Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

Ultimele zile ale lui 2019

Ultimele zile ale anului m-au prins relaxându-mă (spre deosebire de ultimii ani în care am lucrat – pentru că lucram de acasă) și plimbându-mă prin țară, la neamuri 🙂 Intenționat nu mi-am luat laptopul cu mine. Iar telefonul l-am ținut cât mai departe de mine. Deși trebuie să recunosc că au fost și momente în care m-am gândit ”Acum aș fi putut să scriu sau să citesc ceva pentru examenele ce urmează”.

Simțeam cumva că vreau să scriu un ultimul articol în acest an, însă nu prea știam ce. Să fac o retrospectivă. Să răspund la diversele întrebări (foarte bune, de altfel) găsite pe net sau primite pe email. Să scriu o urare. Erau multe variante.

Deloc întâmplător în ultimele zile am primit 2 ”scuturări” (nu știu dacă există cuvântul acesta folosit așa), dar așa simt că se potrivește cel mai bine, de la 2 persoane (una foarte apropiată – soțul meu și o prietenă cu care am avut un proiect comun). Mesajul lor era foarte clar: ”E nevoie să acționezi. Te-ai pregătit destul, acum e momentul să și aplici.”

Și, da, simt și eu asta. Însă sunt cumva paralizată.

Acțiune

Mesajul Universului: îndemnul la acțiune

Azi dimineață am citit 2 pagini din cartea lui James Clear – Atomic Habits (pe care o recomand cu drag oricui). Iar mesajul era exact cel de mai sus. Nu cred în coincidențe, dar am învățat să primesc semnele și mesajele Universului. Așa că mulțumesc cu recunoștință!

acțiune

Atomic habits

Am citit în carte o poveste pe care vreau să o împărtășesc cu voi, pe scurt:

La o universitate, un profesor a împărțit studenții la foto-video în 2 grupe: primul grup urma să primească evaluarea în funcție de cantitate (pentru 100 de fotografii predate la final aveau să primească nota 10, pentru 90 de fotografii 9 și tot așa), iar al doilea grup primea nota în funcție de calitate (puteau să predea o singură poză, dar să fie cât mai aproape de perfecțiune).

Surpriza a fost ca la finalul semestrului cele mai bune fotografii erau din grupul ”cantitate”, întrucât fiind nevoiți să facă un număr mare de fotografii, acei studenți au experimentat diverse unghiuri și metode, și astfel au reușit să își îmbunătățească abilitățile, în timp ce al doilea grup, ”calitate”, s-a pierdut în găsirea perfecțiunii, iar studenții aveau mai mult teorii, decât poze reușite.

În căutarea perfecțiunii

M-a impresionat foarte tare această povestioară întrucât mă regăsesc în ”căutarea perfecțiunii”. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile foarte bine. Am avut aproape mereu rezultate bune în orice am întreprins, iar asta, în loc să mă ajute, să am mai multă încredere în mine, nu face decât să pună presiune pe mine și, de multe ori, să renunț din start la anumite activități, întrucât consider că nu le pot realiza la un nivel înalt.

Mi-a luat ceva vreme să înțeleg că în foarte multe activități e nevoie de practică, multă practică. Nu e suficient să știi teoria. Și acum mă mai lovesc de această convingere a mea.

Mă împotmolesc făcând planul ideal. Și sunt atât de preocupată de a găsi cea mai bună strategie, de a fi cel mai bine pregătită, încât nu mai acționez. Doar mă pregătesc. Dar, după cum explică foarte bine și James Clear în cartea sa, există o foarte mare diferență între a te pregăti și a acționa. ”Când te pregătești, planifici, faci strategii și înveți. Toate acestea sunt lucruri bune, însă nu produc rezultate. Acțiunea, pe de altă parte, este un tip de comportament care oferă rezultate”.

Anul pregătirilor

Anul acesta m-am tot pregătit. De fapt, de 5 ani mă tot pregătesc, însă niciodată nu mă consider suficient de bună. Acestea sunt convingeri puternic înrădăcinate, cu care am lucrat și lucrez, însă ele revin:

Nu sunt suficient de bună.

E nevoie de foarte multă muncă pentru a avea rezultate.

O să încep când o să mă simt suficient de pregătită. 

Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama cât știi de puțin. (Aceasta este o zicală pe care am auzit-o foarte des de la tata, dar nu am realizat până de curând cât rău îmi face, pentru că în baza ei nu mă simt niciodată suficient de bine pregătită. Departe de mine gândul de a nu învăța continuu, dimpotrivă, învățarea și adaptarea continuă mi se par esențiale în societatea de azi. Dar e o problemă când dorința de perfecțiune te împiedică să acționezi.)

Sigur mai sunt și multe alte convingeri care mă limitează.

Explicația lui Clear are sens pentru mine:

Chiar dacă pregătirile nu ne aduc rezultate, de multe ori, le folosim pentru că ne dau senzația că facem progrese, protejându-ne de riscul eșecului. Nu ne place să fim criticați, judecați de ceilalți când eșuăm, așa că ne-am dezvoltat strategii prin care să evităm toate acestea.

Avem nevoie de pregătire, clar. Însă când ea devine o formă de amânare, e nevoie de o schimbare. E nevoie de acțiune.

Decizia: acțiune

Aceasta este lecția mea de anul acesta și de anul viitor: să acționez. Văd în jurul meu că oamenii care acționează, având un produs minim viabil, dar perfectibil și îmbunătățit mereu, au rezultate. Iar eu aștept. Aștept să fiu mai bună. Să știu mai mult. Să mai fac câteva cursuri, ca să fiu pregătită. Niciodată nu o să fiu pregătită 100% pentru că este un proces.

Așa că, azi, în ultima zi a lui 2019, aleg să fac o schimbare.

Aleg să acționez.

Aleg să îmi dau voie să învăț din greșeli.

Aleg să îmi iau fricile la trântă.

2020, nu sunt pregătită, dar acționez!

#provocarea100Seth #ziua83

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

Durerea la naștere este una dintre sperietoarele femeilor legate de a avea un copil. Multe dintre ele aleg cezariana programată, numai să nu simtă ”durerile facerii”, despre care au auzit că sunt insuportabile.

Adevărul este că există durere în procesul atât de complex și perfect al nașterii, însă ea este necesară pentru a ne indica să ne schimbăm poziția, să facem anumite ajustări, să ajutăm copilul să coboare.

Durerea vs suferința

E necesar să facem distincție între durere și suferință. Suferința este mult mai mult și, de obicei, implică și o componentă emoțională, în timp ce durerea poate fi ținută sub control, de multe ori în parametri suportabili.

Există multe metode de ținere sub control a durerii în timpul travaliului de care am mai amintit și pe care le voi dezvolta în articole viitoare.

Educația prenatală

Astăzi vreau să vorbesc despre educația prenatală ca modalitate de ținere sub control, mai exact despre cursurile prenatale.

Pentru mine, un curs prenatal în timpul primei sarcini a făcut diferența enormă în modul în care am perceput nașterea și creșterea copiilor și, probabil cel care a determinat decisiv modul în care am născut (în special, la prima sarcină).

Pentru că, în timpul acelui curs, am învățat o multitudine de alte modalități de ținere sub control a durerii în timpul travaliului, pe lângă toate informațiile despre ce se întâmplă în timpul travaliului care m-au liniștit și mi-au dat siguranța și încrederea că nașterea este un proces fiziologic, iar dacă este lăsat să evolueze în ritmul său, corpul știe exact ce are de făcut.

Înainte de a merge la curs îmi era foarte frică de naștere și mă gândeam că voi ajunge la cezariană pentru că nu știam exact cum se pregătește corpul pentru naștere și câte mecanisme minunate are pentru a face procesul cât mai firesc și ușor.

Și am avut două nașteri frumoase și împlinitoare, despre care poți citi aici și aici.

Scopurile cursurilor prenatale sunt:

  • creșterea încrederii în propriul corp;
  • ajutor în pregătirea pentru naștere;
  • pregătirea partenerului pentru a fi un real sprijin în timpul travaliului și după naștere;
  • pregătirea pentru creșterea copilului și alăptare;
  • crearea unei rețele sociale de suport, prin întâlnirea altor părinți care au interese comune;
durerea - educatia prenatala

Graviduțe la cursuri de educație prenatală.

Cercetătorii consideră că educația prenatală acționează ca ”analgezic” în timpul travaliului, reducând durerea, prin schimbarea modului în care viitoarea mamă percepe durerea. Reinterpretând durerea, aceasta este resimțită mult mai suportabilă de către creier.

Corpul nostru știe să nască

Corpul nostru știe să nască. Are această capacitate intrinsecă, fără de care nu ne-am fi perpetuat ca specia de atâtea mii de ani. Dacă ar fi lăsat în pace, corpul nostru, în tandem cu copilul, ar ști exact ce are de făcut. Nu ar avea nevoie de cursuri prenatale sau alte informații.

Numai că, în lumea informațională în care trăim, în care femeile au nevoie de informații, de cunoașterea rațională, mintea este cea care intervine peste partea instinctivă a nașterii. În momentul în care raționalul intervine, instinctivul este dat la o parte. Și atunci femeia are nevoie să știe, să aibă controlul.

Educația prenatală oferă un fel de ”bombonele pentru minte”, liniștind-o că știe despre ce e vorba, permițându-i instinctului să acționeze.

durerea - creier

Pentru a acționa cât mai eficient, cocktailul hormonal de la naștere (care este similar cu cel din timpul actului amoros) are nevoie ca mintea să fie ”pe pauză” 🙂

De aceea, femeile care nu au atât de multă ”carte”, nasc mult mai ușor decât cele școlite, pentru că nu se gândesc atât de mult, iar instinctul de mamifer poate acționa, facilitând un travaliu blând și rapid.

Educația prenatală în România

În România, a început să se dezvolte partea aceasta a educației prenatale, însă mai avem mult până când îi va fi deplin înțeles rolul. Mulți viitori părinți nu știu ce drepturi au, nu știu care sunt opțiunile din timpul travaliului, nașterii și post-partum, de multe ori, nici nu știu ce ”li s-a întâmplat”.

Un om informat are opțiuni. Dacă nu știi de ele, nu ai cum să alegi în cunoștință de cauză. Iar cursurile prenatale au la bază studii științifice în permanență actualizate și nu sunt ”după ureche”.

Ai urmat cursuri prenatale? Cum ai simțit că te-au ajutat?

#provocarea100Seth #ziua82

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

0
Vă ziceam săptămânile trecute despre ora victorioasă (de la 5 la 6 dimineața propusă de Robin Sharma) și despre primele două…
pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 2

Ora victorioasă – Intervalul 1

50 de modalități în care doula postpartum te poate ajuta

alăptare

7 întrebări și răspunsuri despre alăptare

Beneficiile alăptării

Beneficiile alăptării

Îngrijirea perineului după epiziotomie

Epiziotomia – 20 + de modalități de îngrijire a perineului după epiziotomie

legătura tată-nou-născut

10 modalități de a crea legătura tată – nou-născut

Ultimele zile ale lui 2019

Ultimele zile ale anului m-au prins relaxându-mă (spre deosebire de ultimii ani în care am lucrat – pentru că lucram de acasă) și plimbându-mă prin țară, la neamuri 🙂 Intenționat nu mi-am luat laptopul cu mine. Iar telefonul l-am ținut cât mai departe de mine. Deși trebuie să recunosc că au fost și momente în care m-am gândit ”Acum aș fi putut să scriu sau să citesc ceva pentru examenele ce urmează”.

