Grid

shows list of posts, pages, images, products and any custom post types!

Blog Posts

Rezumat ”Babies” – ep 3: De-a bușilea

Diverse
0
de-a bușilea
Seria ”Babies” – episodul 3 De-a bușilea (documentar Netflix), am găsit și varianta pe Youtube:  Despre primul episod am scris aici, iar despre al doilea am scris aici. De ce nu merg copiii români de-a bușilea? Revin cu cel de-al treilea rezumat. Este un subiect important pentru mine, întrucât, în…

8 Idei de a petrece Ziua Copilului acasă

Creșterea copiilor, Diverse
0
Ziua Copilului
Ziua Copilului devine o zi foarte specială după ce apar minunile în viețile noastre. Este foarte specială și cât suntem noi copii, dar apoi își cam pierde din semnificație. Până când … ajungem să îi sărbătorim pe micii noștri ghizi 🙂 Anul acesta nu putem să participăm la evenimente special…

50+ Lectii învățate de la copiii noștri

Creșterea copiilor, Diverse
0
lectii
Cu ocazia Zilei Copilului din acest an, am lansat împreună cu pagina Citim și Educăm un super concurs prin care se putea câștiga o minunată carte personalizată cu numele și datele copilului, oferită cu mult drag de Citim și Educăm. Condiția pentru participare a fost răspunsul la întrebarea: ”CARE E…

O pauză

Creșterea copiilor, Diverse
0
pauză
Adevărul este că în ultima perioadă parcă lucrurile scăpaseră de sub control: eram atât de agitați, alergam dintr-o parte în alta, nu mai reușeam să ne bucurăm de nimic, parcă nu mai eram recunoscători pentru nimic. Eram prinși în cursa ”șobolanului”, cum i-au zis unii. Oricum i-am zice, era clar…

Rezumat ”Babies” – ep 2: Prima masa

Diverse
0
Seria ”Babies” – episodul 2 Prima masa (documentar Netflix) Despre primul episod am scris aici.   Scriu mai jos rezumatul celui de-al doilea episod din serie ce are ca subiect beneficiile laptelui matern, dar și importanța substanțelor nutritive pe care le primesc copiii în primii ani de viață și cum…

Galleries

Pages

Despre

Blog

Construction

Shape Divider

Grid Layout Templates

Interactive Banner

Home

Search Results Page

Home new

Portfolios

de-a bușilea

Rezumat ”Babies” – ep 3: De-a bușilea

Ziua Copilului

8 Idei de a petrece Ziua Copilului acasă

lectii

50+ Lectii învățate de la copiii noștri

COVID-19

COVID-19 – dacă ești însărcinată sau pe cale să naști

pauză

O pauză

Rezumat ”Babies” – ep 2: Prima masa

iubirea

Rezumat ”Babies”- Ep 1: Iubirea

fizic

21 de idei prin care ne întărim fizic, mental și emoțional în această perioadă

pregătire și acțiune

Pregătire și Acțiune – Conștientizare de final de 2019

durerea - Educatia prenatala

Cum poate educația prenatală să reducă durerea la naștere

intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 3

Ora victorioasă – Intervalul 2

Testimonials

de-a bușilea
Seria ”Babies” – episodul 3 De-a bușilea (documentar Netflix), am găsit și varianta pe Youtube: 

De ce nu merg copiii români de-a bușilea?

