în jur de 40 de secunde.

naștere Filip - ultima poza burtica

Ultima poză cu burtica – chiar înainte de a merge la maternitate

Pe la ora 4 dimineața l-am trezit și pe soțul meu și i-am spus că am contracții la 6 minute. Eu aș mai fi stat acasă, dar el nu voia să fie moașă pe drum 🙂 așa că am plecat spre Sibiu.

Cum am ales, până la urmă, maternitatea

Toată sarcina m-am tot gândit unde să nasc. Și eram destul de hotărâtă să nasc la maternitatea din Mediaș, maternitate de stat, cu secția renovată. Condițiile erau foarte bune și aveam chiar variantă să stau singură în salon contra unui cost nu foarte ridicat. În timpul sarcinii am mers la o dna dr. foarte drăguță, dna dr Mihaela Răchită, dar care putea fi prezentă la naștere doar dacă era de gardă, iar restul medicilor (4 la număr) erau bărbați. Deci aveam 20% șanse să o nimeresc chiar pe dânsa de gardă. În săptămâna 38 de sarcină (ca și la Alex cu doula) m-am trezit că vreau să merg din nou la privat, la Polisano, unde am născut-o și pe Ema și aveam o experiență foarte frumoasă.

Așa că, la 38 de săptămâni m-am programat la dna dr. Anita Maxim, la Polisano, în Sibiu. A fost singura întâlnire cu ea până la naștere.

La maternitate

În 22 decembrie dimineața aveam programare la control la ora 9 la dna dr. Maxim. Dar eu la ora 5.30 eram la Polisano, în camera de gardă cu contracții ”mai răruțe” după cum i-a descris situația moașa dr. care era de gardă. După ce am ajuns în cabinetul de consultații și am început să fiu monitorizată mi s-au rărit foarte mult contracțiile, iar la tușeul vaginal al dr. de gardă a constatat că nu eram încă dilatată.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Mă gândeam de ce nu am mai rămas acasă. Sau măcar să mai fi stat cu soțul meu în mașină. Dr. de gardă a considerat că fiind la a treia naștere și că travaliul deja începuse nu ar avea sens să mă întorc la Mediaș. Așa că am rămas internată. Mi s-a făcut internarea, cu multe acte (deși destul de multe erau deja completate de acasă), cu recoltare pentru test rapid și PCR pentru Covid, cu tot felul de consimțăminte. Oricum, undeva în jur de ora 7 – 7.30 am ajuns și eu în sala de nașteri. Doar că nu mai aveam contracții decât foarte rar și scurte.

Starea (ne)potrivită

Eram nervoasă pe mine și nu reușeam nici cum să intru în starea potrivită pentru a-mi relua travaliul. Eram perfect conștientă că așa nu o să îmi revină prea curând contracțiile, pentru că eu eram pe adrenalină, nici de cum pe oxitocină, relaxare, calm – de care aveam nevoie. Mi-am pus muzica pregătită dinainte de pe telefon. Mi-am pus căștile ca să nu mai aud nimic. Am stins toate becurile. Am rugat noua moașă (se schimbase tura) să mă lase să îmi regăsesc ritmul, iar aceasta, foarte drăguță, mi-a lăsat numărul ei de telefon și mi-a spus că va mai intra periodic, dar să o sun sau strig oricând am nevoie.

Și așa au trecut câteva ore, cred că vreo 2 sau 3. Am sunat-o pe Anamaria și cu ea în telefon încercam să mă liniștesc și să reintru în starea potrivită. În același timp, prietena mea, Delia, îmi scria și mă încuraja pe messenger. Chiar mi-a scris atunci, pe loc, o meditație foarte frumoasă, special pentru noi. Le mulțumesc enorm amândurora! Au fost și sunt îngerii mei!

”Instrumente” utile

Ce am mai folosit pentru a intra în starea potrivită:

    • Ho oponopono;

  • Thetahealing: centrarea în inimă, conectarea cu bebelușul, alinierea cu Sinele;
  • chiar și exercițiul Nicoletei Nistor din programul ”Împrietenește-te cu o emoție pe zi” pe ”dezamăgire” 🙂
  • playlist realizat în Youtube cu melodii care mă ajută pe mine să mă liniștesc sau recentrez;
  • uleiurile esențiale de la Young Living.

În jur de ora 10 a venit și dna dr. Maxim, care avea consultații în policlinică. Pentru că nu aveam contracții prea regulate a decis că revine și facem atunci tușeul vaginal pentru a vedea dilatația. A revenit, m-am urcat pe masa ginecologică și nu am mai avut nicio contracție. La fel cum pățisem și la nașterea Emei. Masa asta, pur și simplu, mă stresează și îmi oprește contracțiile. Dar dna dr a fost foarte răbdătoare și blândă, a făcut chiar o glumă, moment în care am avut o contracție și mi-a zis că sunt dilatată 8 cm. Eram foarte fericită că s-a repornit travaliul serios și eram deja mai aproape.

Dilatație maximă

Apoi am ajuns destul de repede la dilatația maximă, dar nu îl simțeam să fi coborât. Și membranele erau încă intacte, adică nu mi se rupsese ”apa”. Dupa aproximativ o oră de dilatație maximă, cu contracții destul de intense și dese, fiind și obosită (dormisem abia vreo o oră jumătate), mi s-a sugerat că ruperea membranelor ar putea să ajute coborârea bebelușului și să înceapă expulzia. Eu aș fi vrut să fie așa ușor cum fusese la Ema, să se rupă membranele și să și coboare bebe. Dar, se pare, ca el avea alte planuri. Așa că am acceptat ruperea membranelor. Câteva minute nu s-a întâmplat nimic. Am decis să cobor de masă și să merg până la baie. Și atunci am simțit dintr-odată nevoia să împing. Începuse expulzia. Aș fi născut acolo, în picioare, dar nu m-au lăsat 🙂 Așa că m-am întors pe masa ginecologică, ridicată mult la verticală.

Și moașa, dna Mihaela Mohan, și dna dr Maxim au fost extrem de blânde, m-au susținut foarte mult și încurajat. Mi-au dat indicații prețioase, care m-au ajutat să nasc fără niciun fel de intervenție. Nu mai rețin de câte ori am împins. Am simțit ”cercul de foc” la ieșirea capului, așa cum îl simțisem și la Alex. Expulzia nu mi s-a părut foarte ușoară (pentru că o comparam cu cea a Emei, pe care nici nu am simțit-o). Dar când l-am văzut, mare și vinețiu, dar foarte curat, am uitat tot. Era ora 12.50.

Nu-mi venea să cred ce mare era! La ecograful de la 38 de săptămâni era estimat undeva în jur de 3200-3300 g. Dar el avea, de fapt, 3800 g și 55 cm! Nu mă așteptam să fie așa mare. Dar a fost mult mai bine că nu am știut dinainte, pentru că probabil mi-aș fi făcut griji.

Partea și mai incredibilă a fost că nu mi s-a făcut epiziotomie, dar nici nu m-am rupt deloc. Nu-mi venea să cred. Și, de data aceasta, le-am spus dinainte și moașei și dnei dr că aș vrea să văd placenta. Era minunată! Atât de mare și perfectă!