Simțeam cumva că vreau să scriu un ultimul articol în acest an, însă nu prea știam ce. Să fac o retrospectivă. Să răspund la diversele întrebări (foarte bune, de altfel) găsite pe net sau primite pe email. Să scriu o urare. Erau multe variante.

Deloc întâmplător în ultimele zile am primit 2 ”scuturări” (nu știu dacă există cuvântul acesta folosit așa), dar așa simt că se potrivește cel mai bine, de la 2 persoane (una foarte apropiată – soțul meu și o prietenă cu care am avut un proiect comun). Mesajul lor era foarte clar: ”E nevoie să acționezi. Te-ai pregătit destul, acum e momentul să și aplici.”

Și, da, simt și eu asta. Însă sunt cumva paralizată.

Acțiune

Mesajul Universului: îndemnul la acțiune

Azi dimineață am citit 2 pagini din cartea lui James Clear – Atomic Habits (pe care o recomand cu drag oricui). Iar mesajul era exact cel de mai sus. Nu cred în coincidențe, dar am învățat să primesc semnele și mesajele Universului. Așa că mulțumesc cu recunoștință!

acțiune

Atomic habits

Am citit în carte o poveste pe care vreau să o împărtășesc cu voi, pe scurt:

La o universitate, un profesor a împărțit studenții la foto-video în 2 grupe: primul grup urma să primească evaluarea în funcție de cantitate (pentru 100 de fotografii predate la final aveau să primească nota 10, pentru 90 de fotografii 9 și tot așa), iar al doilea grup primea nota în funcție de calitate (puteau să predea o singură poză, dar să fie cât mai aproape de perfecțiune).

Surpriza a fost ca la finalul semestrului cele mai bune fotografii erau din grupul ”cantitate”, întrucât fiind nevoiți să facă un număr mare de fotografii, acei studenți au experimentat diverse unghiuri și metode, și astfel au reușit să își îmbunătățească abilitățile, în timp ce al doilea grup, ”calitate”, s-a pierdut în găsirea perfecțiunii, iar studenții aveau mai mult teorii, decât poze reușite.

În căutarea perfecțiunii

M-a impresionat foarte tare această povestioară întrucât mă regăsesc în ”căutarea perfecțiunii”. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile foarte bine. Am avut aproape mereu rezultate bune în orice am întreprins, iar asta, în loc să mă ajute, să am mai multă încredere în mine, nu face decât să pună presiune pe mine și, de multe ori, să renunț din start la anumite activități, întrucât consider că nu le pot realiza la un nivel înalt.

Mi-a luat ceva vreme să înțeleg că în foarte multe activități e nevoie de practică, multă practică. Nu e suficient să știi teoria. Și acum mă mai lovesc de această convingere a mea.

Mă împotmolesc făcând planul ideal. Și sunt atât de preocupată de a găsi cea mai bună strategie, de a fi cel mai bine pregătită, încât nu mai acționez. Doar mă pregătesc. Dar, după cum explică foarte bine și James Clear în cartea sa, există o foarte mare diferență între a te pregăti și a acționa. ”Când te pregătești, planifici, faci strategii și înveți. Toate acestea sunt lucruri bune, însă nu produc rezultate. Acțiunea, pe de altă parte, este un tip de comportament care oferă rezultate”.

Anul pregătirilor

Anul acesta m-am tot pregătit. De fapt, de 5 ani mă tot pregătesc, însă niciodată nu mă consider suficient de bună. Acestea sunt convingeri puternic înrădăcinate, cu care am lucrat și lucrez, însă ele revin:

Nu sunt suficient de bună.

E nevoie de foarte multă muncă pentru a avea rezultate.

O să încep când o să mă simt suficient de pregătită. 

Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama cât știi de puțin. (Aceasta este o zicală pe care am auzit-o foarte des de la tata, dar nu am realizat până de curând cât rău îmi face, pentru că în baza ei nu mă simt niciodată suficient de bine pregătită. Departe de mine gândul de a nu învăța continuu, dimpotrivă, învățarea și adaptarea continuă mi se par esențiale în societatea de azi. Dar e o problemă când dorința de perfecțiune te împiedică să acționezi.)

Sigur mai sunt și multe alte convingeri care mă limitează.

Explicația lui Clear are sens pentru mine:

Chiar dacă pregătirile nu ne aduc rezultate, de multe ori, le folosim pentru că ne dau senzația că facem progrese, protejându-ne de riscul eșecului. Nu ne place să fim criticați, judecați de ceilalți când eșuăm, așa că ne-am dezvoltat strategii prin care să evităm toate acestea.

Avem nevoie de pregătire, clar. Însă când ea devine o formă de amânare, e nevoie de o schimbare. E nevoie de acțiune.

Decizia: acțiune

Aceasta este lecția mea de anul acesta și de anul viitor: să acționez. Văd în jurul meu că oamenii care acționează, având un produs minim viabil, dar perfectibil și îmbunătățit mereu, au rezultate. Iar eu aștept. Aștept să fiu mai bună. Să știu mai mult. Să mai fac câteva cursuri, ca să fiu pregătită. Niciodată nu o să fiu pregătită 100% pentru că este un proces.

Așa că, azi, în ultima zi a lui 2019, aleg să fac o schimbare.

Aleg să acționez.

Aleg să îmi dau voie să învăț din greșeli.

Aleg să îmi iau fricile la trântă.

2020, nu sunt pregătită, dar acționez!

#provocarea100Seth #ziua83

pregătire și acțiune

Durerea la naștere este una dintre sperietoarele femeilor legate de a avea un copil. Multe dintre ele aleg cezariana programată, numai să nu simtă ”durerile facerii”, despre care au auzit că sunt insuportabile.

Adevărul este că există durere în procesul atât de complex și perfect al nașterii, însă ea este necesară pentru a ne indica să ne schimbăm poziția, să facem anumite ajustări, să ajutăm copilul să coboare.

Durerea vs suferința

E necesar să facem distincție între durere și suferință. Suferința este mult mai mult și, de obicei, implică și o componentă emoțională, în timp ce durerea poate fi ținută sub control, de multe ori în parametri suportabili.

Există multe metode de ținere sub control a durerii în timpul travaliului de care am mai amintit și pe care le voi dezvolta în articole viitoare.

Educația prenatală

Astăzi vreau să vorbesc despre educația prenatală ca modalitate de ținere sub control, mai exact despre cursurile prenatale.

Pentru mine, un curs prenatal în timpul primei sarcini a făcut diferența enormă în modul în care am perceput nașterea și creșterea copiilor și, probabil cel care a determinat decisiv modul în care am născut (în special, la prima sarcină).

Pentru că, în timpul acelui curs, am învățat o multitudine de alte modalități de ținere sub control a durerii în timpul travaliului, pe lângă toate informațiile despre ce se întâmplă în timpul travaliului care m-au liniștit și mi-au dat siguranța și încrederea că nașterea este un proces fiziologic, iar dacă este lăsat să evolueze în ritmul său, corpul știe exact ce are de făcut.

Înainte de a merge la curs îmi era foarte frică de naștere și mă gândeam că voi ajunge la cezariană pentru că nu știam exact cum se pregătește corpul pentru naștere și câte mecanisme minunate are pentru a face procesul cât mai firesc și ușor.

Și am avut două nașteri frumoase și împlinitoare, despre care poți citi aici și aici.

Scopurile cursurilor prenatale sunt:

  • creșterea încrederii în propriul corp;
  • ajutor în pregătirea pentru naștere;
  • pregătirea partenerului pentru a fi un real sprijin în timpul travaliului și după naștere;
  • pregătirea pentru creșterea copilului și alăptare;
  • crearea unei rețele sociale de suport, prin întâlnirea altor părinți care au interese comune;
durerea - educatia prenatala

Graviduțe la cursuri de educație prenatală.

Cercetătorii consideră că educația prenatală acționează ca ”analgezic” în timpul travaliului, reducând durerea, prin schimbarea modului în care viitoarea mamă percepe durerea. Reinterpretând durerea, aceasta este resimțită mult mai suportabilă de către creier.

Corpul nostru știe să nască

Corpul nostru știe să nască. Are această capacitate intrinsecă, fără de care nu ne-am fi perpetuat ca specia de atâtea mii de ani. Dacă ar fi lăsat în pace, corpul nostru, în tandem cu copilul, ar ști exact ce are de făcut. Nu ar avea nevoie de cursuri prenatale sau alte informații.

Numai că, în lumea informațională în care trăim, în care femeile au nevoie de informații, de cunoașterea rațională, mintea este cea care intervine peste partea instinctivă a nașterii. În momentul în care raționalul intervine, instinctivul este dat la o parte. Și atunci femeia are nevoie să știe, să aibă controlul.

Educația prenatală oferă un fel de ”bombonele pentru minte”, liniștind-o că știe despre ce e vorba, permițându-i instinctului să acționeze.

durerea - creier

Pentru a acționa cât mai eficient, cocktailul hormonal de la naștere (care este similar cu cel din timpul actului amoros) are nevoie ca mintea să fie ”pe pauză” 🙂

De aceea, femeile care nu au atât de multă ”carte”, nasc mult mai ușor decât cele școlite, pentru că nu se gândesc atât de mult, iar instinctul de mamifer poate acționa, facilitând un travaliu blând și rapid.

Educația prenatală în România

În România, a început să se dezvolte partea aceasta a educației prenatale, însă mai avem mult până când îi va fi deplin înțeles rolul. Mulți viitori părinți nu știu ce drepturi au, nu știu care sunt opțiunile din timpul travaliului, nașterii și post-partum, de multe ori, nici nu știu ce ”li s-a întâmplat”.

Un om informat are opțiuni. Dacă nu știi de ele, nu ai cum să alegi în cunoștință de cauză. Iar cursurile prenatale au la bază studii științifice în permanență actualizate și nu sunt ”după ureche”.

Ai urmat cursuri prenatale? Cum ai simțit că te-au ajutat?

#provocarea100Seth #ziua82

durerea - Educatia prenatala
Vă ziceam săptămânile trecute despre ora victorioasă (de la 5 la 6 dimineața propusă de Robin Sharma) și despre primele două intervale (de la 5.00 la 5.20 și de la 5.20 la 5.40).
Azi vreau să scriu mai multe despre intervalul 3, de la 5.40 la 6.00, legat de dezvoltare. Aici intră:
  • citit cărți,
  • ascultat audiobook-uri,
  • podcasturi,
  • studiu.
Mie mi se pare că cea mai importantă calitate/abilitate pe care o putem ”antrena” este capacitatea de a învăța mereu pentru că doar asta ne poate ajuta să ne adaptăm în lumea aflată într-un ritm atât de alert de schimbare, precum cea în care trăim în prezent și care pare că își va accelera ritmul în viitor.
Legat de acest interval, Robin Sharma mai introduce o noțiune ”modul de gândire 2x3x”: pentru a-ți dubla venitul și impactul, triplează-ți investițiile în două zone principale: măiestria personală și competența profesională.