Revin cu cel de-al treilea rezumat. Este un subiect important pentru mine, întrucât, în România, destul de mulți copii (îmi vine să scriu ”majoritatea”, însă neavând vreo sursă oficială nu pot să spun decât ceea ce am văzut eu, deloc reprezentativ statistic la nivel de țară 😀 ) nu trec prin această etapă de dezvoltare: mersul de-a bușilea (sau ”în patru labe” cum îi spunem ”în popor” 😜).
Motivele principale pentru care cred eu (din nou, fără a avea vreun studiu) că la noi, copiii nu mai trec prin etapa aceasta ar fi:
– faptul că cei din jur au tendința să îi ”ajute” pe copii, ducându-i de mâini;
– mitul că ”dacă merg de-a bușilea încep să meargă mai târziu în picioare”;
– presiunea celorlalți de-a merge cât mai repede;
– ești considerat un părinte ”neimplicat” dacă nu îți ”ajuți” copilul;
– comparațiile ”copilul vecinului merge de la 8 luni”; și sigur mai sunt și altele, dar acestea îmi vin acum în minte.
Să trecem acum la ceea ce putem urmări în cel de-al treilea episod. Ca și în primele 2, câte 3 studii diferite realizate la universități prestigioase din lume.

Studiu 1

Primul studiu, coordonat de Marianne Barbu-Roth – cercetător la Universitatea din Paris, analizează mișcarea nou-născuților și demonstrează că aceștia au capacitatea de a se târî încă din primele momente de după naștere și că aceste mișcări sunt controlate de creier, nu sunt doar reflexe care se pierd pentru a reveni câteva luni mai târziu.
S-a pornit de la cățărarea pe care o fac nou-născuții puși pe pielea mamei imediat după naștere (skin-to-skin) și de la mișcarea pe care un nou-născut o face în apă (identică cu cea de târâre). Pentru a demonstra legătura dintre creier și aceste mișcări, au făcut două experimente:
– la început au ținut nou-născuții în aer deasupra unei suprafețe plane albă, cu puncte negre care se mișcau, ceea ce le crea nou-născuților senzația de mișcare; în momentul în care creierul lor recepționa mișcarea, începeau să ”înoate” în aer;
– a doua fază a cercetării a constat din construirea unui miniskateboard pe care erau puși nou-născuții pentru a le sprijini capul (întrucât capul este prea greu la început pentru a putea să se miște liberi) și, în mod uimitor, aceștia se deplasau singuri!
de-a bușilea

Marianne Barbu-Roth și miniskateboard-ul pentru nou-născuți

Studiu 2

Al doilea studiu, realizat de Michelle Lampl, de la Universitatea Emery din Atlanta, Georgia, a demonstrat că graficele de creștere ce par a fi într-o creștere continuă, sunt, de fapt, compuse din zile în care bebelușii cresc (chiar și până la 1.65 cm în 24 de ore) și zile în care stagnează (între 2 și 28 de zile de stagnare).
Michelle Lampl a efectuat măsurători zilnice pe 30 de bebeluși, urmărind, în același timp și legătura dintre comportamentele zilnice (tantrumuri, apetit crescut, agitație) și perioadele de creștere.
Este interesant faptul că un bebeluș se poate trezi a doua zi cu aproape 2 cm mai mult decât cu o seară înainte și practic este nevoit să-și reconfigureze toate mișcările. Fiecare bebeluș crește în ritmul său propriu, iar perioadele de creștere sunt însoțite și de modificări ale comportamentelor. Așadar, dragi părinți, nu vă panicați atunci când bebelușii au și zile mai grele. Cel mai probabil, doar cresc mult.

Studiu 3

Al treilea studiu, coordonat de Karen Adolph, de la Universitatea din New York a vizat determinarea modului în care își folosesc bebelușii intuiția pentru a-și ghida mișcările și a se adapta la situații noi. În acest sens, s-a creat o pistă înclinată ajustabilă, care se putea înclina până la 90 de grade.
Bebeluși care mergeau deja de-a bușilea au fost puși să străbată această pistă, la diferite grade de înclinare, până la 90 de grade. Au fost testați bebeluși care erau începători în mersul de-a bușilea, intermediari și avansați.
S-a constatat că cei începători nu reușeau să-și dea seama când sarcina le depășea abilitățile, cei intermediari doar parțial, în timp ce avansații erau capabili să-și adapteze mișcările și strategiile încât să reușească îndeplinirea sarcinii. Concluzia lor a fost că e nevoie de aproximativ 20 de săptămâni de practică în mersul de-a bușilea pentru a ajunge să-și adapteze perfect strategiile.
O altă concluzie interesantă a acestui al treilea studiu a fost că această etapă în dezvoltare, mersul de-a bușilea e importantă pentru că acum copilul învață ce poate face corpul său, despre mediul înconjurător și cum să se adapteze la schimbări. E important să se târască pe suprafețe diferite pentru a deveni cât mai flexibili în mișcări și gândire, ceea ce îi va ajute toată viața să se descurce cu situațiile noi ce apar mereu.
de-a bușilea