După naștere

Au lăsat cordonul ombilical să pulseze și l-au pus pe mine. A rămas pe mine până după expluzia placentei și apoi câteva minute în plus, timp în care l-am pus și la sân. Doar cât m-am dat jos de pe masă, l-au dus în sala alăturată pentru a-l cântări și măsura. Apoi l-au adus înapoi și am rămas amândoi în sala de naștere, întinși în pat, pentru aproximativ 2 ore, sub supraveghere. După aceste 2 ore am mers în salon și am rămas împreună până am plecat acasă, după 48 de ore.

Mă bucur mult că am ales să nasc la Polisano. Am fost foarte impresionată atât de dna moașă, Mihaela, care m-a lăsat singură atunci când am rugat-o, dar a fost cu mine, mi-a făcut masaj și m-a încurajat atunci când am avut nevoie. Din cauza pandemiei, nu am avut voie cu doula și îmi făceam griji din pricina asta, dar a fost foarte bine. Și m-a impresionat și dna dr, care mă mai văzuse doar o singură dată, dar a fost incredibil de blândă, răbdătoare, pozitivă, m-a încurajat și susținut. A fost exact așa cum am avut nevoie. Iar apoi, cât am stat internată a venit zilnic să ne vadă.

Concluzii

Trei sarcini diferite, trei experiențe ale nașterii total diferite, dar frumoase, care m-au împuternicit și mi-au redat încrederea că pot să fac/fiu absolut orice. Sunt sigură că și experiența creșterii va fi total diferită și îmi va oferi destule oportunități de creștere și vindecare.

Mă bucur de fiecare etapă prin care trecem împreună. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment și fiecare persoană pe care o întâlnesc pe drum!

sarcină conștientă
Îmi doream o sarcină conștientă. Ei bine, această a treia sarcină am trăit-o mult mai conștient și mai asumat.

Transformări

Dacă la prima sarcină am început transformările profunde în stilul de viață și mentalitate, în a doua sarcină am fost prinsă în activitățile comunitare și cu Alex și am fost prea puțin prezentă și conștientă de fiecare pas din timpul sarcinii.
Oricum după a doua naștere nu am putut să ies din casă câteva luni pentru că Ema nu stătea nici în cărucior, nici în sistem, nici în nimic și atunci am fost cumva ”consemnată” la domiciliu ca să învăț niște lecții pe care le-am ignorat în timpul sarcinii cu ea. 🙂

Acum, la a treia, am și mult mai multe informații decât la prima (de exemplu); sarcina a debutat și în plină pandemie, deci am avut ocazia să mă liniștesc și să pot fi prezentă și am simțit încă de la început să vine cu multă experimentare și lecții profunde.

Ce înseamnă sarcină conștientă?

Am trăit fiecare semestru, fiecare stare (fizică sau emoțională). Mi-am ascultat mult corpul, intuiția, emoțiile. Mi-am luat timp. Mi-am dat voie să mă odihnesc atunci când am simțit că e prea mult. Am citit foarte mult. Am descoperit mult.

Am săpat adânc în subconștientul meu. Am vindecat mult, am eliberat ce nu îmi mai folosea. Am cunoscut oameni faini ce m-au ghidat spre drumuri la care nici nu visam. Am avut multe conștientizări. Multe momente de AHA.

Am descoperit multe frici (mai ascunse sau mai evidente), pe care le-am îmbrățișat și apoi le-am eliberat.


Din punct de vedere fizic mi-am ascultat corpul:

– am simtit nevoia sa dorm și peste zi (nevoia am simtit-o aproape zilnic, doar că nu mi-a ieșit de prea multe ori 😃 );

sarcina constienta

Sursa foto: Freepik


– nu am mai putut să mănânc lactate – am arsuri puternice la stomac (citește aici câteva remedii naturale) după orice fel de lactate;
– am mâncat multe fructe și legume proaspete;
– am băut mult mai multă apă;
– m-am străduit să ies mai mult la aer și să mă mișc în aer liber; din păcate, nu am făcut la fel de multă mișcare specifică pentru sarcină ca și cu Alex sau Ema;
– am avut destul de repede contracții (cred că deja de pe la 20 de săptămâni), unele destul de neplăcute; dar asta îmi arăta doar că e nevoie să îmi acord mai mult timp, să fac mai puține, să alerg mai puțin și să mă întorc spre mine;
– am avut multe simptome pe care nu le-am avut la primele două sarcini: disgeuzia (gust rău/metalic în gură), arsuri la stomac (în primul și acum în ultimul trimestru), câteva stări de greață în primele 2 luni de sarcină, o foarte mică sângerare undeva pe la 17 săptămâni; o ușoară incontinență urinară de sarcină acum pe final (nimic de speriat).


Ce vreau să spun cu toate acestea este că fiecare sarcină este diferită. Dar că atunci când suntem conștiente și prezente totul poate fi interpretat și întors spre binele nostru suprem.
Orice semnal al corpului sau minții / emoțiilor ne ajută să înțelegem mai bine, să ne conectăm cu noi înșine și cu bebelușul.

O sarcină conștientă este un dar pe care și-l poate face orice graviduță. Iar rezultatele sunt uimitoare!
Simt nevoia, în urma unei observații pe care a făcut-o prietena mea, Adina Giurgea, pe grupul ei minunat ”Părinți pe sârmă”, să fac câteva precizări pentru femeile care au născut deja și nu au avut o sarcină/sarcini conștientă/e:

Sunt multe mămici care au crescut la un alt nivel de conștiență după nașterea copiilor și ar putea resimți un oarecare regret sau poate chiar vinovăție la gândul că nu au avut parte de sarcini conștiente.

E foarte important să înțelegem că evoluția noastră are loc într-un ritm al său, propriu. Vinovăția și regretul sunt emoții care ne scad vibrația, cu care am fost poate învățați de mici, dar care nu ne mai folosesc acum.

Totul se întâmplă exact la momentul potrivit pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă am dat peste informații legate de sarcina conștientă în urmă cu câțiva ani, dacă noi nu eram pregătite, nu aveam cum să le vedem/auzim/citim, pentru că, pur și simplu, vibram pe alt nivel, eram pe altă frecvență radio.

Și asta e perfect. Aveam nevoie de anumite lecții, de anumite etape prin care să trecem.

Iar copiii noștri ne-au ales exact pentru a învăța și ei si noi anumite lecții.

Cred că eu am mai primit o șansă la o sarcină conștientă pentru a putea ghida (și din propria experiență) pașii graviduțelor spre sarcina, naștere și creșterea copiilor cu mai multă conștiență. Pentru că asta simt că este misiunea mea în această existență.

Simt și văd cu fiecare copil care se naște acum că trecem la un alt nivel. Copiii ce se nasc acum sunt deja la un nivel superior de conștiință și ne ”obligă” cumva și pe noi să ne vindecăm și să creștem împreună și alături de ei.
Cât de prezentă și conștientă ai fost / ești tu în sarcină?

Am început pe pagina de Facebook o serie de postări despre somnul bebelușilor.