Ce puteți face în acest interval (și nu numai atunci  ):

  • citește – studiază viața oamenilor extraordinari, citește-le biografiile și autobiografiile;
  • învață despre psihologie și ultimele descoperiri în domeniu;
  • devorează opere despre inovații, comunicare, productivitate, leardership, prosperitate, istorie;
  • uită-te la documentare despre cum fac experții și cum au devenit ceea ce sunt;
  • ascultă audiobook-uri/podcasturi/videouri despre măiestrie personală, creativitate, dezvoltarea afacerilor;
  • ascultă conferințe sau webinarii;
Despre învățare și perfecționare până la nivelul de expert voi scrie mai multe într-o altă postare.

Modele

Bill Gates

M-a impresionat urmărind documentarul despre viața lui Bill Gates (”În mintea lui Bill Gates” – pe Netflix, în 3 părți) că citește zilnic foarte mult, din diverse domenii și astfel reușește să facă multe conexiuni inedite și să găsească soluții noi. De asemenea, are periodic câte o săptămână în care se retrage la o căsuță din pădure, cu o plasă de cărți și doar studiază și își notează idei noi.

Warren Buffet

De asemenea, Warren Buffet, unul dintre cei mai mari miliardari din lume, prieten cu Bill Gates (care se pare că trece din nou pe primul loc în topul celor mai bogați oameni din lume) citește câte 6 ore pe zi.
Așadar, dacă ne acordăm zilnic măcar 20 de minute pentru dezvoltarea noastră, intervalul 3 al orei victorioase, vom avea un mare avantaj față de cei care sunt prea ocupați pentru asta.
Tu îți aloci timp pentru dezvoltarea ta? Ar fi super dacă ne-ai putea face o recomandare
 Eu vă recomand din suflet documentarul despre viața lui Bill Gates – pe mine m-a fascinat.
intervalul 3

Ultimele zile ale lui 2019

Ultimele zile ale anului m-au prins relaxându-mă (spre deosebire de ultimii ani în care am lucrat – pentru că lucram de acasă) și plimbându-mă prin țară, la neamuri 🙂 Intenționat nu mi-am luat laptopul cu mine. Iar telefonul l-am ținut cât mai departe de mine. Deși trebuie să recunosc că au fost și momente în care m-am gândit ”Acum aș fi putut să scriu sau să citesc ceva pentru examenele ce urmează”.

Simțeam cumva că vreau să scriu un ultimul articol în acest an, însă nu prea știam ce. Să fac o retrospectivă. Să răspund la diversele întrebări (foarte bune, de altfel) găsite pe net sau primite pe email. Să scriu o urare. Erau multe variante.

Deloc întâmplător în ultimele zile am primit 2 ”scuturări” (nu știu dacă există cuvântul acesta folosit așa), dar așa simt că se potrivește cel mai bine, de la 2 persoane (una foarte apropiată – soțul meu și o prietenă cu care am avut un proiect comun). Mesajul lor era foarte clar: ”E nevoie să acționezi. Te-ai pregătit destul, acum e momentul să și aplici.”

Și, da, simt și eu asta. Însă sunt cumva paralizată.

Acțiune

Mesajul Universului: îndemnul la acțiune

Azi dimineață am citit 2 pagini din cartea lui James Clear – Atomic Habits (pe care o recomand cu drag oricui). Iar mesajul era exact cel de mai sus. Nu cred în coincidențe, dar am învățat să primesc semnele și mesajele Universului. Așa că mulțumesc cu recunoștință!

acțiune

Atomic habits

Am citit în carte o poveste pe care vreau să o împărtășesc cu voi, pe scurt:

La o universitate, un profesor a împărțit studenții la foto-video în 2 grupe: primul grup urma să primească evaluarea în funcție de cantitate (pentru 100 de fotografii predate la final aveau să primească nota 10, pentru 90 de fotografii 9 și tot așa), iar al doilea grup primea nota în funcție de calitate (puteau să predea o singură poză, dar să fie cât mai aproape de perfecțiune).

Surpriza a fost ca la finalul semestrului cele mai bune fotografii erau din grupul ”cantitate”, întrucât fiind nevoiți să facă un număr mare de fotografii, acei studenți au experimentat diverse unghiuri și metode, și astfel au reușit să își îmbunătățească abilitățile, în timp ce al doilea grup, ”calitate”, s-a pierdut în găsirea perfecțiunii, iar studenții aveau mai mult teorii, decât poze reușite.

În căutarea perfecțiunii

M-a impresionat foarte tare această povestioară întrucât mă regăsesc în ”căutarea perfecțiunii”. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile foarte bine. Am avut aproape mereu rezultate bune în orice am întreprins, iar asta, în loc să mă ajute, să am mai multă încredere în mine, nu face decât să pună presiune pe mine și, de multe ori, să renunț din start la anumite activități, întrucât consider că nu le pot realiza la un nivel înalt.

Mi-a luat ceva vreme să înțeleg că în foarte multe activități e nevoie de practică, multă practică. Nu e suficient să știi teoria. Și acum mă mai lovesc de această convingere a mea.

Mă împotmolesc făcând planul ideal. Și sunt atât de preocupată de a găsi cea mai bună strategie, de a fi cel mai bine pregătită, încât nu mai acționez. Doar mă pregătesc. Dar, după cum explică foarte bine și James Clear în cartea sa, există o foarte mare diferență între a te pregăti și a acționa. ”Când te pregătești, planifici, faci strategii și înveți. Toate acestea sunt lucruri bune, însă nu produc rezultate. Acțiunea, pe de altă parte, este un tip de comportament care oferă rezultate”.

Anul pregătirilor

Anul acesta m-am tot pregătit. De fapt, de 5 ani mă tot pregătesc, însă niciodată nu mă consider suficient de bună. Acestea sunt convingeri puternic înrădăcinate, cu care am lucrat și lucrez, însă ele revin:

Nu sunt suficient de bună.

E nevoie de foarte multă muncă pentru a avea rezultate.

O să încep când o să mă simt suficient de pregătită. 

Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama cât știi de puțin. (Aceasta este o zicală pe care am auzit-o foarte des de la tata, dar nu am realizat până de curând cât rău îmi face, pentru că în baza ei nu mă simt niciodată suficient de bine pregătită. Departe de mine gândul de a nu învăța continuu, dimpotrivă, învățarea și adaptarea continuă mi se par esențiale în societatea de azi. Dar e o problemă când dorința de perfecțiune te împiedică să acționezi.)

Sigur mai sunt și multe alte convingeri care mă limitează.

Explicația lui Clear are sens pentru mine:

Chiar dacă pregătirile nu ne aduc rezultate, de multe ori, le folosim pentru că ne dau senzația că facem progrese, protejându-ne de riscul eșecului. Nu ne place să fim criticați, judecați de ceilalți când eșuăm, așa că ne-am dezvoltat strategii prin care să evităm toate acestea.

Avem nevoie de pregătire, clar. Însă când ea devine o formă de amânare, e nevoie de o schimbare. E nevoie de acțiune.

Decizia: acțiune

Aceasta este lecția mea de anul acesta și de anul viitor: să acționez. Văd în jurul meu că oamenii care acționează, având un produs minim viabil, dar perfectibil și îmbunătățit mereu, au rezultate. Iar eu aștept. Aștept să fiu mai bună. Să știu mai mult. Să mai fac câteva cursuri, ca să fiu pregătită. Niciodată nu o să fiu pregătită 100% pentru că este un proces.

Așa că, azi, în ultima zi a lui 2019, aleg să fac o schimbare.

Aleg să acționez.

Aleg să îmi dau voie să învăț din greșeli.

Aleg să îmi iau fricile la trântă.

2020, nu sunt pregătită, dar acționez!

#provocarea100Seth #ziua83

pregătire și acțiune

Durerea la naștere este una dintre sperietoarele femeilor legate de a avea un copil. Multe dintre ele aleg cezariana programată, numai să nu simtă ”durerile facerii”, despre care au auzit că sunt insuportabile.

Adevărul este că există durere în procesul atât de complex și perfect al nașterii, însă ea este necesară pentru a ne indica să ne schimbăm poziția, să facem anumite ajustări, să ajutăm copilul să coboare.

Durerea vs suferința

E necesar să facem distincție între durere și suferință. Suferința este mult mai mult și, de obicei, implică și o componentă emoțională, în timp ce durerea poate fi ținută sub control, de multe ori în parametri suportabili.

Există multe metode de ținere sub control a durerii în timpul travaliului de care am mai amintit și pe care le voi dezvolta în articole viitoare.

Educația prenatală

Astăzi vreau să vorbesc despre educația prenatală ca modalitate de ținere sub control, mai exact despre cursurile prenatale.

Pentru mine, un curs prenatal în timpul primei sarcini a făcut diferența enormă în modul în care am perceput nașterea și creșterea copiilor și, probabil cel care a determinat decisiv modul în care am născut (în special, la prima sarcină).

Pentru că, în timpul acelui curs, am învățat o multitudine de alte modalități de ținere sub control a durerii în timpul travaliului, pe lângă toate informațiile despre ce se întâmplă în timpul travaliului care m-au liniștit și mi-au dat siguranța și încrederea că nașterea este un proces fiziologic, iar dacă este lăsat să evolueze în ritmul său, corpul știe exact ce are de făcut.

Înainte de a merge la curs îmi era foarte frică de naștere și mă gândeam că voi ajunge la cezariană pentru că nu știam exact cum se pregătește corpul pentru naștere și câte mecanisme minunate are pentru a face procesul cât mai firesc și ușor.

Și am avut două nașteri frumoase și împlinitoare, despre care poți citi aici și aici.

Scopurile cursurilor prenatale sunt:

  • creșterea încrederii în propriul corp;
  • ajutor în pregătirea pentru naștere;
  • pregătirea partenerului pentru a fi un real sprijin în timpul travaliului și după naștere;
  • pregătirea pentru creșterea copilului și alăptare;
  • crearea unei rețele sociale de suport, prin întâlnirea altor părinți care au interese comune;
durerea - educatia prenatala

Graviduțe la cursuri de educație prenatală.

Cercetătorii consideră că educația prenatală acționează ca ”analgezic” în timpul travaliului, reducând durerea, prin schimbarea modului în care viitoarea mamă percepe durerea. Reinterpretând durerea, aceasta este resimțită mult mai suportabilă de către creier.

Corpul nostru știe să nască

Corpul nostru știe să nască. Are această capacitate intrinsecă, fără de care nu ne-am fi perpetuat ca specia de atâtea mii de ani. Dacă ar fi lăsat în pace, corpul nostru, în tandem cu copilul, ar ști exact ce are de făcut. Nu ar avea nevoie de cursuri prenatale sau alte informații.

Numai că, în lumea informațională în care trăim, în care femeile au nevoie de informații, de cunoașterea rațională, mintea este cea care intervine peste partea instinctivă a nașterii. În momentul în care raționalul intervine, instinctivul este dat la o parte. Și atunci femeia are nevoie să știe, să aibă controlul.

Educația prenatală oferă un fel de ”bombonele pentru minte”, liniștind-o că știe despre ce e vorba, permițându-i instinctului să acționeze.

durerea - creier

Pentru a acționa cât mai eficient, cocktailul hormonal de la naștere (care este similar cu cel din timpul actului amoros) are nevoie ca mintea să fie ”pe pauză” 🙂

De aceea, femeile care nu au atât de multă ”carte”, nasc mult mai ușor decât cele școlite, pentru că nu se gândesc atât de mult, iar instinctul de mamifer poate acționa, facilitând un travaliu blând și rapid.