Karen Adolph și pista înclinată ajustabilă

Totuși, mai menționează prof. Karen Adolph, această etapă nu este obligatorie. Sunt copii care sar direct la alte forme de mișcare. Însă e important să îi lăsăm să își găsească singuri soluțiile și modul cel mai potrivit lor de dezvoltare. Asta înseamnă să nu îi ducem de mâini, să nu îi punem în ”școala de mers”.
Finalul este minunat: RELAXAȚI-VĂ ȚI BUCURAȚI-VĂ DE RITMUL DE DEZVOLTARE UNIC AL FIECĂRUI COPIL. 
Ziua Copilului

Ziua Copilului devine o zi foarte specială după ce apar minunile în viețile noastre. Este foarte specială și cât suntem noi copii, dar apoi își cam pierde din semnificație. Până când … ajungem să îi sărbătorim pe micii noștri ghizi 🙂

Anul acesta nu putem să participăm la evenimente special dedicate lor în afara casei noastre. Așadar, e nevoie să ne punem creativitatea la contribuție și să îi sărbătorim chiar la noi acasă. Poate fi o ocazie minunată să creăm amintiri extraordinare, mai importante decât orice cadouri scumpe.

Vă propun câteva idei prin care să ne bucurăm împreună:

  1. Faceți o petrecere tematică – puteți alege ca temă un personaj de desene sau din cartea preferată a copilului. Dacă e încă bebeluș, puteți alege orice temă vă place vouă 🙂  Pregătiți decorațiunile speciale, muzică de copii, dans, veselie, jocuri în funcție de vârsta copilului. Pentru câteva idei puteți citi articolul cu jocuri și activități pentru copii până la 1 an sau cel cu dezvoltarea și activități între 1 și 2 ani. Ziua Copilului
  2. Organizați un picnic. Fie acasă, în sufragerie (dacă locuiți în apartament), în curte (dacă stați la casă); fie în natură (respectând distanțarea socială) – dacă vremea o permite. Aveți nevoie de o păturică, câteva sandwish-uri, fructe, ceva de băut, farfurii, tacâmuri și pahare de plastic/hârtie, multă voie bună și gata!
  3. Mergeți cu cortul. Acasă, în sufragerie, în curte sau chiar în natură. Cortul poate fi de copii, adevărat sau unul improvizat din pături. Va fi oricum distractiv. Pregătiți-vă ceva gustări, multe povești și buna dispoziție. Restul se va întâmpla de la sine. Ziua Copilului
  4. Maraton de filme pentru copii. Dacă sunt mai mari, puteți face popcorn și să alegeți împreună câteva filme cu tâlc pe care să le urmăriți împreună și pe baza cărora puteți apoi să discutați sau să vă faceți propriile jocuri.
  5. Pizza party. Dacă sunt mai măricei puteți comanda sau găti împreună cu copiii pizza lor preferată. Asezonată cu limonadă sau suc proaspăt stors de fructe și chiar o pizza cu ciocolată ca desert 😀 și multe jocuri, va fi foarte distractiv.
  6. Petrecere cu vopsea. Alege vopsea potrivită pentru fața copiilor, pregătește haine ”de sacrificiu” și lasă-i să-și facă de cap 🙂 Copiilor le place foarte mult să se vopsească și să se murdărească 🙂 Ziua Copilului
  7. Carnaval / Bal mascat. Costumați-vă în personajele voastre preferate și porniți petrecerea. Puteți închiria costume sau vă puteți confecționa chiar voi unele din ce aveți pe lângă casă.
  8. Apelați la petrecerile online. Multe petreceri s-au anunțat deja și în mediul online. Ne adaptăm vremurilor în care trăim. Iată câteva exemple:

Ce alte idei mai aveți și aplicați voi cu ocazia Zilei Copilului de anul acesta?

lectii

Cu ocazia Zilei Copilului din acest an, am lansat împreună cu pagina Citim și Educăm un super concurs prin care se putea câștiga o minunată carte personalizată cu numele și datele copilului, oferită cu mult drag de Citim și Educăm.