Modalități de organizarea a somnului

Există 3 modalități principale în care putem să ne organizăm pentru somnul de noapte al unui bebeluș:
– în același pat cu părinții (bedsharing) – norma în majoritatea țărilor din lume;
– în aceeași cameră cu părinții (co-sleeping);
– în altă cameră decât părinții – norma în țările vestice.
Recomandările internaționale în materie de siguranță a bebelușului recomandă primele 2 variante, cel puțin până la 6 luni. Împărțirea patului cu părinții cu unele măsuri de siguranță și în anumite condiții, dar, cu siguranță, pentru a reduce riscul morții subite (SIDS), bebelușul să fie în aceeași cameră cu părinții.

Independența

Există voci care spun că e important să fie independent de la început. Ei bine, bebelușii sunt total dependenți de noi în primii ani de viață și nu au fost ”programați” să doarmă singuri, în altă cameră. Pur și simplu, pentru că au nevoie de un adult pentru orice ar putea să îl deranjeze. Un bebeluș căruia i se îndeplinesc nevoile cât mai repede, în special, în primul an de viață, va deveni un copil și adult independent, contrar a ceea ce ar putea să pară.
Împărțirea patului cu bebelușul nu este pentru toată lumea. Inițial, înainte să îl nasc pe Alex, am zis că eu nu o să dorm cu bebelușul (bedsharing). I-am cumpărat un pătuț ce se putea atașa la patul nostru. Însă după primele 2 nopți în care nu am dormit aproape deloc, iar Alex urla aproape toată noaptea, l-am pus lângă mine și de atunci am dormit (cu întreruperile dese pentru alăptat, e drept) toti mult mai bine. Soțul meu nici nu știa că el se trezește și suge noaptea, pentru că nu făcea ”gălăgie” deloc.

Reguli pentru bedsharing

Dacă alegem să dormim împreună cu bebelușul, în același pat (bedsharing) este important să respectăm următoarele reguli de siguranță:

  • dormiți în același pat doar dacă alăptați; dacă bebelușul e hrănit cu lapte praf, alegeți o variantă de co-sleeping (dormit în aceeași cameră, dar în pătuțul său, fie că e lipit de patul părinților, fie că nu e);
  • ambii părinți să fie nefumători;
  • niciunul dintre părinți să nu fi consumat alcool;
  • niciunul dintre părinți să nu fi luat medicamente sau droguri (nici măcar cele considerate ”ușoare”);
  • niciunul dintre părinți să nu fie extenuat (recomandarea este să fi dormit cel puțin 5 ore în ultimele 24 de ore);
  • mama să doarmă întotdeauna între bebeluș și partener / frate / sora mai mare;
  • suprafața pe care se doarme să fie dreaptă, rigidă (nu spumă cu memorie); nu dormiți cu un bebeluș pe canapea, hamac sau fotoliu-puf;
  • bebelușul să nu se poată rostogoli sau să cadă din pat (aici de de ajutor fie un pătuți lipit, fie o protecție de pat, fie dormitul direct pe podea, pe saltea – am practicat și noi cat am dormit toți 4 – înainte să rămân însărcinată cu Filip);
  • pernele să fie departe de bebeluș;
  • bebelușul să doarmă la nivelul sânului mamei, nu a capului ei;
  • mama să stea pe o parte, să formeze un cadru protector;
  • evitați pilotele sau păturile care ar putea ajunge să sufoce bebelușul sau să îl supraîncălzească;
  • dacă aveți părul lung, prindeți-l la spate;
  • evitați pijamalele cu șnur sau panglici care ar putea duce la strangulare accidentală.

Acestea sunt recomandările internaționale de siguranță. Știu că par multe, dar nu sunt chiar atât de greu de pus în practică și te obișnuiești repede cu ele. Pentru noi aceasta a fost varianta cea mai bună. Repet, e posibil să nu fie pentru toată lumea. Încercați și vedeți ce funcționează pentru voi.

Co-sleeping

Dacă împărțirea patului nu vă surâde sau nu vă place, puteți încerca o variantă de co-sleeping:

  • fie că e un pătuț lipit de patul părinților, bedsharing
  • fie un pătuț separat, dar în aceeași cameră. bedsharing

E de testat și văzut ce funcționează pentru voi. Nu excludeți din start niciuna dintre variante. E posibil să vă odihniți mai bine dacă e lângă voi sau dimpotrivă, dacă e în pătuțul său.

Cu Filip avem ambele variante: o parte din noapte doarme în pătuțul lipit de patul nostru, iar restul nopții doarme în patul nostru, lângă mine.

Voi cum ați ales să dormiți cu bebelușul?

Toată cea de-a treia sarcină a fost diferită față de primele două. Așa că, mă așteptam ca și nașterea să fie diferită.

Sarcina 3

Am lucrat mult cu mine, pe toate planurile, în timpul sarcinii și, mai ales, în ultimele luni.

Dar … am făcut ceea ce le sfătuiesc pe graviduțele cu care interacționez să nu facă: m-am setat că data nașterii va fi undeva în jur de 38 de săptămâni, deși Alex s-a născut la 40 s și 3 zile, iar Ema la 41 de săptămâni. Data probabilă (adică 40 de săptămâni acum era 20 decembrie 2020), dar de pe la începutul lui decembrie eu cumva nu mai aveam răbdare. Eram și mare și mi se umflau picioarele și aveam contracții zilnic, mai ales, când conduceam, chiar dacă mă deplasam pe distanțe relativ scurte, prin oraș.

Ce a fost diferit din cauza pandemiei

Sarcina mea a debutat o dată cu pandemia, așadar au fost câteva aspecte diferite din cauza acesteia:

  • controalele din timpul sarcinii și analizele au fost amânate în prima perioadă a sarcinii, când au fost închise majoritatea cabinetelor;
  • stresul și grija de a nu contacta virusul se adaugă anxietății din sarcină;
  • partenerii nu mai aveau voie să participe la consultații, fapt ce îi ajuta să se conecteze mai bine cu bebelușul;
  • la naștere nu mai avea nimeni voie (nici partenerul, nici doula) – la stat nu prea se acceptă oricum însoțitor al mamei, dar la privat acceptau înainte de pandemie, acum, deocamdată, această practică este suspendată (cu excepția maternității private din Constanța).
  • în timpul consultațiilor și mama și personalul medical poartă mereu mască;
  • în timpul travaliului, inclusiv în timpul expulziei mama poartă masca;
  • la internare, în majoritatea maternităților, se face testul pentru depistarea virusului SARS-Covid-19;
  • mama este ținută separat de alte graviduțe/lăuze până la aflarea rezultatului testului; (ceea ce nu e neapărat rău 🙂 );

Debutul travaliului

În 21 decembrie am avut iar câteva contracții. Cu câteva ore înainte lucrasem cu Anamaria pe câteva aspecte legate de naștere și de a avea 3 copii. Și cumva simțeam că bebe urma să vină cât mai repede. Am retușat ultimele culori la tabloul pe numere cu mama și copilul la care lucrasem în ultimele zile și m-am pus în pat în jur de ora 1.30 noaptea, după ce am făcut un duș. În jur de ora 3 am mers la baie și am simțit din nou contracții. Numai că erau cam la 7-6 minute distanță una de cealaltă și durau în jur de 40 de secunde.

naștere Filip - ultima poza burtica

Ultima poză cu burtica – chiar înainte de a merge la maternitate

Pe la ora 4 dimineața l-am trezit și pe soțul meu și i-am spus că am contracții la 6 minute. Eu aș mai fi stat acasă, dar el nu voia să fie moașă pe drum 🙂 așa că am plecat spre Sibiu.