Educația prenatală în România

În România, a început să se dezvolte partea aceasta a educației prenatale, însă mai avem mult până când îi va fi deplin înțeles rolul. Mulți viitori părinți nu știu ce drepturi au, nu știu care sunt opțiunile din timpul travaliului, nașterii și post-partum, de multe ori, nici nu știu ce ”li s-a întâmplat”.

Un om informat are opțiuni. Dacă nu știi de ele, nu ai cum să alegi în cunoștință de cauză. Iar cursurile prenatale au la bază studii științifice în permanență actualizate și nu sunt ”după ureche”.

Ai urmat cursuri prenatale? Cum ai simțit că te-au ajutat?

#provocarea100Seth #ziua82

durerea - Educatia prenatala
Vă ziceam săptămânile trecute despre ora victorioasă (de la 5 la 6 dimineața propusă de Robin Sharma) și despre primele două intervale (de la 5.00 la 5.20 și de la 5.20 la 5.40).
Azi vreau să scriu mai multe despre intervalul 3, de la 5.40 la 6.00, legat de dezvoltare. Aici intră:
  • citit cărți,
  • ascultat audiobook-uri,
  • podcasturi,
  • studiu.
Mie mi se pare că cea mai importantă calitate/abilitate pe care o putem ”antrena” este capacitatea de a învăța mereu pentru că doar asta ne poate ajuta să ne adaptăm în lumea aflată într-un ritm atât de alert de schimbare, precum cea în care trăim în prezent și care pare că își va accelera ritmul în viitor.
Legat de acest interval, Robin Sharma mai introduce o noțiune ”modul de gândire 2x3x”: pentru a-ți dubla venitul și impactul, triplează-ți investițiile în două zone principale: măiestria personală și competența profesională.

Ce puteți face în acest interval (și nu numai atunci  ):

  • citește – studiază viața oamenilor extraordinari, citește-le biografiile și autobiografiile;
  • învață despre psihologie și ultimele descoperiri în domeniu;
  • devorează opere despre inovații, comunicare, productivitate, leardership, prosperitate, istorie;
  • uită-te la documentare despre cum fac experții și cum au devenit ceea ce sunt;
  • ascultă audiobook-uri/podcasturi/videouri despre măiestrie personală, creativitate, dezvoltarea afacerilor;
  • ascultă conferințe sau webinarii;
Despre învățare și perfecționare până la nivelul de expert voi scrie mai multe într-o altă postare.

Modele

Bill Gates

M-a impresionat urmărind documentarul despre viața lui Bill Gates (”În mintea lui Bill Gates” – pe Netflix, în 3 părți) că citește zilnic foarte mult, din diverse domenii și astfel reușește să facă multe conexiuni inedite și să găsească soluții noi. De asemenea, are periodic câte o săptămână în care se retrage la o căsuță din pădure, cu o plasă de cărți și doar studiază și își notează idei noi.

Warren Buffet

De asemenea, Warren Buffet, unul dintre cei mai mari miliardari din lume, prieten cu Bill Gates (care se pare că trece din nou pe primul loc în topul celor mai bogați oameni din lume) citește câte 6 ore pe zi.
Așadar, dacă ne acordăm zilnic măcar 20 de minute pentru dezvoltarea noastră, intervalul 3 al orei victorioase, vom avea un mare avantaj față de cei care sunt prea ocupați pentru asta.
Tu îți aloci timp pentru dezvoltarea ta? Ar fi super dacă ne-ai putea face o recomandare
 Eu vă recomand din suflet documentarul despre viața lui Bill Gates – pe mine m-a fascinat.
intervalul 3

Ultimele zile ale lui 2019

Ultimele zile ale anului m-au prins relaxându-mă (spre deosebire de ultimii ani în care am lucrat – pentru că lucram de acasă) și plimbându-mă prin țară, la neamuri 🙂 Intenționat nu mi-am luat laptopul cu mine. Iar telefonul l-am ținut cât mai departe de mine. Deși trebuie să recunosc că au fost și momente în care m-am gândit ”Acum aș fi putut să scriu sau să citesc ceva pentru examenele ce urmează”.

Simțeam cumva că vreau să scriu un ultimul articol în acest an, însă nu prea știam ce. Să fac o retrospectivă. Să răspund la diversele întrebări (foarte bune, de altfel) găsite pe net sau primite pe email. Să scriu o urare. Erau multe variante.

Deloc întâmplător în ultimele zile am primit 2 ”scuturări” (nu știu dacă există cuvântul acesta folosit așa), dar așa simt că se potrivește cel mai bine, de la 2 persoane (una foarte apropiată – soțul meu și o prietenă cu care am avut un proiect comun). Mesajul lor era foarte clar: ”E nevoie să acționezi. Te-ai pregătit destul, acum e momentul să și aplici.”

Și, da, simt și eu asta. Însă sunt cumva paralizată.

Acțiune

Mesajul Universului: îndemnul la acțiune

Azi dimineață am citit 2 pagini din cartea lui James Clear – Atomic Habits (pe care o recomand cu drag oricui). Iar mesajul era exact cel de mai sus. Nu cred în coincidențe, dar am învățat să primesc semnele și mesajele Universului. Așa că mulțumesc cu recunoștință!

acțiune

Atomic habits

Am citit în carte o poveste pe care vreau să o împărtășesc cu voi, pe scurt:

La o universitate, un profesor a împărțit studenții la foto-video în 2 grupe: primul grup urma să primească evaluarea în funcție de cantitate (pentru 100 de fotografii predate la final aveau să primească nota 10, pentru 90 de fotografii 9 și tot așa), iar al doilea grup primea nota în funcție de calitate (puteau să predea o singură poză, dar să fie cât mai aproape de perfecțiune).

Surpriza a fost ca la finalul semestrului cele mai bune fotografii erau din grupul ”cantitate”, întrucât fiind nevoiți să facă un număr mare de fotografii, acei studenți au experimentat diverse unghiuri și metode, și astfel au reușit să își îmbunătățească abilitățile, în timp ce al doilea grup, ”calitate”, s-a pierdut în găsirea perfecțiunii, iar studenții aveau mai mult teorii, decât poze reușite.

În căutarea perfecțiunii

M-a impresionat foarte tare această povestioară întrucât mă regăsesc în ”căutarea perfecțiunii”. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile foarte bine. Am avut aproape mereu rezultate bune în orice am întreprins, iar asta, în loc să mă ajute, să am mai multă încredere în mine, nu face decât să pună presiune pe mine și, de multe ori, să renunț din start la anumite activități, întrucât consider că nu le pot realiza la un nivel înalt.

Mi-a luat ceva vreme să înțeleg că în foarte multe activități e nevoie de practică, multă practică. Nu e suficient să știi teoria. Și acum mă mai lovesc de această convingere a mea.

Mă împotmolesc făcând planul ideal. Și sunt atât de preocupată de a găsi cea mai bună strategie, de a fi cel mai bine pregătită, încât nu mai acționez. Doar mă pregătesc. Dar, după cum explică foarte bine și James Clear în cartea sa, există o foarte mare diferență între a te pregăti și a acționa. ”Când te pregătești, planifici, faci strategii și înveți. Toate acestea sunt lucruri bune, însă nu produc rezultate. Acțiunea, pe de altă parte, este un tip de comportament care oferă rezultate”.

Anul pregătirilor

Anul acesta m-am tot pregătit. De fapt, de 5 ani mă tot pregătesc, însă niciodată nu mă consider suficient de bună. Acestea sunt convingeri puternic înrădăcinate, cu care am lucrat și lucrez, însă ele revin:

Nu sunt suficient de bună.

E nevoie de foarte multă muncă pentru a avea rezultate.

O să încep când o să mă simt suficient de pregătită. 

Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama cât știi de puțin. (Aceasta este o zicală pe care am auzit-o foarte des de la tata, dar nu am realizat până de curând cât rău îmi face, pentru că în baza ei nu mă simt niciodată suficient de bine pregătită. Departe de mine gândul de a nu învăța continuu, dimpotrivă, învățarea și adaptarea continuă mi se par esențiale în societatea de azi. Dar e o problemă când dorința de perfecțiune te împiedică să acționezi.)

Sigur mai sunt și multe alte convingeri care mă limitează.

Explicația lui Clear are sens pentru mine:

Chiar dacă pregătirile nu ne aduc rezultate, de multe ori, le folosim pentru că ne dau senzația că facem progrese, protejându-ne de riscul eșecului. Nu ne place să fim criticați, judecați de ceilalți când eșuăm, așa că ne-am dezvoltat strategii prin care să evităm toate acestea.

Avem nevoie de pregătire, clar. Însă când ea devine o formă de amânare, e nevoie de o schimbare. E nevoie de acțiune.

Decizia: acțiune

Aceasta este lecția mea de anul acesta și de anul viitor: să acționez. Văd în jurul meu că oamenii care acționează, având un produs minim viabil, dar perfectibil și îmbunătățit mereu, au rezultate. Iar eu aștept. Aștept să fiu mai bună. Să știu mai mult. Să mai fac câteva cursuri, ca să fiu pregătită. Niciodată nu o să fiu pregătită 100% pentru că este un proces.

Așa că, azi, în ultima zi a lui 2019, aleg să fac o schimbare.

Aleg să acționez.

Aleg să îmi dau voie să învăț din greșeli.

Aleg să îmi iau fricile la trântă.

2020, nu sunt pregătită, dar acționez!

#provocarea100Seth #ziua83

pregătire și acțiune

Durerea la naștere este una dintre sperietoarele femeilor legate de a avea un copil. Multe dintre ele aleg cezariana programată, numai să nu simtă ”durerile facerii”, despre care au auzit că sunt insuportabile.

Adevărul este că există durere în procesul atât de complex și perfect al nașterii, însă ea este necesară pentru a ne indica să ne schimbăm poziția, să facem anumite ajustări, să ajutăm copilul să coboare.

Durerea vs suferința

E necesar să facem distincție între durere și suferință. Suferința este mult mai mult și, de obicei, implică și o componentă emoțională, în timp ce durerea poate fi ținută sub control, de multe ori în parametri suportabili.

Există multe metode de ținere sub control a durerii în timpul travaliului de care am mai amintit și pe care le voi dezvolta în articole viitoare.

Educația prenatală

Astăzi vreau să vorbesc despre educația prenatală ca modalitate de ținere sub control, mai exact despre cursurile prenatale.

Pentru mine, un curs prenatal în timpul primei sarcini a făcut diferența enormă în modul în care am perceput nașterea și creșterea copiilor și, probabil cel care a determinat decisiv modul în care am născut (în special, la prima sarcină).

Pentru că, în timpul acelui curs, am învățat o multitudine de alte modalități de ținere sub control a durerii în timpul travaliului, pe lângă toate informațiile despre ce se întâmplă în timpul travaliului care m-au liniștit și mi-au dat siguranța și încrederea că nașterea este un proces fiziologic, iar dacă este lăsat să evolueze în ritmul său, corpul știe exact ce are de făcut.

Înainte de a merge la curs îmi era foarte frică de naștere și mă gândeam că voi ajunge la cezariană pentru că nu știam exact cum se pregătește corpul pentru naștere și câte mecanisme minunate are pentru a face procesul cât mai firesc și ușor.

Și am avut două nașteri frumoase și împlinitoare, despre care poți citi aici și aici.