Condiția pentru participare a fost răspunsul la întrebarea: ”CARE E CEA MAI MARE LECȚIE PE CARE AI ÎNVĂȚAT-O DE LA UN COPIL

Am primit răspunsuri atât de minunate încât am decis să le public în acest articol pentru că sunt o inspirație pentru toți părinții și viitorii părinți.

Copiii vin pentru noi cu multe lectii și ne permit să vedem și vindecăm multe dintre lucrurile pe care le credeam ok în viața noastră sau pe care le-am ascuns toată viața sub preș, prefăcându-ne că nu există. Însă, o dată cu apariția lor, sunt obligați să ne uităm la ele și să facem ceva cu ele. Dacă te întrebai de ce simți că îți apasă toate butoanele, acesta este motivul 🙂

E important să ne dăm voie să creștem alături de ei, să fim suficienți de deschiși încât să acceptăm că avem foarte multe lucruri de învățat de la ei și să nu considerăm că noi suntem mai mari și mai experimentați și nu avem ce învăța de la ei.

Lectii – răspunsuri de la mămici

Iată ce au scris mămicile ce au participat la concursul nostru:

  1. Adina: ”Hmm, cam grea intrebarea😅, pentru ca de la copilul meu am invatat atat de multe….dar cred ca cea mai mare lectie ar fi, si atunci cand nu mai poti, mai poti putin. Am invatat enorm de mult despre rabdare, despre tratarea sufletului prin imbratisari, si mai ales despre iubirea adevarata, suprema, neconditionata!”
  2. Alina: ”De la fiul meu am invatat ca nu trebuie purtată dușmănie, am invatat ce inseamna sa iert rapid si sa iubesc usor, fără temeri.”
  3. Andreea: ”Eu am invatat (reamintit) cum e sa fii din nou copil, sa ne maimutarim cand cantam sau sa ne folosim imaginatia si chiar daca nu cantam bine cantam tarrreeeee 😅😉”
  4. Alexandra: ”De la piciul meu 💚 am învățat să zâmbesc zilnic, cum o face și el, zambetul lui= fericirea mea, și să înțeleg că iubirea este infinita💗”
  5. Alexandra: ”De la copilașul meu am învățat că de cele mai multe ori “problemele și durerile” sunt doar în imaginația noastră, pentru că tare repede trec cu un pupic 😅😍”
  6. Marinela: ”Eu am învățat de la fiul meu căci trebuie sa zâmbesc indiferent de situație, ca trebuie sa iert și sa ofer iubire chiar și atunci când sunt tristă. Ii mulțumesc băiețelului meu Ștefan pentru aceasta lecție, și i-am promis ca o sa fiu tot timpul cu zâmbetul pe buze. Te iubesc puiul meu.”
  7. Adriana: ”Cea mai mare lecție învățată de la copiii mei: sa-mi exprim iubirea prin cuvinte, mângâieri, cadouri, ajutor, limite. Și mai ales prin zâmbete pentru ei.”
  8. Gabriela: ”Răbdarea e cea prețioasă lecție pe care am învățat-o de la copilul meu. Am învățat sa am răbdare cu mine și cu ceilalți. Sa ma bucur de prezent și sa nu mai grăbesc atât de mult.”
  9. Anca: ”O lecție învățată este aceea ca nu suntem egali si tocmai diversitatea ne face unici si speciali!n u trebuie sa ne comparăm cu altii, fiecare e minunat in felul sau!🤗”
  10. Alexandra: ”Cea mai mare lecție pe care am învățat-o de la fiul meu este sa zâmbesc și sa fiu fericita tot timpul și sa iubesc neconditionat💖”
  11. Andreea: ”Cele 2 fetite ale mele mi-au aratat si imi arata in fiecare zi ca IUBIREA este neconditionata. Oricat de mici sunt iti arata ca te iubesc in fiecare clipa. Mangaierea lor iti alina orice durere. Copilul e darul lui Dumnezeu pentru noi
  12. Raluca: ”Eu am învățat să mă mir din nou de toate lucrurile, să mi se pară totul nou și luminos, deși poate ca unele zile sunt mai triste și mai mohorâte. 🦄 Am mai învățat să mă bucur de cei din jur, fie ei animați sau inanimati 😜”
  13. Diana: ”Una dintre cele mai mari lectii pe care le am învățat de la bebe, este sa fiu din nou copil 😊 și cred ca ma va tot învăța de acum înainte!”
  14. Monika: ”De la copiii mei am invatat sa iubesc neconditionat, sa cer iertare si sa spun imi pare rau. Sa nu judec, sa nu ma grabesc si sa zambesc mai des. Zilnic invat de la ei cate ceva si sunt foarte recunoscatoare ca ii am! ❤️❤️”