Cum am ales, până la urmă, maternitatea

Toată sarcina m-am tot gândit unde să nasc. Și eram destul de hotărâtă să nasc la maternitatea din Mediaș, maternitate de stat, cu secția renovată. Condițiile erau foarte bune și aveam chiar variantă să stau singură în salon contra unui cost nu foarte ridicat. În timpul sarcinii am mers la o dna dr. foarte drăguță, dna dr Mihaela Răchită, dar care putea fi prezentă la naștere doar dacă era de gardă, iar restul medicilor (4 la număr) erau bărbați. Deci aveam 20% șanse să o nimeresc chiar pe dânsa de gardă. În săptămâna 38 de sarcină (ca și la Alex cu doula) m-am trezit că vreau să merg din nou la privat, la Polisano, unde am născut-o și pe Ema și aveam o experiență foarte frumoasă.

Așa că, la 38 de săptămâni m-am programat la dna dr. Anita Maxim, la Polisano, în Sibiu. A fost singura întâlnire cu ea până la naștere.

La maternitate

În 22 decembrie dimineața aveam programare la control la ora 9 la dna dr. Maxim. Dar eu la ora 5.30 eram la Polisano, în camera de gardă cu contracții ”mai răruțe” după cum i-a descris situația moașa dr. care era de gardă. După ce am ajuns în cabinetul de consultații și am început să fiu monitorizată mi s-au rărit foarte mult contracțiile, iar la tușeul vaginal al dr. de gardă a constatat că nu eram încă dilatată.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Mă gândeam de ce nu am mai rămas acasă. Sau măcar să mai fi stat cu soțul meu în mașină. Dr. de gardă a considerat că fiind la a treia naștere și că travaliul deja începuse nu ar avea sens să mă întorc la Mediaș. Așa că am rămas internată. Mi s-a făcut internarea, cu multe acte (deși destul de multe erau deja completate de acasă), cu recoltare pentru test rapid și PCR pentru Covid, cu tot felul de consimțăminte. Oricum, undeva în jur de ora 7 – 7.30 am ajuns și eu în sala de nașteri. Doar că nu mai aveam contracții decât foarte rar și scurte.

Starea (ne)potrivită

Eram nervoasă pe mine și nu reușeam nici cum să intru în starea potrivită pentru a-mi relua travaliul. Eram perfect conștientă că așa nu o să îmi revină prea curând contracțiile, pentru că eu eram pe adrenalină, nici de cum pe oxitocină, relaxare, calm – de care aveam nevoie. Mi-am pus muzica pregătită dinainte de pe telefon. Mi-am pus căștile ca să nu mai aud nimic. Am stins toate becurile. Am rugat noua moașă (se schimbase tura) să mă lase să îmi regăsesc ritmul, iar aceasta, foarte drăguță, mi-a lăsat numărul ei de telefon și mi-a spus că va mai intra periodic, dar să o sun sau strig oricând am nevoie.

Și așa au trecut câteva ore, cred că vreo 2 sau 3. Am sunat-o pe Anamaria și cu ea în telefon încercam să mă liniștesc și să reintru în starea potrivită. În același timp, prietena mea, Delia, îmi scria și mă încuraja pe messenger. Chiar mi-a scris atunci, pe loc, o meditație foarte frumoasă, special pentru noi. Le mulțumesc enorm amândurora! Au fost și sunt îngerii mei!

”Instrumente” utile

Ce am mai folosit pentru a intra în starea potrivită:

    • Ho oponopono;

  • Thetahealing: centrarea în inimă, conectarea cu bebelușul, alinierea cu Sinele;
  • chiar și exercițiul Nicoletei Nistor din programul ”Împrietenește-te cu o emoție pe zi” pe ”dezamăgire” 🙂
  • playlist realizat în Youtube cu melodii care mă ajută pe mine să mă liniștesc sau recentrez;
  • uleiurile esențiale de la Young Living.

În jur de ora 10 a venit și dna dr. Maxim, care avea consultații în policlinică. Pentru că nu aveam contracții prea regulate a decis că revine și facem atunci tușeul vaginal pentru a vedea dilatația. A revenit, m-am urcat pe masa ginecologică și nu am mai avut nicio contracție. La fel cum pățisem și la nașterea Emei. Masa asta, pur și simplu, mă stresează și îmi oprește contracțiile. Dar dna dr a fost foarte răbdătoare și blândă, a făcut chiar o glumă, moment în care am avut o contracție și mi-a zis că sunt dilatată 8 cm. Eram foarte fericită că s-a repornit travaliul serios și eram deja mai aproape.

Dilatație maximă

Apoi am ajuns destul de repede la dilatația maximă, dar nu îl simțeam să fi coborât. Și membranele erau încă intacte, adică nu mi se rupsese ”apa”. Dupa aproximativ o oră de dilatație maximă, cu contracții destul de intense și dese, fiind și obosită (dormisem abia vreo o oră jumătate), mi s-a sugerat că ruperea membranelor ar putea să ajute coborârea bebelușului și să înceapă expulzia. Eu aș fi vrut să fie așa ușor cum fusese la Ema, să se rupă membranele și să și coboare bebe. Dar, se pare, ca el avea alte planuri. Așa că am acceptat ruperea membranelor. Câteva minute nu s-a întâmplat nimic. Am decis să cobor de masă și să merg până la baie. Și atunci am simțit dintr-odată nevoia să împing. Începuse expulzia. Aș fi născut acolo, în picioare, dar nu m-au lăsat 🙂 Așa că m-am întors pe masa ginecologică, ridicată mult la verticală.

Și moașa, dna Mihaela Mohan, și dna dr Maxim au fost extrem de blânde, m-au susținut foarte mult și încurajat. Mi-au dat indicații prețioase, care m-au ajutat să nasc fără niciun fel de intervenție. Nu mai rețin de câte ori am împins. Am simțit ”cercul de foc” la ieșirea capului, așa cum îl simțisem și la Alex. Expulzia nu mi s-a părut foarte ușoară (pentru că o comparam cu cea a Emei, pe care nici nu am simțit-o). Dar când l-am văzut, mare și vinețiu, dar foarte curat, am uitat tot. Era ora 12.50.

Nu-mi venea să cred ce mare era! La ecograful de la 38 de săptămâni era estimat undeva în jur de 3200-3300 g. Dar el avea, de fapt, 3800 g și 55 cm! Nu mă așteptam să fie așa mare. Dar a fost mult mai bine că nu am știut dinainte, pentru că probabil mi-aș fi făcut griji.

Partea și mai incredibilă a fost că nu mi s-a făcut epiziotomie, dar nici nu m-am rupt deloc. Nu-mi venea să cred. Și, de data aceasta, le-am spus dinainte și moașei și dnei dr că aș vrea să văd placenta. Era minunată! Atât de mare și perfectă!