Scopurile cursurilor prenatale sunt:

  • creșterea încrederii în propriul corp;
  • ajutor în pregătirea pentru naștere;
  • pregătirea partenerului pentru a fi un real sprijin în timpul travaliului și după naștere;
  • pregătirea pentru creșterea copilului și alăptare;
  • crearea unei rețele sociale de suport, prin întâlnirea altor părinți care au interese comune;
durerea - educatia prenatala

Graviduțe la cursuri de educație prenatală.

Cercetătorii consideră că educația prenatală acționează ca ”analgezic” în timpul travaliului, reducând durerea, prin schimbarea modului în care viitoarea mamă percepe durerea. Reinterpretând durerea, aceasta este resimțită mult mai suportabilă de către creier.

Corpul nostru știe să nască

Corpul nostru știe să nască. Are această capacitate intrinsecă, fără de care nu ne-am fi perpetuat ca specia de atâtea mii de ani. Dacă ar fi lăsat în pace, corpul nostru, în tandem cu copilul, ar ști exact ce are de făcut. Nu ar avea nevoie de cursuri prenatale sau alte informații.

Numai că, în lumea informațională în care trăim, în care femeile au nevoie de informații, de cunoașterea rațională, mintea este cea care intervine peste partea instinctivă a nașterii. În momentul în care raționalul intervine, instinctivul este dat la o parte. Și atunci femeia are nevoie să știe, să aibă controlul.

Educația prenatală oferă un fel de ”bombonele pentru minte”, liniștind-o că știe despre ce e vorba, permițându-i instinctului să acționeze.

durerea - creier

Pentru a acționa cât mai eficient, cocktailul hormonal de la naștere (care este similar cu cel din timpul actului amoros) are nevoie ca mintea să fie ”pe pauză” 🙂

De aceea, femeile care nu au atât de multă ”carte”, nasc mult mai ușor decât cele școlite, pentru că nu se gândesc atât de mult, iar instinctul de mamifer poate acționa, facilitând un travaliu blând și rapid.

Educația prenatală în România

În România, a început să se dezvolte partea aceasta a educației prenatale, însă mai avem mult până când îi va fi deplin înțeles rolul. Mulți viitori părinți nu știu ce drepturi au, nu știu care sunt opțiunile din timpul travaliului, nașterii și post-partum, de multe ori, nici nu știu ce ”li s-a întâmplat”.

Un om informat are opțiuni. Dacă nu știi de ele, nu ai cum să alegi în cunoștință de cauză. Iar cursurile prenatale au la bază studii științifice în permanență actualizate și nu sunt ”după ureche”.

Ai urmat cursuri prenatale? Cum ai simțit că te-au ajutat?

#provocarea100Seth #ziua82

durerea - Educatia prenatala
Vă ziceam săptămânile trecute despre ora victorioasă (de la 5 la 6 dimineața propusă de Robin Sharma) și despre primele două intervale (de la 5.00 la 5.20 și de la 5.20 la 5.40).
Azi vreau să scriu mai multe despre intervalul 3, de la 5.40 la 6.00, legat de dezvoltare. Aici intră:
  • citit cărți,
  • ascultat audiobook-uri,
  • podcasturi,
  • studiu.
Mie mi se pare că cea mai importantă calitate/abilitate pe care o putem ”antrena” este capacitatea de a învăța mereu pentru că doar asta ne poate ajuta să ne adaptăm în lumea aflată într-un ritm atât de alert de schimbare, precum cea în care trăim în prezent și care pare că își va accelera ritmul în viitor.
Legat de acest interval, Robin Sharma mai introduce o noțiune ”modul de gândire 2x3x”: pentru a-ți dubla venitul și impactul, triplează-ți investițiile în două zone principale: măiestria personală și competența profesională.

Ce puteți face în acest interval (și nu numai atunci  ):

  • citește – studiază viața oamenilor extraordinari, citește-le biografiile și autobiografiile;
  • învață despre psihologie și ultimele descoperiri în domeniu;
  • devorează opere despre inovații, comunicare, productivitate, leardership, prosperitate, istorie;
  • uită-te la documentare despre cum fac experții și cum au devenit ceea ce sunt;
  • ascultă audiobook-uri/podcasturi/videouri despre măiestrie personală, creativitate, dezvoltarea afacerilor;
  • ascultă conferințe sau webinarii;
Despre învățare și perfecționare până la nivelul de expert voi scrie mai multe într-o altă postare.

Modele

Bill Gates

M-a impresionat urmărind documentarul despre viața lui Bill Gates (”În mintea lui Bill Gates” – pe Netflix, în 3 părți) că citește zilnic foarte mult, din diverse domenii și astfel reușește să facă multe conexiuni inedite și să găsească soluții noi. De asemenea, are periodic câte o săptămână în care se retrage la o căsuță din pădure, cu o plasă de cărți și doar studiază și își notează idei noi.

Warren Buffet

De asemenea, Warren Buffet, unul dintre cei mai mari miliardari din lume, prieten cu Bill Gates (care se pare că trece din nou pe primul loc în topul celor mai bogați oameni din lume) citește câte 6 ore pe zi.
Așadar, dacă ne acordăm zilnic măcar 20 de minute pentru dezvoltarea noastră, intervalul 3 al orei victorioase, vom avea un mare avantaj față de cei care sunt prea ocupați pentru asta.
Tu îți aloci timp pentru dezvoltarea ta? Ar fi super dacă ne-ai putea face o recomandare
 Eu vă recomand din suflet documentarul despre viața lui Bill Gates – pe mine m-a fascinat.
intervalul 3
pregătire și acțiune

Ultimele zile ale lui 2019

Ultimele zile ale anului m-au prins relaxându-mă (spre deosebire de ultimii ani în care am lucrat – pentru că lucram de acasă) și plimbându-mă prin țară, la neamuri 🙂 Intenționat nu mi-am luat laptopul cu mine. Iar telefonul l-am ținut cât mai departe de mine. Deși trebuie să recunosc că au fost și momente în care m-am gândit ”Acum aș fi putut să scriu sau să citesc ceva pentru examenele ce urmează”.

Simțeam cumva că vreau să scriu un ultimul articol în acest an, însă nu prea știam ce. Să fac o retrospectivă. Să răspund la diversele întrebări (foarte bune, de altfel) găsite pe net sau primite pe email. Să scriu o urare. Erau multe variante.

Deloc întâmplător în ultimele zile am primit 2 ”scuturări” (nu știu dacă există cuvântul acesta folosit așa), dar așa simt că se potrivește cel mai bine, de la 2 persoane (una foarte apropiată – soțul meu și o prietenă cu care am avut un proiect comun). Mesajul lor era foarte clar: ”E nevoie să acționezi. Te-ai pregătit destul, acum e momentul să și aplici.”

Și, da, simt și eu asta. Însă sunt cumva paralizată.

Acțiune

Mesajul Universului: îndemnul la acțiune

Azi dimineață am citit 2 pagini din cartea lui James Clear – Atomic Habits (pe care o recomand cu drag oricui). Iar mesajul era exact cel de mai sus. Nu cred în coincidențe, dar am învățat să primesc semnele și mesajele Universului. Așa că mulțumesc cu recunoștință!

acțiune

Atomic habits

Am citit în carte o poveste pe care vreau să o împărtășesc cu voi, pe scurt:

La o universitate, un profesor a împărțit studenții la foto-video în 2 grupe: primul grup urma să primească evaluarea în funcție de cantitate (pentru 100 de fotografii predate la final aveau să primească nota 10, pentru 90 de fotografii 9 și tot așa), iar al doilea grup primea nota în funcție de calitate (puteau să predea o singură poză, dar să fie cât mai aproape de perfecțiune).

Surpriza a fost ca la finalul semestrului cele mai bune fotografii erau din grupul ”cantitate”, întrucât fiind nevoiți să facă un număr mare de fotografii, acei studenți au experimentat diverse unghiuri și metode, și astfel au reușit să își îmbunătățească abilitățile, în timp ce al doilea grup, ”calitate”, s-a pierdut în găsirea perfecțiunii, iar studenții aveau mai mult teorii, decât poze reușite.

În căutarea perfecțiunii

M-a impresionat foarte tare această povestioară întrucât mă regăsesc în ”căutarea perfecțiunii”. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile foarte bine. Am avut aproape mereu rezultate bune în orice am întreprins, iar asta, în loc să mă ajute, să am mai multă încredere în mine, nu face decât să pună presiune pe mine și, de multe ori, să renunț din start la anumite activități, întrucât consider că nu le pot realiza la un nivel înalt.

Mi-a luat ceva vreme să înțeleg că în foarte multe activități e nevoie de practică, multă practică. Nu e suficient să știi teoria. Și acum mă mai lovesc de această convingere a mea.

Mă împotmolesc făcând planul ideal. Și sunt atât de preocupată de a găsi cea mai bună strategie, de a fi cel mai bine pregătită, încât nu mai acționez. Doar mă pregătesc. Dar, după cum explică foarte bine și James Clear în cartea sa, există o foarte mare diferență între a te pregăti și a acționa. ”Când te pregătești, planifici, faci strategii și înveți. Toate acestea sunt lucruri bune, însă nu produc rezultate. Acțiunea, pe de altă parte, este un tip de comportament care oferă rezultate”.

Anul pregătirilor

Anul acesta m-am tot pregătit. De fapt, de 5 ani mă tot pregătesc, însă niciodată nu mă consider suficient de bună. Acestea sunt convingeri puternic înrădăcinate, cu care am lucrat și lucrez, însă ele revin:

Nu sunt suficient de bună.

E nevoie de foarte multă muncă pentru a avea rezultate.

O să încep când o să mă simt suficient de pregătită. 

Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama cât știi de puțin. (Aceasta este o zicală pe care am auzit-o foarte des de la tata, dar nu am realizat până de curând cât rău îmi face, pentru că în baza ei nu mă simt niciodată suficient de bine pregătită. Departe de mine gândul de a nu învăța continuu, dimpotrivă, învățarea și adaptarea continuă mi se par esențiale în societatea de azi. Dar e o problemă când dorința de perfecțiune te împiedică să acționezi.)

Sigur mai sunt și multe alte convingeri care mă limitează.

Explicația lui Clear are sens pentru mine:

Chiar dacă pregătirile nu ne aduc rezultate, de multe ori, le folosim pentru că ne dau senzația că facem progrese, protejându-ne de riscul eșecului. Nu ne place să fim criticați, judecați de ceilalți când eșuăm, așa că ne-am dezvoltat strategii prin care să evităm toate acestea.

Avem nevoie de pregătire, clar. Însă când ea devine o formă de amânare, e nevoie de o schimbare. E nevoie de acțiune.

Decizia: acțiune

Aceasta este lecția mea de anul acesta și de anul viitor: să acționez. Văd în jurul meu că oamenii care acționează, având un produs minim viabil, dar perfectibil și îmbunătățit mereu, au rezultate. Iar eu aștept. Aștept să fiu mai bună. Să știu mai mult. Să mai fac câteva cursuri, ca să fiu pregătită. Niciodată nu o să fiu pregătită 100% pentru că este un proces.

Așa că, azi, în ultima zi a lui 2019, aleg să fac o schimbare.

Aleg să acționez.

Aleg să îmi dau voie să învăț din greșeli.

Aleg să îmi iau fricile la trântă.