  15. Laura: ”Am invatat sa traiesc in bucurie de viata si sa multumesc pentru fiecare zi petrecuta alaturi de familia mea! Am reinvatat sa ma joc si sa ma las purtata de val 🌈🌞❤️!”lectii
  16. Melinda: ”De la copii mei am invatat ce inseamna iubirea cu adevarat, mângâierile calde si sincere, un univers imens de iubire care nu se termina niciodată 🥰🥰🥰a avea copii inseamna totul pentru mine cea mai de pret comoara pe care Dumnezeu mi-a oferit-o. Am doi copilasi: un baietel de 5 anisori si fetita de 2 anisori. Acuma urmeaza sa vina si un baietel sunt insarcinata. Ma simt cea mai norocoasa🙏🥰❤️. Iubiti-va puisori ca ei ne dau viata si culoare in ea😘🍼”
  17. Anna: ”Cea mai importantă lecție primită de la fiica mea este aceea a fericirii și iubirii necondiționate! Este lecția pe care fiecare dintre noi ar trebui să o învățăm zilnic pentru a ne face viața cât mai frumoasă! ♥️”
  18. Nicoleta: ”Ma privește cu atâta bucurie încât steluțele din ochișorii lui sclipesc de dragoste, am învățat ca totul este atât de simplu și frumos, ca pentru el puțin înseamnă mult, ca cea mai buna hrana pentru el este dragostea și cea mai frumoasa jucărie este sa fim prezenți în viata lui 👣😇❤️”
  19. Naomy: ”Am învățat ca o îmbrățișare și un pupic dulce face mai mult decât 1000 de vorbe 💖🤩”
  20. Mihaela: ”Am învățat ce înseamnă cu adevărat ca timpul sa stea in loc, chiar și pentru o clipa. Am conștientizat care sunt lucrurile cu adevărat importante și abia aștept lecțiile ce o sa vina 🙂”
  21. Andreea: ” Iubire necondiționată, cel mai frumos sentiment ! 😍😘🥰🤗”
  22. Ileana: ”Eu am invatat importanta dezvoltarii personale … si spiritualemi-am vindecat ranile copilariei odata cu aparitia mamei (ma refer la mine).”
  23. Isabella: ”De la copilasii mei am invatat ca iubirea, rabdarea si perseverenta sunt cheia reusitei.”
  24. Lucia: ”Am învățat iubirea necondiționată si ca poti fi fericită in fiecare zi 🥰”
  25. Ioana: ”De la copilul meu am invatat ca nu trebuie sa renunti la ceea ce iti doresti cu adevarat.…si nu ma refer la lucruri materiale.”
  26. Ana: ”Eu am învață răbdare multă și sa trăiesc bucurie alături de copilași”
  27. Amalia: ”Sinceritatea
  28. Tunde: ”Multe înveți de la un copil…sa fii bunsa fii tandru și, mai ales, să iubești necondiționat
  29. Maria: ”Pffff… Multe, multe am mai învățat 😊în primul rand iubirea infinita, răbdare cu carul, am învățat ca multe se rezolva cu calm, sa nu dormim niciodată supărați, dar cel mai important adevăratul sens al cuvântului “mama” 💓💓💓”
  30. Diana: ”Am învățat să mă comport așa cum mi-aș dori ca un adult cu minim 1 m mai înalt, mi-aș dori să o facă: să vorbesc frumos, să întreb( nu să dau ordine), să îmi dezvolt vocabularul și lista poate continua…”
  31. Adriana: ”Eu am învățat am ce înseamnă iubirea 🙂”
  32. Ioana: ”Rabdare multa ☺️”
  33. Adina: ”E greu de spus ce am învațăt eu, ce am învățat noi de la Maia și în rand cu ea.. Multe…multă iubire, multă răbdare care pe când crezi ca e pe gata pe atunci vine o explozie de sentimente frumoase care încarcă “sacul” cu răbdare, multa bunătate, multe zâmbete și bucurii care stau în orice lucru mărunt😊 Și lista e lungă…..”
  34. Ioana: ”Iubire fără limită, până să apară copilul meu pe lume, nu am știut ce înseamnă să iubești pe cineva necondiționat, să nu îți poți imagina viața fără acea persoană.”
  35. Anca: ””Ooooaaau, o floare”. Copiii mi-au reamintit sa ma bucur de lucrurile mici.”
  36. Andreea: ”Copiii m-au învățat sa ma bucur de fiecare zi mult mai mult decât o făceam înainte. Și azi mi-au dat o lecție și de geografie😀😀.”
  37. Anda: ”De la îngerașul meu, am învățat ce înseamnă IUBIRE INFINITĂ. Să iubești si să te topești în fiecare secundă doar privindu-l e MAGIE. Multe alte lecții vor urma, dar am început cu asta ❤”