După naștere

Au lăsat cordonul ombilical să pulseze și l-au pus pe mine. A rămas pe mine până după expluzia placentei și apoi câteva minute în plus, timp în care l-am pus și la sân. Doar cât m-am dat jos de pe masă, l-au dus în sala alăturată pentru a-l cântări și măsura. Apoi l-au adus înapoi și am rămas amândoi în sala de naștere, întinși în pat, pentru aproximativ 2 ore, sub supraveghere. După aceste 2 ore am mers în salon și am rămas împreună până am plecat acasă, după 48 de ore.

Mă bucur mult că am ales să nasc la Polisano. Am fost foarte impresionată atât de dna moașă, Mihaela, care m-a lăsat singură atunci când am rugat-o, dar a fost cu mine, mi-a făcut masaj și m-a încurajat atunci când am avut nevoie. Din cauza pandemiei, nu am avut voie cu doula și îmi făceam griji din pricina asta, dar a fost foarte bine. Și m-a impresionat și dna dr, care mă mai văzuse doar o singură dată, dar a fost incredibil de blândă, răbdătoare, pozitivă, m-a încurajat și susținut. A fost exact așa cum am avut nevoie. Iar apoi, cât am stat internată a venit zilnic să ne vadă.

Concluzii

Trei sarcini diferite, trei experiențe ale nașterii total diferite, dar frumoase, care m-au împuternicit și mi-au redat încrederea că pot să fac/fiu absolut orice. Sunt sigură că și experiența creșterii va fi total diferită și îmi va oferi destule oportunități de creștere și vindecare.

Mă bucur de fiecare etapă prin care trecem împreună. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment și fiecare persoană pe care o întâlnesc pe drum!

Filip naștere
Îmi doream o sarcină conștientă. Ei bine, această a treia sarcină am trăit-o mult mai conștient și mai asumat.

Transformări

Dacă la prima sarcină am început transformările profunde în stilul de viață și mentalitate, în a doua sarcină am fost prinsă în activitățile comunitare și cu Alex și am fost prea puțin prezentă și conștientă de fiecare pas din timpul sarcinii.
Oricum după a doua naștere nu am putut să ies din casă câteva luni pentru că Ema nu stătea nici în cărucior, nici în sistem, nici în nimic și atunci am fost cumva ”consemnată” la domiciliu ca să învăț niște lecții pe care le-am ignorat în timpul sarcinii cu ea. 🙂

Acum, la a treia, am și mult mai multe informații decât la prima (de exemplu); sarcina a debutat și în plină pandemie, deci am avut ocazia să mă liniștesc și să pot fi prezentă și am simțit încă de la început să vine cu multă experimentare și lecții profunde.

Ce înseamnă sarcină conștientă?

Am trăit fiecare semestru, fiecare stare (fizică sau emoțională). Mi-am ascultat mult corpul, intuiția, emoțiile. Mi-am luat timp. Mi-am dat voie să mă odihnesc atunci când am simțit că e prea mult. Am citit foarte mult. Am descoperit mult.

Am săpat adânc în subconștientul meu. Am vindecat mult, am eliberat ce nu îmi mai folosea. Am cunoscut oameni faini ce m-au ghidat spre drumuri la care nici nu visam. Am avut multe conștientizări. Multe momente de AHA.

Am descoperit multe frici (mai ascunse sau mai evidente), pe care le-am îmbrățișat și apoi le-am eliberat.


Din punct de vedere fizic mi-am ascultat corpul:

– am simtit nevoia sa dorm și peste zi (nevoia am simtit-o aproape zilnic, doar că nu mi-a ieșit de prea multe ori 😃 );

sarcina constienta

Sursa foto: Freepik


– nu am mai putut să mănânc lactate – am arsuri puternice la stomac (citește aici câteva remedii naturale) după orice fel de lactate;
– am mâncat multe fructe și legume proaspete;
– am băut mult mai multă apă;
– m-am străduit să ies mai mult la aer și să mă mișc în aer liber; din păcate, nu am făcut la fel de multă mișcare specifică pentru sarcină ca și cu Alex sau Ema;
– am avut destul de repede contracții (cred că deja de pe la 20 de săptămâni), unele destul de neplăcute; dar asta îmi arăta doar că e nevoie să îmi acord mai mult timp, să fac mai puține, să alerg mai puțin și să mă întorc spre mine;
– am avut multe simptome pe care nu le-am avut la primele două sarcini: disgeuzia (gust rău/metalic în gură), arsuri la stomac (în primul și acum în ultimul trimestru), câteva stări de greață în primele 2 luni de sarcină, o foarte mică sângerare undeva pe la 17 săptămâni; o ușoară incontinență urinară de sarcină acum pe final (nimic de speriat).


Ce vreau să spun cu toate acestea este că fiecare sarcină este diferită. Dar că atunci când suntem conștiente și prezente totul poate fi interpretat și întors spre binele nostru suprem.
Orice semnal al corpului sau minții / emoțiilor ne ajută să înțelegem mai bine, să ne conectăm cu noi înșine și cu bebelușul.

O sarcină conștientă este un dar pe care și-l poate face orice graviduță. Iar rezultatele sunt uimitoare!
Simt nevoia, în urma unei observații pe care a făcut-o prietena mea, Adina Giurgea, pe grupul ei minunat ”Părinți pe sârmă”, să fac câteva precizări pentru femeile care au născut deja și nu au avut o sarcină/sarcini conștientă/e:

Sunt multe mămici care au crescut la un alt nivel de conștiență după nașterea copiilor și ar putea resimți un oarecare regret sau poate chiar vinovăție la gândul că nu au avut parte de sarcini conștiente.

E foarte important să înțelegem că evoluția noastră are loc într-un ritm al său, propriu. Vinovăția și regretul sunt emoții care ne scad vibrația, cu care am fost poate învățați de mici, dar care nu ne mai folosesc acum.

Totul se întâmplă exact la momentul potrivit pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă am dat peste informații legate de sarcina conștientă în urmă cu câțiva ani, dacă noi nu eram pregătite, nu aveam cum să le vedem/auzim/citim, pentru că, pur și simplu, vibram pe alt nivel, eram pe altă frecvență radio.

Și asta e perfect. Aveam nevoie de anumite lecții, de anumite etape prin care să trecem.

Iar copiii noștri ne-au ales exact pentru a învăța și ei si noi anumite lecții.

Cred că eu am mai primit o șansă la o sarcină conștientă pentru a putea ghida (și din propria experiență) pașii graviduțelor spre sarcina, naștere și creșterea copiilor cu mai multă conștiență. Pentru că asta simt că este misiunea mea în această existență.

Simt și văd cu fiecare copil care se naște acum că trecem la un alt nivel. Copiii ce se nasc acum sunt deja la un nivel superior de conștiință și ne ”obligă” cumva și pe noi să ne vindecăm și să creștem împreună și alături de ei.
Cât de prezentă și conștientă ai fost / ești tu în sarcină?
sarcină conștientă

Am început pe pagina de Facebook o serie de postări despre somnul bebelușilor.