2020, nu sunt pregătită, dar acționez!

#provocarea100Seth #ziua83

durerea - Educatia prenatala

Durerea la naștere este una dintre sperietoarele femeilor legate de a avea un copil. Multe dintre ele aleg cezariana programată, numai să nu simtă ”durerile facerii”, despre care au auzit că sunt insuportabile.

Adevărul este că există durere în procesul atât de complex și perfect al nașterii, însă ea este necesară pentru a ne indica să ne schimbăm poziția, să facem anumite ajustări, să ajutăm copilul să coboare.

Durerea vs suferința

E necesar să facem distincție între durere și suferință. Suferința este mult mai mult și, de obicei, implică și o componentă emoțională, în timp ce durerea poate fi ținută sub control, de multe ori în parametri suportabili.

Există multe metode de ținere sub control a durerii în timpul travaliului de care am mai amintit și pe care le voi dezvolta în articole viitoare.

Educația prenatală

Astăzi vreau să vorbesc despre educația prenatală ca modalitate de ținere sub control, mai exact despre cursurile prenatale.

Pentru mine, un curs prenatal în timpul primei sarcini a făcut diferența enormă în modul în care am perceput nașterea și creșterea copiilor și, probabil cel care a determinat decisiv modul în care am născut (în special, la prima sarcină).

Pentru că, în timpul acelui curs, am învățat o multitudine de alte modalități de ținere sub control a durerii în timpul travaliului, pe lângă toate informațiile despre ce se întâmplă în timpul travaliului care m-au liniștit și mi-au dat siguranța și încrederea că nașterea este un proces fiziologic, iar dacă este lăsat să evolueze în ritmul său, corpul știe exact ce are de făcut.

Înainte de a merge la curs îmi era foarte frică de naștere și mă gândeam că voi ajunge la cezariană pentru că nu știam exact cum se pregătește corpul pentru naștere și câte mecanisme minunate are pentru a face procesul cât mai firesc și ușor.

Și am avut două nașteri frumoase și împlinitoare, despre care poți citi aici și aici.

Scopurile cursurilor prenatale sunt:

  • creșterea încrederii în propriul corp;
  • ajutor în pregătirea pentru naștere;
  • pregătirea partenerului pentru a fi un real sprijin în timpul travaliului și după naștere;
  • pregătirea pentru creșterea copilului și alăptare;
  • crearea unei rețele sociale de suport, prin întâlnirea altor părinți care au interese comune;
durerea - educatia prenatala

Graviduțe la cursuri de educație prenatală.

Cercetătorii consideră că educația prenatală acționează ca ”analgezic” în timpul travaliului, reducând durerea, prin schimbarea modului în care viitoarea mamă percepe durerea. Reinterpretând durerea, aceasta este resimțită mult mai suportabilă de către creier.

Corpul nostru știe să nască

Corpul nostru știe să nască. Are această capacitate intrinsecă, fără de care nu ne-am fi perpetuat ca specia de atâtea mii de ani. Dacă ar fi lăsat în pace, corpul nostru, în tandem cu copilul, ar ști exact ce are de făcut. Nu ar avea nevoie de cursuri prenatale sau alte informații.

Numai că, în lumea informațională în care trăim, în care femeile au nevoie de informații, de cunoașterea rațională, mintea este cea care intervine peste partea instinctivă a nașterii. În momentul în care raționalul intervine, instinctivul este dat la o parte. Și atunci femeia are nevoie să știe, să aibă controlul.

Educația prenatală oferă un fel de ”bombonele pentru minte”, liniștind-o că știe despre ce e vorba, permițându-i instinctului să acționeze.

durerea - creier

Pentru a acționa cât mai eficient, cocktailul hormonal de la naștere (care este similar cu cel din timpul actului amoros) are nevoie ca mintea să fie ”pe pauză” 🙂

De aceea, femeile care nu au atât de multă ”carte”, nasc mult mai ușor decât cele școlite, pentru că nu se gândesc atât de mult, iar instinctul de mamifer poate acționa, facilitând un travaliu blând și rapid.

Educația prenatală în România

În România, a început să se dezvolte partea aceasta a educației prenatale, însă mai avem mult până când îi va fi deplin înțeles rolul. Mulți viitori părinți nu știu ce drepturi au, nu știu care sunt opțiunile din timpul travaliului, nașterii și post-partum, de multe ori, nici nu știu ce ”li s-a întâmplat”.

Un om informat are opțiuni. Dacă nu știi de ele, nu ai cum să alegi în cunoștință de cauză. Iar cursurile prenatale au la bază studii științifice în permanență actualizate și nu sunt ”după ureche”.

Ai urmat cursuri prenatale? Cum ai simțit că te-au ajutat?

#provocarea100Seth #ziua82

intervalul 3
Vă ziceam săptămânile trecute despre ora victorioasă (de la 5 la 6 dimineața propusă de Robin Sharma) și despre primele două intervale (de la 5.00 la 5.20 și de la 5.20 la 5.40).
Azi vreau să scriu mai multe despre intervalul 3, de la 5.40 la 6.00, legat de dezvoltare. Aici intră:
  • citit cărți,
  • ascultat audiobook-uri,
  • podcasturi,
  • studiu.
Mie mi se pare că cea mai importantă calitate/abilitate pe care o putem ”antrena” este capacitatea de a învăța mereu pentru că doar asta ne poate ajuta să ne adaptăm în lumea aflată într-un ritm atât de alert de schimbare, precum cea în care trăim în prezent și care pare că își va accelera ritmul în viitor.
Legat de acest interval, Robin Sharma mai introduce o noțiune ”modul de gândire 2x3x”: pentru a-ți dubla venitul și impactul, triplează-ți investițiile în două zone principale: măiestria personală și competența profesională.

Ce puteți face în acest interval (și nu numai atunci  ):

  • citește – studiază viața oamenilor extraordinari, citește-le biografiile și autobiografiile;
  • învață despre psihologie și ultimele descoperiri în domeniu;
  • devorează opere despre inovații, comunicare, productivitate, leardership, prosperitate, istorie;
  • uită-te la documentare despre cum fac experții și cum au devenit ceea ce sunt;
  • ascultă audiobook-uri/podcasturi/videouri despre măiestrie personală, creativitate, dezvoltarea afacerilor;
  • ascultă conferințe sau webinarii;
Despre învățare și perfecționare până la nivelul de expert voi scrie mai multe într-o altă postare.

Modele

Bill Gates

M-a impresionat urmărind documentarul despre viața lui Bill Gates (”În mintea lui Bill Gates” – pe Netflix, în 3 părți) că citește zilnic foarte mult, din diverse domenii și astfel reușește să facă multe conexiuni inedite și să găsească soluții noi. De asemenea, are periodic câte o săptămână în care se retrage la o căsuță din pădure, cu o plasă de cărți și doar studiază și își notează idei noi.

Warren Buffet

De asemenea, Warren Buffet, unul dintre cei mai mari miliardari din lume, prieten cu Bill Gates (care se pare că trece din nou pe primul loc în topul celor mai bogați oameni din lume) citește câte 6 ore pe zi.
Așadar, dacă ne acordăm zilnic măcar 20 de minute pentru dezvoltarea noastră, intervalul 3 al orei victorioase, vom avea un mare avantaj față de cei care sunt prea ocupați pentru asta.
Tu îți aloci timp pentru dezvoltarea ta? Ar fi super dacă ne-ai putea face o recomandare
 Eu vă recomand din suflet documentarul despre viața lui Bill Gates – pe mine m-a fascinat.

Ultimele zile ale lui 2019

Ultimele zile ale anului m-au prins relaxându-mă (spre deosebire de ultimii ani în care am lucrat – pentru că lucram de acasă) și plimbându-mă prin țară, la neamuri 🙂 Intenționat nu mi-am luat laptopul cu mine. Iar telefonul l-am ținut cât mai departe de mine. Deși trebuie să recunosc că au fost și momente în care m-am gândit ”Acum aș fi putut să scriu sau să citesc ceva pentru examenele ce urmează”.

Simțeam cumva că vreau să scriu un ultimul articol în acest an, însă nu prea știam ce. Să fac o retrospectivă. Să răspund la diversele întrebări (foarte bune, de altfel) găsite pe net sau primite pe email. Să scriu o urare. Erau multe variante.

Deloc întâmplător în ultimele zile am primit 2 ”scuturări” (nu știu dacă există cuvântul acesta folosit așa), dar așa simt că se potrivește cel mai bine, de la 2 persoane (una foarte apropiată – soțul meu și o prietenă cu care am avut un proiect comun). Mesajul lor era foarte clar: ”E nevoie să acționezi. Te-ai pregătit destul, acum e momentul să și aplici.”

Și, da, simt și eu asta. Însă sunt cumva paralizată.

Acțiune

Mesajul Universului: îndemnul la acțiune

Azi dimineață am citit 2 pagini din cartea lui James Clear – Atomic Habits (pe care o recomand cu drag oricui). Iar mesajul era exact cel de mai sus. Nu cred în coincidențe, dar am învățat să primesc semnele și mesajele Universului. Așa că mulțumesc cu recunoștință!

acțiune

Atomic habits

Am citit în carte o poveste pe care vreau să o împărtășesc cu voi, pe scurt:

La o universitate, un profesor a împărțit studenții la foto-video în 2 grupe: primul grup urma să primească evaluarea în funcție de cantitate (pentru 100 de fotografii predate la final aveau să primească nota 10, pentru 90 de fotografii 9 și tot așa), iar al doilea grup primea nota în funcție de calitate (puteau să predea o singură poză, dar să fie cât mai aproape de perfecțiune).

Surpriza a fost ca la finalul semestrului cele mai bune fotografii erau din grupul ”cantitate”, întrucât fiind nevoiți să facă un număr mare de fotografii, acei studenți au experimentat diverse unghiuri și metode, și astfel au reușit să își îmbunătățească abilitățile, în timp ce al doilea grup, ”calitate”, s-a pierdut în găsirea perfecțiunii, iar studenții aveau mai mult teorii, decât poze reușite.

În căutarea perfecțiunii

M-a impresionat foarte tare această povestioară întrucât mă regăsesc în ”căutarea perfecțiunii”. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile foarte bine. Am avut aproape mereu rezultate bune în orice am întreprins, iar asta, în loc să mă ajute, să am mai multă încredere în mine, nu face decât să pună presiune pe mine și, de multe ori, să renunț din start la anumite activități, întrucât consider că nu le pot realiza la un nivel înalt.

Mi-a luat ceva vreme să înțeleg că în foarte multe activități e nevoie de practică, multă practică. Nu e suficient să știi teoria. Și acum mă mai lovesc de această convingere a mea.

Mă împotmolesc făcând planul ideal. Și sunt atât de preocupată de a găsi cea mai bună strategie, de a fi cel mai bine pregătită, încât nu mai acționez. Doar mă pregătesc. Dar, după cum explică foarte bine și James Clear în cartea sa, există o foarte mare diferență între a te pregăti și a acționa. ”Când te pregătești, planifici, faci strategii și înveți. Toate acestea sunt lucruri bune, însă nu produc rezultate. Acțiunea, pe de altă parte, este un tip de comportament care oferă rezultate”.

Anul pregătirilor

Anul acesta m-am tot pregătit. De fapt, de 5 ani mă tot pregătesc, însă niciodată nu mă consider suficient de bună. Acestea sunt convingeri puternic înrădăcinate, cu care am lucrat și lucrez, însă ele revin:

Nu sunt suficient de bună.

