Feminitatea avea un cu totul alt sens pentru mine în urmă cu ceva ani. O confundam cumva cu feminismul. Eram pentru egalitatea femeii cu bărbatul. Acum îmi vine să zâmbesc când mă gândesc la acea perioadă, dar sigur a fost un pas necesar în evoluția mea.
După ce am născut-o pe Ema, am început să rezonez altfel cu feminitatea mea. Am început să mă gândesc că eu sunt un model (cel puțin în primii ani) de feminitate pentru ea. Și m-am gândit cum mi-aș dori să fie ea. Nu îmi dau seama dacă eu m-am schimbat și asta a avut vreo influență și asupra ei sau, pur și simplu, așa e ea, dar Emei îi plac rochițele. Se asortează. Are un simț al stilului care mi-e îmi lipsește. Probabil e moștenire de la bunicile ei (ambele cochete 🙂 ).
Cert este că de când sunt mamă de fată am început să-mi redescopăr feminitatea.
Iar femeile au atât de multe atuuri. Feminitatea vine la pachet nu numai cu senzualitate, fuste, briz-briz-uri, păr lung. Feminitatea vine și cu intuiție. Cu o cunoaștere ancestrală (chiar dacă uneori e ascunsă bine). Cu empatie foarte bine dezvoltată. Cu o capacitate uimitoare de a iubi și de a manifesta.
Numai să ne dăm voie să accesăm toate aceste daruri cu care suntem înzestrate de la natură și divinitate.
În lumea de azi, în care femeile își doresc egalitatea cu bărbații, nu prea ne mai dăm voie să le folosim și, uneori, nici măcar să le descoperim. Pentru că lumea de azi e profund masculinizată. Însă avem nevoie de echilibru. Avem nevoie de intuiție, de iubire, de empatie.
Să ne dăm voie să le descoperim și să le punem în slujba omenirii.
Din fericire, tot mai multe femei ”se trezesc” și își activează ”super-puterile”. 🙂
Pentru unele schimbarea vine o dată cu mămicia. Dar nu e o regulă. E doar o posibilitate. Sunt și multe altele.
Ieri am văzut pe plajă o femeie, probabil avea peste 40 de ani, cu doi copii măricei (în jur de 8-10 ani), care mi-a atras imediat privirea. Nu era vreo frumusețe răpitoare. Avea corpul frumos proporționat. Dar avea un magnetism greu de imaginat. Radia încredere în ea. Radia frumusețe. Radia o feminitate asumată.
M-am străduit să nu mă holbez la ea, dar era greu să nu o fac. Aș fi vrut să merg să o întreb ce face pentru a emana atâta … nici nu știu ce era … în jurul ei. M-a fascinat.
Și am început să mă gândesc la ceea ce ziceau Adela Haru, Lia Bolte, Iulia Barbu despre femeile suculente, care se bucură de feminitatea lor. Cum să faci asta?
În cartea Adelei ”Spre feminitate” am găsit mai multe explicații și metode concrete. Din postările și filmulețele Liei am descoperit altele. Iar din programele Iuliei am întregit imaginea.
Le aplic, însă nu cu consecvență.
Înainte mă simțeam atrăgătoare. Însă nu mă mai simt așa și sunt sigură că transmit asta și la nivel energetic.
Simt că îmi scapă ceva, însă nu știu precis ce.
Sau poate doar am nevoie să îmi acord timp. Să fiu blândă cu mine. Să accept că e un proces.
Am observat că am tendința să mă compar cu cei/cele pe care le consider elite în anumite domenii. Și asta nu mă ajută întotdeauna. De fapt, comparația e oricum inutilă. Pentru că fiecare suntem unici. Pot să accept asta pentru alții. Dar încă am dificultăți în a-mi aplica mie același ”tratament” al non-comparării. Cumva simt că asta mă face să evoluez. Mă motivează să lupt. Dar de ce ar trebui să fie o luptă? De ce nu poate fi un joc? Care e mult mai eficient și mai distractiv.
Aici am încă destul de lucrat.
Totuși sunt tot mai conștientă și intru tot mai des în postura Observatorului. Ceea ce e de bine. Mă ajută tot ce am scris mai sus, plus studiul sistemului Diamond Cutter.
Probabil sunt pe drumul cel bun. 🙂
Cum e pentru tine partea cu feminitatea?
#provocarea100Seth #ziua69