lectii

Scrie-mi în comentarii lecțiile pe care le-ai învățat tu de la copii! Și o să completez articolul cu răspunsurile voastre!

COVID-19

Nașterea este destul de stresantă și fără grija noului virus COVID-19 și toate informațiile, multe false, din care e greu să alegi.

Dacă ești însărcinată și/sau urmează să naști curând e important să te informezi din surse de încredere, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății și instituții guvernamentale sau asociații de profesioniști obstetricieni.

Redau mai jos informațiile sintetizate de Hannah Dahlen (profesor în cadrul Școlii de Asistente și Moașe Western Sydney, având 28 de ani de experiență ca moașă și numeroase cercetări în domeniu) și David Ellwood (profesor de obstetrică și ginecologie la Universitatea Griffith) în acest articol.

Un virus nou

De vreme ce este un virus nou, învățăm despre el cu fiecare zi ce trece. Întrucât majoritatea gravidelor sunt tinere și sănătoase, în general, este foarte puțin probabil ca ele să fie afectate grav (ceea ce e bine 🙂 ). Însă, în ce privește copiii, imaginea e mai complexă puțin.

Recent, un bebeluș născut în Marea Britanie dintr-o mamă purtătoare de COVID-19, a ieșit pozitiv la testul de imediat după naștere, însă nu se știe sigur dacă a fost infectat intrauterin (puțin probabil) sau după naștere (cel mai probabil).

Din câte se cunosc până acum, bebelușul și mama sunt bine și sunt sub tratament. Alte informații despre bebeluș cu COVID-19 arată că au prezentat simptome ușoare și și-au revenit foarte bine.

Experiența Chinei

În prezent, majoritatea informațiilor despre acest virus provin din China. De aici a venit unul dintre primele studii, care a implicat doar 9 gravide infectate cu COVID-19.