Modalități de organizarea a somnului

Există 3 modalități principale în care putem să ne organizăm pentru somnul de noapte al unui bebeluș:
– în același pat cu părinții (bedsharing) – norma în majoritatea țărilor din lume;
– în aceeași cameră cu părinții (co-sleeping);
– în altă cameră decât părinții – norma în țările vestice.
Recomandările internaționale în materie de siguranță a bebelușului recomandă primele 2 variante, cel puțin până la 6 luni. Împărțirea patului cu părinții cu unele măsuri de siguranță și în anumite condiții, dar, cu siguranță, pentru a reduce riscul morții subite (SIDS), bebelușul să fie în aceeași cameră cu părinții.

Independența

Există voci care spun că e important să fie independent de la început. Ei bine, bebelușii sunt total dependenți de noi în primii ani de viață și nu au fost ”programați” să doarmă singuri, în altă cameră. Pur și simplu, pentru că au nevoie de un adult pentru orice ar putea să îl deranjeze. Un bebeluș căruia i se îndeplinesc nevoile cât mai repede, în special, în primul an de viață, va deveni un copil și adult independent, contrar a ceea ce ar putea să pară.
Împărțirea patului cu bebelușul nu este pentru toată lumea. Inițial, înainte să îl nasc pe Alex, am zis că eu nu o să dorm cu bebelușul (bedsharing). I-am cumpărat un pătuț ce se putea atașa la patul nostru. Însă după primele 2 nopți în care nu am dormit aproape deloc, iar Alex urla aproape toată noaptea, l-am pus lângă mine și de atunci am dormit (cu întreruperile dese pentru alăptat, e drept) toti mult mai bine. Soțul meu nici nu știa că el se trezește și suge noaptea, pentru că nu făcea ”gălăgie” deloc.

Reguli pentru bedsharing

Dacă alegem să dormim împreună cu bebelușul, în același pat (bedsharing) este important să respectăm următoarele reguli de siguranță:

  • dormiți în același pat doar dacă alăptați; dacă bebelușul e hrănit cu lapte praf, alegeți o variantă de co-sleeping (dormit în aceeași cameră, dar în pătuțul său, fie că e lipit de patul părinților, fie că nu e);
  • ambii părinți să fie nefumători;
  • niciunul dintre părinți să nu fi consumat alcool;
  • niciunul dintre părinți să nu fi luat medicamente sau droguri (nici măcar cele considerate ”ușoare”);
  • niciunul dintre părinți să nu fie extenuat (recomandarea este să fi dormit cel puțin 5 ore în ultimele 24 de ore);
  • mama să doarmă întotdeauna între bebeluș și partener / frate / sora mai mare;
  • suprafața pe care se doarme să fie dreaptă, rigidă (nu spumă cu memorie); nu dormiți cu un bebeluș pe canapea, hamac sau fotoliu-puf;
  • bebelușul să nu se poată rostogoli sau să cadă din pat (aici de de ajutor fie un pătuți lipit, fie o protecție de pat, fie dormitul direct pe podea, pe saltea – am practicat și noi cat am dormit toți 4 – înainte să rămân însărcinată cu Filip);
  • pernele să fie departe de bebeluș;
  • bebelușul să doarmă la nivelul sânului mamei, nu a capului ei;
  • mama să stea pe o parte, să formeze un cadru protector;
  • evitați pilotele sau păturile care ar putea ajunge să sufoce bebelușul sau să îl supraîncălzească;
  • dacă aveți părul lung, prindeți-l la spate;
  • evitați pijamalele cu șnur sau panglici care ar putea duce la strangulare accidentală.

Acestea sunt recomandările internaționale de siguranță. Știu că par multe, dar nu sunt chiar atât de greu de pus în practică și te obișnuiești repede cu ele. Pentru noi aceasta a fost varianta cea mai bună. Repet, e posibil să nu fie pentru toată lumea. Încercați și vedeți ce funcționează pentru voi.

Co-sleeping

Dacă împărțirea patului nu vă surâde sau nu vă place, puteți încerca o variantă de co-sleeping:

  • fie că e un pătuț lipit de patul părinților, bedsharing
  • fie un pătuț separat, dar în aceeași cameră. bedsharing

E de testat și văzut ce funcționează pentru voi. Nu excludeți din start niciuna dintre variante. E posibil să vă odihniți mai bine dacă e lângă voi sau dimpotrivă, dacă e în pătuțul său.

Cu Filip avem ambele variante: o parte din noapte doarme în pătuțul lipit de patul nostru, iar restul nopții doarme în patul nostru, lângă mine.

Voi cum ați ales să dormiți cu bebelușul?

Toată cea de-a treia sarcină a fost diferită față de primele două. Așa că, mă așteptam ca și nașterea să fie diferită.

Sarcina 3

Am lucrat mult cu mine, pe toate planurile, în timpul sarcinii și, mai ales, în ultimele luni.

Dar … am făcut ceea ce le sfătuiesc pe graviduțele cu care interacționez să nu facă: m-am setat că data nașterii va fi undeva în jur de 38 de săptămâni, deși Alex s-a născut la 40 s și 3 zile, iar Ema la 41 de săptămâni. Data probabilă (adică 40 de săptămâni acum era 20 decembrie 2020), dar de pe la începutul lui decembrie eu cumva nu mai aveam răbdare. Eram și mare și mi se umflau picioarele și aveam contracții zilnic, mai ales, când conduceam, chiar dacă mă deplasam pe distanțe relativ scurte, prin oraș.

Ce a fost diferit din cauza pandemiei

Sarcina mea a debutat o dată cu pandemia, așadar au fost câteva aspecte diferite din cauza acesteia:

  • controalele din timpul sarcinii și analizele au fost amânate în prima perioadă a sarcinii, când au fost închise majoritatea cabinetelor;
  • stresul și grija de a nu contacta virusul se adaugă anxietății din sarcină;
  • partenerii nu mai aveau voie să participe la consultații, fapt ce îi ajuta să se conecteze mai bine cu bebelușul;
  • la naștere nu mai avea nimeni voie (nici partenerul, nici doula) – la stat nu prea se acceptă oricum însoțitor al mamei, dar la privat acceptau înainte de pandemie, acum, deocamdată, această practică este suspendată (cu excepția maternității private din Constanța).
  • în timpul consultațiilor și mama și personalul medical poartă mereu mască;
  • în timpul travaliului, inclusiv în timpul expulziei mama poartă masca;
  • la internare, în majoritatea maternităților, se face testul pentru depistarea virusului SARS-Covid-19;
  • mama este ținută separat de alte graviduțe/lăuze până la aflarea rezultatului testului; (ceea ce nu e neapărat rău 🙂 );

Debutul travaliului

În 21 decembrie am avut iar câteva contracții. Cu câteva ore înainte lucrasem cu Anamaria pe câteva aspecte legate de naștere și de a avea 3 copii. Și cumva simțeam că bebe urma să vină cât mai repede. Am retușat ultimele culori la tabloul pe numere cu mama și copilul la care lucrasem în ultimele zile și m-am pus în pat în jur de ora 1.30 noaptea, după ce am făcut un duș. În jur de ora 3 am mers la baie și am simțit din nou contracții. Numai că erau cam la 7-6 minute distanță una de cealaltă și durau în jur de 40 de secunde.

naștere Filip - ultima poza burtica

Ultima poză cu burtica – chiar înainte de a merge la maternitate

Pe la ora 4 dimineața l-am trezit și pe soțul meu și i-am spus că am contracții la 6 minute. Eu aș mai fi stat acasă, dar el nu voia să fie moașă pe drum 🙂 așa că am plecat spre Sibiu.