E nevoie de foarte multă muncă pentru a avea rezultate.

O să încep când o să mă simt suficient de pregătită. 

Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama cât știi de puțin. (Aceasta este o zicală pe care am auzit-o foarte des de la tata, dar nu am realizat până de curând cât rău îmi face, pentru că în baza ei nu mă simt niciodată suficient de bine pregătită. Departe de mine gândul de a nu învăța continuu, dimpotrivă, învățarea și adaptarea continuă mi se par esențiale în societatea de azi. Dar e o problemă când dorința de perfecțiune te împiedică să acționezi.)

Sigur mai sunt și multe alte convingeri care mă limitează.

Explicația lui Clear are sens pentru mine:

Chiar dacă pregătirile nu ne aduc rezultate, de multe ori, le folosim pentru că ne dau senzația că facem progrese, protejându-ne de riscul eșecului. Nu ne place să fim criticați, judecați de ceilalți când eșuăm, așa că ne-am dezvoltat strategii prin care să evităm toate acestea.

Avem nevoie de pregătire, clar. Însă când ea devine o formă de amânare, e nevoie de o schimbare. E nevoie de acțiune.

Decizia: acțiune

Aceasta este lecția mea de anul acesta și de anul viitor: să acționez. Văd în jurul meu că oamenii care acționează, având un produs minim viabil, dar perfectibil și îmbunătățit mereu, au rezultate. Iar eu aștept. Aștept să fiu mai bună. Să știu mai mult. Să mai fac câteva cursuri, ca să fiu pregătită. Niciodată nu o să fiu pregătită 100% pentru că este un proces.

Așa că, azi, în ultima zi a lui 2019, aleg să fac o schimbare.

Aleg să acționez.

Aleg să îmi dau voie să învăț din greșeli.

Aleg să îmi iau fricile la trântă.

2020, nu sunt pregătită, dar acționez!

#provocarea100Seth #ziua83

pregătire și acțiune

Durerea la naștere este una dintre sperietoarele femeilor legate de a avea un copil. Multe dintre ele aleg cezariana programată, numai să nu simtă ”durerile facerii”, despre care au auzit că sunt insuportabile.

Adevărul este că există durere în procesul atât de complex și perfect al nașterii, însă ea este necesară pentru a ne indica să ne schimbăm poziția, să facem anumite ajustări, să ajutăm copilul să coboare.

Durerea vs suferința

E necesar să facem distincție între durere și suferință. Suferința este mult mai mult și, de obicei, implică și o componentă emoțională, în timp ce durerea poate fi ținută sub control, de multe ori în parametri suportabili.

Există multe metode de ținere sub control a durerii în timpul travaliului de care am mai amintit și pe care le voi dezvolta în articole viitoare.

Educația prenatală

Astăzi vreau să vorbesc despre educația prenatală ca modalitate de ținere sub control, mai exact despre cursurile prenatale.

Pentru mine, un curs prenatal în timpul primei sarcini a făcut diferența enormă în modul în care am perceput nașterea și creșterea copiilor și, probabil cel care a determinat decisiv modul în care am născut (în special, la prima sarcină).

Pentru că, în timpul acelui curs, am învățat o multitudine de alte modalități de ținere sub control a durerii în timpul travaliului, pe lângă toate informațiile despre ce se întâmplă în timpul travaliului care m-au liniștit și mi-au dat siguranța și încrederea că nașterea este un proces fiziologic, iar dacă este lăsat să evolueze în ritmul său, corpul știe exact ce are de făcut.

Înainte de a merge la curs îmi era foarte frică de naștere și mă gândeam că voi ajunge la cezariană pentru că nu știam exact cum se pregătește corpul pentru naștere și câte mecanisme minunate are pentru a face procesul cât mai firesc și ușor.

Și am avut două nașteri frumoase și împlinitoare, despre care poți citi aici și aici.

Scopurile cursurilor prenatale sunt:

  • creșterea încrederii în propriul corp;
  • ajutor în pregătirea pentru naștere;
  • pregătirea partenerului pentru a fi un real sprijin în timpul travaliului și după naștere;
  • pregătirea pentru creșterea copilului și alăptare;
  • crearea unei rețele sociale de suport, prin întâlnirea altor părinți care au interese comune;
durerea - educatia prenatala

Graviduțe la cursuri de educație prenatală.

Cercetătorii consideră că educația prenatală acționează ca ”analgezic” în timpul travaliului, reducând durerea, prin schimbarea modului în care viitoarea mamă percepe durerea. Reinterpretând durerea, aceasta este resimțită mult mai suportabilă de către creier.

Corpul nostru știe să nască

Corpul nostru știe să nască. Are această capacitate intrinsecă, fără de care nu ne-am fi perpetuat ca specia de atâtea mii de ani. Dacă ar fi lăsat în pace, corpul nostru, în tandem cu copilul, ar ști exact ce are de făcut. Nu ar avea nevoie de cursuri prenatale sau alte informații.

Numai că, în lumea informațională în care trăim, în care femeile au nevoie de informații, de cunoașterea rațională, mintea este cea care intervine peste partea instinctivă a nașterii. În momentul în care raționalul intervine, instinctivul este dat la o parte. Și atunci femeia are nevoie să știe, să aibă controlul.

Educația prenatală oferă un fel de ”bombonele pentru minte”, liniștind-o că știe despre ce e vorba, permițându-i instinctului să acționeze.

durerea - creier

Pentru a acționa cât mai eficient, cocktailul hormonal de la naștere (care este similar cu cel din timpul actului amoros) are nevoie ca mintea să fie ”pe pauză” 🙂

De aceea, femeile care nu au atât de multă ”carte”, nasc mult mai ușor decât cele școlite, pentru că nu se gândesc atât de mult, iar instinctul de mamifer poate acționa, facilitând un travaliu blând și rapid.

Educația prenatală în România

În România, a început să se dezvolte partea aceasta a educației prenatale, însă mai avem mult până când îi va fi deplin înțeles rolul. Mulți viitori părinți nu știu ce drepturi au, nu știu care sunt opțiunile din timpul travaliului, nașterii și post-partum, de multe ori, nici nu știu ce ”li s-a întâmplat”.

Un om informat are opțiuni. Dacă nu știi de ele, nu ai cum să alegi în cunoștință de cauză. Iar cursurile prenatale au la bază studii științifice în permanență actualizate și nu sunt ”după ureche”.

Ai urmat cursuri prenatale? Cum ai simțit că te-au ajutat?

#provocarea100Seth #ziua82

durerea - Educatia prenatala
Vă ziceam săptămânile trecute despre ora victorioasă (de la 5 la 6 dimineața propusă de Robin Sharma) și despre primele două intervale (de la 5.00 la 5.20 și de la 5.20 la 5.40).
Azi vreau să scriu mai multe despre intervalul 3, de la 5.40 la 6.00, legat de dezvoltare. Aici intră:
  • citit cărți,
  • ascultat audiobook-uri,
  • podcasturi,
  • studiu.
Mie mi se pare că cea mai importantă calitate/abilitate pe care o putem ”antrena” este capacitatea de a învăța mereu pentru că doar asta ne poate ajuta să ne adaptăm în lumea aflată într-un ritm atât de alert de schimbare, precum cea în care trăim în prezent și care pare că își va accelera ritmul în viitor.
Legat de acest interval, Robin Sharma mai introduce o noțiune ”modul de gândire 2x3x”: pentru a-ți dubla venitul și impactul, triplează-ți investițiile în două zone principale: măiestria personală și competența profesională.

Ce puteți face în acest interval (și nu numai atunci  ):

  • citește – studiază viața oamenilor extraordinari, citește-le biografiile și autobiografiile;
  • învață despre psihologie și ultimele descoperiri în domeniu;
  • devorează opere despre inovații, comunicare, productivitate, leardership, prosperitate, istorie;
  • uită-te la documentare despre cum fac experții și cum au devenit ceea ce sunt;
  • ascultă audiobook-uri/podcasturi/videouri despre măiestrie personală, creativitate, dezvoltarea afacerilor;
  • ascultă conferințe sau webinarii;
Despre învățare și perfecționare până la nivelul de expert voi scrie mai multe într-o altă postare.

Modele

Bill Gates

M-a impresionat urmărind documentarul despre viața lui Bill Gates (”În mintea lui Bill Gates” – pe Netflix, în 3 părți) că citește zilnic foarte mult, din diverse domenii și astfel reușește să facă multe conexiuni inedite și să găsească soluții noi. De asemenea, are periodic câte o săptămână în care se retrage la o căsuță din pădure, cu o plasă de cărți și doar studiază și își notează idei noi.

Warren Buffet

De asemenea, Warren Buffet, unul dintre cei mai mari miliardari din lume, prieten cu Bill Gates (care se pare că trece din nou pe primul loc în topul celor mai bogați oameni din lume) citește câte 6 ore pe zi.
Așadar, dacă ne acordăm zilnic măcar 20 de minute pentru dezvoltarea noastră, intervalul 3 al orei victorioase, vom avea un mare avantaj față de cei care sunt prea ocupați pentru asta.
Tu îți aloci timp pentru dezvoltarea ta? Ar fi super dacă ne-ai putea face o recomandare
 Eu vă recomand din suflet documentarul despre viața lui Bill Gates – pe mine m-a fascinat.
intervalul 3

Ultimele zile ale lui 2019

Ultimele zile ale anului m-au prins relaxându-mă (spre deosebire de ultimii ani în care am lucrat – pentru că lucram de acasă) și plimbându-mă prin țară, la neamuri 🙂 Intenționat nu mi-am luat laptopul cu mine. Iar telefonul l-am ținut cât mai departe de mine. Deși trebuie să recunosc că au fost și momente în care m-am gândit ”Acum aș fi putut să scriu sau să citesc ceva pentru examenele ce urmează”.

Simțeam cumva că vreau să scriu un ultimul articol în acest an, însă nu prea știam ce. Să fac o retrospectivă. Să răspund la diversele întrebări (foarte bune, de altfel) găsite pe net sau primite pe email. Să scriu o urare. Erau multe variante.

Deloc întâmplător în ultimele zile am primit 2 ”scuturări” (nu știu dacă există cuvântul acesta folosit așa), dar așa simt că se potrivește cel mai bine, de la 2 persoane (una foarte apropiată – soțul meu și o prietenă cu care am avut un proiect comun). Mesajul lor era foarte clar: ”E nevoie să acționezi. Te-ai pregătit destul, acum e momentul să și aplici.”

Și, da, simt și eu asta. Însă sunt cumva paralizată.

Acțiune

Mesajul Universului: îndemnul la acțiune

Azi dimineață am citit 2 pagini din cartea lui James Clear – Atomic Habits (pe care o recomand cu drag oricui). Iar mesajul era exact cel de mai sus. Nu cred în coincidențe, dar am învățat să primesc semnele și mesajele Universului. Așa că mulțumesc cu recunoștință!

acțiune

Atomic habits

Am citit în carte o poveste pe care vreau să o împărtășesc cu voi, pe scurt:

La o universitate, un profesor a împărțit studenții la foto-video în 2 grupe: primul grup urma să primească evaluarea în funcție de cantitate (pentru 100 de fotografii predate la final aveau să primească nota 10, pentru 90 de fotografii 9 și tot așa), iar al doilea grup primea nota în funcție de calitate (puteau să predea o singură poză, dar să fie cât mai aproape de perfecțiune).