Toate cele 9 au avut cezariană, nici una nu a fost în stare gravă și toate mamele și bebelușii s-au vindecat. Studiul a găsit că nici unul dintre bebeluși nu avea virusul și nu s-au găsit dovezi cum că virusul ar fi fost prezent în bebeluși, laptele matern sau lichidul amniotic. China are o rată a cezarienelor foarte mare, ceea ce nu este de dorit sau optim, iar acest lucru se poate să fi influențat modul în care au reacționat.

Organizația Mondială a Sănătății a dat ca recomandare:

Nu există dovezi că femeile însărcinate prezintă mai multe simptome sau că au risc crescut de boală severă. Până acum, dovezile nu au arătat că infecția s-ar transmite de la mamă la copil atunci când apare în ultimul trimestru de sarcină. OMS recomandă ca cezariana să se realizeze, în mod ideal, doar când există o justificare medicală.

De ce gravidele nu sunt mai predispuse să ia COVID-19

Femeile gravide, în general, sunt mai predispuse la virușii care cauzează probleme de respirație (cum ar fi gripa). Sistemul lor imunitar este mai scăzut, plămânii sunt mai comprimați și au nevoie de mai mult oxigen.

Totuși, se pare că în cazul lui COVID-19 nu este deloc așa. Într-o analiză asupra a 147 de femei cu COVID-19, doar 8% au avut o formă mai severă și 1% au fost în stare critică, un procent mai mic decât populația generală.

Se pare că tocmai scăderea imunității la gravide, necesară pentru ca imunitatea mamei să nu trateze copilul ca pe o amenințare, ar putea oferi, de fapt, protecție suplimentară față de COVID-19.

Acest virus se prezintă într-o formă mai severă în cazul sistemelor imune care se luptă din greu deja cu alte probleme de sănătate.

În cazul COVID-19, bărbații sunt mai afectați decât femeile, iar femeile sunt mai puțin probabil să se îmbolnăvească grav și să moară. În prezent, rata mortalității este 1.7% pentru femei și 2.8% pentru bărbați.

Totuși, pe măsură ce pandemia se extinde, s-ar putea ca aceste cifre să se schimbe și datorită faptului că majoritatea cadrelor medicale sunt femei care intră în contact cu mai mulți bolnavi.

Cum se pot femeile gravide proteja pe ele și pe ceilalți?

Și femeile gravide sunt sfătuite să facă precum restul populației pentru a se proteja:

  • acoperirea gurii când tușesc (în pliul cotului);COVID-19
  • evitarea persoanelor bolnave;
  • cerându-le oamenilor care nu se simt bine să nu vină în vizită;
  • spălarea mâinilor frecvent cu apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool;
  • evitarea întâlnirilor numeroase;

Ar fi indicat să nu călătorească în străinătate, întrucât probabil va fi nevoie să se auto-izoleze la întoarcere.

Dacă suspectează că ar putea fi purtătoare de COVID-19 să nu se deplaseze direct la medic, ci să sune la 112 spunând exact situația.

Dacă gravida este în auto-izolare în urma unui contact cu o persoană purtătoare a acestui virus sau are boala, trebuie să păstreze telefonic legătura cu medicul obstetrician.

Continuă gravida să meargă la vizitele prenatale și să nască la spital?

Da, să continue să meargă la vizitele programate, dar să nu se streseze foarte tare nici dacă nu ajunge la toate.

Dacă urmează să nască, e bine de știut că s-au luat deja măsurile necesare pentru a reduce la minim riscurile de infecție. Nașterile se vor desfășura ca și înainte, în marea majoritate a cazurilor, însă, dacă totul este bine, se recomandă externarea mai rapidă, dacă totul este în regulă cu mama și copilul (acest aspect este valabil pentru Australia, nu am primit încă nicio confirmare că s-ar aplica și în România sugestia de externare mai repede dacă totul este bine).