Cum am ales, până la urmă, maternitatea

Toată sarcina m-am tot gândit unde să nasc. Și eram destul de hotărâtă să nasc la maternitatea din Mediaș, maternitate de stat, cu secția renovată. Condițiile erau foarte bune și aveam chiar variantă să stau singură în salon contra unui cost nu foarte ridicat. În timpul sarcinii am mers la o dna dr. foarte drăguță, dna dr Mihaela Răchită, dar care putea fi prezentă la naștere doar dacă era de gardă, iar restul medicilor (4 la număr) erau bărbați. Deci aveam 20% șanse să o nimeresc chiar pe dânsa de gardă. În săptămâna 38 de sarcină (ca și la Alex cu doula) m-am trezit că vreau să merg din nou la privat, la Polisano, unde am născut-o și pe Ema și aveam o experiență foarte frumoasă.

Așa că, la 38 de săptămâni m-am programat la dna dr. Anita Maxim, la Polisano, în Sibiu. A fost singura întâlnire cu ea până la naștere.

La maternitate

În 22 decembrie dimineața aveam programare la control la ora 9 la dna dr. Maxim. Dar eu la ora 5.30 eram la Polisano, în camera de gardă cu contracții ”mai răruțe” după cum i-a descris situația moașa dr. care era de gardă. După ce am ajuns în cabinetul de consultații și am început să fiu monitorizată mi s-au rărit foarte mult contracțiile, iar la tușeul vaginal al dr. de gardă a constatat că nu eram încă dilatată.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Mă gândeam de ce nu am mai rămas acasă. Sau măcar să mai fi stat cu soțul meu în mașină. Dr. de gardă a considerat că fiind la a treia naștere și că travaliul deja începuse nu ar avea sens să mă întorc la Mediaș. Așa că am rămas internată. Mi s-a făcut internarea, cu multe acte (deși destul de multe erau deja completate de acasă), cu recoltare pentru test rapid și PCR pentru Covid, cu tot felul de consimțăminte. Oricum, undeva în jur de ora 7 – 7.30 am ajuns și eu în sala de nașteri. Doar că nu mai aveam contracții decât foarte rar și scurte.

Starea (ne)potrivită

Eram nervoasă pe mine și nu reușeam nici cum să intru în starea potrivită pentru a-mi relua travaliul. Eram perfect conștientă că așa nu o să îmi revină prea curând contracțiile, pentru că eu eram pe adrenalină, nici de cum pe oxitocină, relaxare, calm – de care aveam nevoie. Mi-am pus muzica pregătită dinainte de pe telefon. Mi-am pus căștile ca să nu mai aud nimic. Am stins toate becurile. Am rugat noua moașă (se schimbase tura) să mă lase să îmi regăsesc ritmul, iar aceasta, foarte drăguță, mi-a lăsat numărul ei de telefon și mi-a spus că va mai intra periodic, dar să o sun sau strig oricând am nevoie.

Și așa au trecut câteva ore, cred că vreo 2 sau 3. Am sunat-o pe Anamaria și cu ea în telefon încercam să mă liniștesc și să reintru în starea potrivită. În același timp, prietena mea, Delia, îmi scria și mă încuraja pe messenger. Chiar mi-a scris atunci, pe loc, o meditație foarte frumoasă, special pentru noi. Le mulțumesc enorm amândurora! Au fost și sunt îngerii mei!

”Instrumente” utile

Ce am mai folosit pentru a intra în starea potrivită:

    • Ho oponopono;

  • Thetahealing: centrarea în inimă, conectarea cu bebelușul, alinierea cu Sinele;
  • chiar și exercițiul Nicoletei Nistor din programul ”Împrietenește-te cu o emoție pe zi” pe ”dezamăgire” 🙂
  • playlist realizat în Youtube cu melodii care mă ajută pe mine să mă liniștesc sau recentrez;
  • uleiurile esențiale de la Young Living.

În jur de ora 10 a venit și dna dr. Maxim, care avea consultații în policlinică. Pentru că nu aveam contracții prea regulate a decis că revine și facem atunci tușeul vaginal pentru a vedea dilatația. A revenit, m-am urcat pe masa ginecologică și nu am mai avut nicio contracție. La fel cum pățisem și la nașterea Emei. Masa asta, pur și simplu, mă stresează și îmi oprește contracțiile. Dar dna dr a fost foarte răbdătoare și blândă, a făcut chiar o glumă, moment în care am avut o contracție și mi-a zis că sunt dilatată 8 cm. Eram foarte fericită că s-a repornit travaliul serios și eram deja mai aproape.

Dilatație maximă

Apoi am ajuns destul de repede la dilatația maximă, dar nu îl simțeam să fi coborât. Și membranele erau încă intacte, adică nu mi se rupsese ”apa”. Dupa aproximativ o oră de dilatație maximă, cu contracții destul de intense și dese, fiind și obosită (dormisem abia vreo o oră jumătate), mi s-a sugerat că ruperea membranelor ar putea să ajute coborârea bebelușului și să înceapă expulzia. Eu aș fi vrut să fie așa ușor cum fusese la Ema, să se rupă membranele și să și coboare bebe. Dar, se pare, ca el avea alte planuri. Așa că am acceptat ruperea membranelor. Câteva minute nu s-a întâmplat nimic. Am decis să cobor de masă și să merg până la baie. Și atunci am simțit dintr-odată nevoia să împing. Începuse expulzia. Aș fi născut acolo, în picioare, dar nu m-au lăsat 🙂 Așa că m-am întors pe masa ginecologică, ridicată mult la verticală.

Și moașa, dna Mihaela Mohan, și dna dr Maxim au fost extrem de blânde, m-au susținut foarte mult și încurajat. Mi-au dat indicații prețioase, care m-au ajutat să nasc fără niciun fel de intervenție. Nu mai rețin de câte ori am împins. Am simțit ”cercul de foc” la ieșirea capului, așa cum îl simțisem și la Alex. Expulzia nu mi s-a părut foarte ușoară (pentru că o comparam cu cea a Emei, pe care nici nu am simțit-o). Dar când l-am văzut, mare și vinețiu, dar foarte curat, am uitat tot. Era ora 12.50.

Nu-mi venea să cred ce mare era! La ecograful de la 38 de săptămâni era estimat undeva în jur de 3200-3300 g. Dar el avea, de fapt, 3800 g și 55 cm! Nu mă așteptam să fie așa mare. Dar a fost mult mai bine că nu am știut dinainte, pentru că probabil mi-aș fi făcut griji.