Surpriza a fost ca la finalul semestrului cele mai bune fotografii erau din grupul ”cantitate”, întrucât fiind nevoiți să facă un număr mare de fotografii, acei studenți au experimentat diverse unghiuri și metode, și astfel au reușit să își îmbunătățească abilitățile, în timp ce al doilea grup, ”calitate”, s-a pierdut în găsirea perfecțiunii, iar studenții aveau mai mult teorii, decât poze reușite.

În căutarea perfecțiunii

M-a impresionat foarte tare această povestioară întrucât mă regăsesc în ”căutarea perfecțiunii”. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile foarte bine. Am avut aproape mereu rezultate bune în orice am întreprins, iar asta, în loc să mă ajute, să am mai multă încredere în mine, nu face decât să pună presiune pe mine și, de multe ori, să renunț din start la anumite activități, întrucât consider că nu le pot realiza la un nivel înalt.

Mi-a luat ceva vreme să înțeleg că în foarte multe activități e nevoie de practică, multă practică. Nu e suficient să știi teoria. Și acum mă mai lovesc de această convingere a mea.

Mă împotmolesc făcând planul ideal. Și sunt atât de preocupată de a găsi cea mai bună strategie, de a fi cel mai bine pregătită, încât nu mai acționez. Doar mă pregătesc. Dar, după cum explică foarte bine și James Clear în cartea sa, există o foarte mare diferență între a te pregăti și a acționa. ”Când te pregătești, planifici, faci strategii și înveți. Toate acestea sunt lucruri bune, însă nu produc rezultate. Acțiunea, pe de altă parte, este un tip de comportament care oferă rezultate”.

Anul pregătirilor

Anul acesta m-am tot pregătit. De fapt, de 5 ani mă tot pregătesc, însă niciodată nu mă consider suficient de bună. Acestea sunt convingeri puternic înrădăcinate, cu care am lucrat și lucrez, însă ele revin:

Nu sunt suficient de bună.

E nevoie de foarte multă muncă pentru a avea rezultate.

O să încep când o să mă simt suficient de pregătită. 

Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama cât știi de puțin. (Aceasta este o zicală pe care am auzit-o foarte des de la tata, dar nu am realizat până de curând cât rău îmi face, pentru că în baza ei nu mă simt niciodată suficient de bine pregătită. Departe de mine gândul de a nu învăța continuu, dimpotrivă, învățarea și adaptarea continuă mi se par esențiale în societatea de azi. Dar e o problemă când dorința de perfecțiune te împiedică să acționezi.)

Sigur mai sunt și multe alte convingeri care mă limitează.

Explicația lui Clear are sens pentru mine:

Chiar dacă pregătirile nu ne aduc rezultate, de multe ori, le folosim pentru că ne dau senzația că facem progrese, protejându-ne de riscul eșecului. Nu ne place să fim criticați, judecați de ceilalți când eșuăm, așa că ne-am dezvoltat strategii prin care să evităm toate acestea.

Avem nevoie de pregătire, clar. Însă când ea devine o formă de amânare, e nevoie de o schimbare. E nevoie de acțiune.

Decizia: acțiune

Aceasta este lecția mea de anul acesta și de anul viitor: să acționez. Văd în jurul meu că oamenii care acționează, având un produs minim viabil, dar perfectibil și îmbunătățit mereu, au rezultate. Iar eu aștept. Aștept să fiu mai bună. Să știu mai mult. Să mai fac câteva cursuri, ca să fiu pregătită. Niciodată nu o să fiu pregătită 100% pentru că este un proces.

Așa că, azi, în ultima zi a lui 2019, aleg să fac o schimbare.

Aleg să acționez.

Aleg să îmi dau voie să învăț din greșeli.

Aleg să îmi iau fricile la trântă.

2020, nu sunt pregătită, dar acționez!

#provocarea100Seth #ziua83

pregătire și acțiune

Durerea la naștere este una dintre sperietoarele femeilor legate de a avea un copil. Multe dintre ele aleg cezariana programată, numai să nu simtă ”durerile facerii”, despre care au auzit că sunt insuportabile.

Adevărul este că există durere în procesul atât de complex și perfect al nașterii, însă ea este necesară pentru a ne indica să ne schimbăm poziția, să facem anumite ajustări, să ajutăm copilul să coboare.

Durerea vs suferința

E necesar să facem distincție între durere și suferință. Suferința este mult mai mult și, de obicei, implică și o componentă emoțională, în timp ce durerea poate fi ținută sub control, de multe ori în parametri suportabili.

Există multe metode de ținere sub control a durerii în timpul travaliului de care am mai amintit și pe care le voi dezvolta în articole viitoare.

Educația prenatală

Astăzi vreau să vorbesc despre educația prenatală ca modalitate de ținere sub control, mai exact despre cursurile prenatale.

Pentru mine, un curs prenatal în timpul primei sarcini a făcut diferența enormă în modul în care am perceput nașterea și creșterea copiilor și, probabil cel care a determinat decisiv modul în care am născut (în special, la prima sarcină).

Pentru că, în timpul acelui curs, am învățat o multitudine de alte modalități de ținere sub control a durerii în timpul travaliului, pe lângă toate informațiile despre ce se întâmplă în timpul travaliului care m-au liniștit și mi-au dat siguranța și încrederea că nașterea este un proces fiziologic, iar dacă este lăsat să evolueze în ritmul său, corpul știe exact ce are de făcut.

Înainte de a merge la curs îmi era foarte frică de naștere și mă gândeam că voi ajunge la cezariană pentru că nu știam exact cum se pregătește corpul pentru naștere și câte mecanisme minunate are pentru a face procesul cât mai firesc și ușor.

Și am avut două nașteri frumoase și împlinitoare, despre care poți citi aici și aici.

Scopurile cursurilor prenatale sunt:

  • creșterea încrederii în propriul corp;
  • ajutor în pregătirea pentru naștere;
  • pregătirea partenerului pentru a fi un real sprijin în timpul travaliului și după naștere;
  • pregătirea pentru creșterea copilului și alăptare;
  • crearea unei rețele sociale de suport, prin întâlnirea altor părinți care au interese comune;
durerea - educatia prenatala

Graviduțe la cursuri de educație prenatală.

Cercetătorii consideră că educația prenatală acționează ca ”analgezic” în timpul travaliului, reducând durerea, prin schimbarea modului în care viitoarea mamă percepe durerea. Reinterpretând durerea, aceasta este resimțită mult mai suportabilă de către creier.

Corpul nostru știe să nască

Corpul nostru știe să nască. Are această capacitate intrinsecă, fără de care nu ne-am fi perpetuat ca specia de atâtea mii de ani. Dacă ar fi lăsat în pace, corpul nostru, în tandem cu copilul, ar ști exact ce are de făcut. Nu ar avea nevoie de cursuri prenatale sau alte informații.

Numai că, în lumea informațională în care trăim, în care femeile au nevoie de informații, de cunoașterea rațională, mintea este cea care intervine peste partea instinctivă a nașterii. În momentul în care raționalul intervine, instinctivul este dat la o parte. Și atunci femeia are nevoie să știe, să aibă controlul.

Educația prenatală oferă un fel de ”bombonele pentru minte”, liniștind-o că știe despre ce e vorba, permițându-i instinctului să acționeze.

durerea - creier

Pentru a acționa cât mai eficient, cocktailul hormonal de la naștere (care este similar cu cel din timpul actului amoros) are nevoie ca mintea să fie ”pe pauză” 🙂

De aceea, femeile care nu au atât de multă ”carte”, nasc mult mai ușor decât cele școlite, pentru că nu se gândesc atât de mult, iar instinctul de mamifer poate acționa, facilitând un travaliu blând și rapid.

Educația prenatală în România

În România, a început să se dezvolte partea aceasta a educației prenatale, însă mai avem mult până când îi va fi deplin înțeles rolul. Mulți viitori părinți nu știu ce drepturi au, nu știu care sunt opțiunile din timpul travaliului, nașterii și post-partum, de multe ori, nici nu știu ce ”li s-a întâmplat”.

Un om informat are opțiuni. Dacă nu știi de ele, nu ai cum să alegi în cunoștință de cauză. Iar cursurile prenatale au la bază studii științifice în permanență actualizate și nu sunt ”după ureche”.

Ai urmat cursuri prenatale? Cum ai simțit că te-au ajutat?

#provocarea100Seth #ziua82

durerea - Educatia prenatala
Vă ziceam săptămânile trecute despre ora victorioasă (de la 5 la 6 dimineața propusă de Robin Sharma) și despre primele două intervale (de la 5.00 la 5.20 și de la 5.20 la 5.40).
Azi vreau să scriu mai multe despre intervalul 3, de la 5.40 la 6.00, legat de dezvoltare. Aici intră:
  • citit cărți,
  • ascultat audiobook-uri,
  • podcasturi,
  • studiu.
Mie mi se pare că cea mai importantă calitate/abilitate pe care o putem ”antrena” este capacitatea de a învăța mereu pentru că doar asta ne poate ajuta să ne adaptăm în lumea aflată într-un ritm atât de alert de schimbare, precum cea în care trăim în prezent și care pare că își va accelera ritmul în viitor.
Legat de acest interval, Robin Sharma mai introduce o noțiune ”modul de gândire 2x3x”: pentru a-ți dubla venitul și impactul, triplează-ți investițiile în două zone principale: măiestria personală și competența profesională.

Ce puteți face în acest interval (și nu numai atunci  ):

  • citește – studiază viața oamenilor extraordinari, citește-le biografiile și autobiografiile;
  • învață despre psihologie și ultimele descoperiri în domeniu;
  • devorează opere despre inovații, comunicare, productivitate, leardership, prosperitate, istorie;
  • uită-te la documentare despre cum fac experții și cum au devenit ceea ce sunt;
  • ascultă audiobook-uri/podcasturi/videouri despre măiestrie personală, creativitate, dezvoltarea afacerilor;
  • ascultă conferințe sau webinarii;
Despre învățare și perfecționare până la nivelul de expert voi scrie mai multe într-o altă postare.

Modele

Bill Gates

M-a impresionat urmărind documentarul despre viața lui Bill Gates (”În mintea lui Bill Gates” – pe Netflix, în 3 părți) că citește zilnic foarte mult, din diverse domenii și astfel reușește să facă multe conexiuni inedite și să găsească soluții noi. De asemenea, are periodic câte o săptămână în care se retrage la o căsuță din pădure, cu o plasă de cărți și doar studiază și își notează idei noi.

Warren Buffet

De asemenea, Warren Buffet, unul dintre cei mai mari miliardari din lume, prieten cu Bill Gates (care se pare că trece din nou pe primul loc în topul celor mai bogați oameni din lume) citește câte 6 ore pe zi.
Așadar, dacă ne acordăm zilnic măcar 20 de minute pentru dezvoltarea noastră, intervalul 3 al orei victorioase, vom avea un mare avantaj față de cei care sunt prea ocupați pentru asta.
Tu îți aloci timp pentru dezvoltarea ta? Ar fi super dacă ne-ai putea face o recomandare
 Eu vă recomand din suflet documentarul despre viața lui Bill Gates – pe mine m-a fascinat.
intervalul 3
Meniu