Partea și mai incredibilă a fost că nu mi s-a făcut epiziotomie, dar nici nu m-am rupt deloc. Nu-mi venea să cred. Și, de data aceasta, le-am spus dinainte și moașei și dnei dr că aș vrea să văd placenta. Era minunată! Atât de mare și perfectă!

După naștere

Au lăsat cordonul ombilical să pulseze și l-au pus pe mine. A rămas pe mine până după expluzia placentei și apoi câteva minute în plus, timp în care l-am pus și la sân. Doar cât m-am dat jos de pe masă, l-au dus în sala alăturată pentru a-l cântări și măsura. Apoi l-au adus înapoi și am rămas amândoi în sala de naștere, întinși în pat, pentru aproximativ 2 ore, sub supraveghere. După aceste 2 ore am mers în salon și am rămas împreună până am plecat acasă, după 48 de ore.

Mă bucur mult că am ales să nasc la Polisano. Am fost foarte impresionată atât de dna moașă, Mihaela, care m-a lăsat singură atunci când am rugat-o, dar a fost cu mine, mi-a făcut masaj și m-a încurajat atunci când am avut nevoie. Din cauza pandemiei, nu am avut voie cu doula și îmi făceam griji din pricina asta, dar a fost foarte bine. Și m-a impresionat și dna dr, care mă mai văzuse doar o singură dată, dar a fost incredibil de blândă, răbdătoare, pozitivă, m-a încurajat și susținut. A fost exact așa cum am avut nevoie. Iar apoi, cât am stat internată a venit zilnic să ne vadă.

Concluzii

Trei sarcini diferite, trei experiențe ale nașterii total diferite, dar frumoase, care m-au împuternicit și mi-au redat încrederea că pot să fac/fiu absolut orice. Sunt sigură că și experiența creșterii va fi total diferită și îmi va oferi destule oportunități de creștere și vindecare.

Mă bucur de fiecare etapă prin care trecem împreună. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment și fiecare persoană pe care o întâlnesc pe drum!

Filip naștere
Îmi doream o sarcină conștientă. Ei bine, această a treia sarcină am trăit-o mult mai conștient și mai asumat.

Transformări

Dacă la prima sarcină am început transformările profunde în stilul de viață și mentalitate, în a doua sarcină am fost prinsă în activitățile comunitare și cu Alex și am fost prea puțin prezentă și conștientă de fiecare pas din timpul sarcinii.
Oricum după a doua naștere nu am putut să ies din casă câteva luni pentru că Ema nu stătea nici în cărucior, nici în sistem, nici în nimic și atunci am fost cumva ”consemnată” la domiciliu ca să învăț niște lecții pe care le-am ignorat în timpul sarcinii cu ea. 🙂

Acum, la a treia, am și mult mai multe informații decât la prima (de exemplu); sarcina a debutat și în plină pandemie, deci am avut ocazia să mă liniștesc și să pot fi prezentă și am simțit încă de la început să vine cu multă experimentare și lecții profunde.

Ce înseamnă sarcină conștientă?

Am trăit fiecare semestru, fiecare stare (fizică sau emoțională). Mi-am ascultat mult corpul, intuiția, emoțiile. Mi-am luat timp. Mi-am dat voie să mă odihnesc atunci când am simțit că e prea mult. Am citit foarte mult. Am descoperit mult.

Am săpat adânc în subconștientul meu. Am vindecat mult, am eliberat ce nu îmi mai folosea. Am cunoscut oameni faini ce m-au ghidat spre drumuri la care nici nu visam. Am avut multe conștientizări. Multe momente de AHA.

Am descoperit multe frici (mai ascunse sau mai evidente), pe care le-am îmbrățișat și apoi le-am eliberat.


Din punct de vedere fizic mi-am ascultat corpul:

– am simtit nevoia sa dorm și peste zi (nevoia am simtit-o aproape zilnic, doar că nu mi-a ieșit de prea multe ori 😃 );

sarcina constienta

Sursa foto: Freepik


– nu am mai putut să mănânc lactate – am arsuri puternice la stomac (citește aici câteva remedii naturale) după orice fel de lactate;
– am mâncat multe fructe și legume proaspete;
– am băut mult mai multă apă;
– m-am străduit să ies mai mult la aer și să mă mișc în aer liber; din păcate, nu am făcut la fel de multă mișcare specifică pentru sarcină ca și cu Alex sau Ema;
– am avut destul de repede contracții (cred că deja de pe la 20 de săptămâni), unele destul de neplăcute; dar asta îmi arăta doar că e nevoie să îmi acord mai mult timp, să fac mai puține, să alerg mai puțin și să mă întorc spre mine;
– am avut multe simptome pe care nu le-am avut la primele două sarcini: disgeuzia (gust rău/metalic în gură), arsuri la stomac (în primul și acum în ultimul trimestru), câteva stări de greață în primele 2 luni de sarcină, o foarte mică sângerare undeva pe la 17 săptămâni; o ușoară incontinență urinară de sarcină acum pe final (nimic de speriat).


Ce vreau să spun cu toate acestea este că fiecare sarcină este diferită. Dar că atunci când suntem conștiente și prezente totul poate fi interpretat și întors spre binele nostru suprem.
Orice semnal al corpului sau minții / emoțiilor ne ajută să înțelegem mai bine, să ne conectăm cu noi înșine și cu bebelușul.

O sarcină conștientă este un dar pe care și-l poate face orice graviduță. Iar rezultatele sunt uimitoare!
Simt nevoia, în urma unei observații pe care a făcut-o prietena mea, Adina Giurgea, pe grupul ei minunat ”Părinți pe sârmă”, să fac câteva precizări pentru femeile care au născut deja și nu au avut o sarcină/sarcini conștientă/e:

Sunt multe mămici care au crescut la un alt nivel de conștiență după nașterea copiilor și ar putea resimți un oarecare regret sau poate chiar vinovăție la gândul că nu au avut parte de sarcini conștiente.

E foarte important să înțelegem că evoluția noastră are loc într-un ritm al său, propriu. Vinovăția și regretul sunt emoții care ne scad vibrația, cu care am fost poate învățați de mici, dar care nu ne mai folosesc acum.

Totul se întâmplă exact la momentul potrivit pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă am dat peste informații legate de sarcina conștientă în urmă cu câțiva ani, dacă noi nu eram pregătite, nu aveam cum să le vedem/auzim/citim, pentru că, pur și simplu, vibram pe alt nivel, eram pe altă frecvență radio.

Și asta e perfect. Aveam nevoie de anumite lecții, de anumite etape prin care să trecem.

Iar copiii noștri ne-au ales exact pentru a învăța și ei si noi anumite lecții.

Cred că eu am mai primit o șansă la o sarcină conștientă pentru a putea ghida (și din propria experiență) pașii graviduțelor spre sarcina, naștere și creșterea copiilor cu mai multă conștiență. Pentru că asta simt că este misiunea mea în această existență.

Simt și văd cu fiecare copil care se naște acum că trecem la un alt nivel. Copiii ce se nasc acum sunt deja la un nivel superior de conștiință și ne ”obligă” cumva și pe noi să ne vindecăm și să creștem împreună și alături de ei.
Cât de prezentă și conștientă ai fost / ești tu în sarcină?
sarcină conștientă
Meniu