Totuși e bine de știut că spitalele restricționează accesul vizitatorilor, chiar și a persoanelor de sprijin (cum ar fi doula sau o prietena, sora etc) – posibil chiar și partenerul să fie lăsat afară.

Poate fi bebelușul infectat cu COVID-19 în uter?

Placenta este un sistem de filtrare foarte eficient și face o treabă grozavă în a proteja bebelușul, în general. Virusul Zika a făcut totuși excepție.

Nu există dovezi că ar duce la complicații, deși o gravidă care nu se simte bine (are temperatură foarte mare sau pneumonie, de exemplu) are un risc crescut de naștere prematură. Dar acest aspect poate apărea și datorită intervențiilor medicale realizate dacă mama este foarte rău.

În general, în ciuda unui diagnostic cu COVID-19, nu ar trebui să se ia decizia unei nașteri înainte de termen, decât dacă acest lucru ar fi în beneficiul general al mamei.

Nu există dovezi că virusul crește riscul de pierdere a sarcinii și este prea devreme pentru a ști care este (dacă este) impactul pe termen lung asupra bebelușilor.

Ce ar trebui să facă mama după naștere?

Beneficiile alăptării sunt semnificative, iar OMS recomandă ca această să înceapă în prima oră după naștere. Contactul piele-pe-piele e indicat să se realizeze imediat după naștere dacă bebelușul este bine.

Dacă mama este prea bolnavă, ar trebui ajutată să scoată manual laptele din sâni. Alăptarea este extrem de eficientă împotriva bolilor infecțioase întrucât transferă anticorpi și alți factori imuni importanți către bebeluș. Dacă mama sau copilul au vreo infecție, compoziția laptelui matern se schimbă pentru a ajuta bebelușul să lupte cu infecția.

Așadar, dacă vă gândiți să înțărcați, mai bine așteptați până după terminarea pandemiei.

OMS recomandă ca femeile care au COVID-19 să se spele pe mâini înainte și după contactul cu bebelușul, să folosească o mască în apropierea bebelușului (dacă prezintă simptome precum tusea) și să curețe și dezinfecteze constant suprafețele pe care le ating.

E foarte important să se mențină cât mai calme și dacă sunt îngrijorate să vorbească cu medicul, moașa sau

alte persoane abilitate (doula, educatori prenatali, consultanți/consilieri în alăptare).

Sper că v-a fost de folos această traducere.

Informațiile sunt valabile în momentul scrierii acestui articol. Dacă apar informații noi, voi actualiza și articolul.

Cum stați voi cu calmul și care sunt grijile voastre în aceste zile?

pauză

Adevărul este că în ultima perioadă parcă lucrurile scăpaseră de sub control: eram atât de agitați, alergam dintr-o parte în alta, nu mai reușeam să ne bucurăm de nimic, parcă nu mai eram recunoscători pentru nimic.

Eram prinși în cursa ”șobolanului”, cum i-au zis unii. Oricum i-am zice, era clar că în acel ritm lucrurile nu mai puteau continua mult.

Așa că Universul a zis PAUZĂ!

Și acum parcă totul se pune pe pauză.

pauză

Nu suntem obișnuiți. Nu ne place. Nu știm cum să acționăm și, de multe ori, protestăm.

Totul e un haos acum. Nu știm exact care e scopul a tot ceea ce se întâmplă. Nu știm cum vor evolua lucrurile.

Cum va arăta lumea după această pauză în viețile noastre și în economie?

Habar n-avem!

Persoanele mai spirituale spun că va urma o evoluție spirituală în masă.

Pesimiștii spun că va fi o catastrofă economică.

Ecologiștii văd o oportunitate de a schimba modul în care producem bunurile și impactul pe care îl avem asupra mediului înconjurător.

Oricum ar fi, în aceste zile avem ocazia:

  • să ne liniștim;
  • să facem lucruri pe care ni le-am dorit de mult, dar nu am avut timp;
  • să ne restabilim prioritățile;
  • să simțim care sunt valorile noastre cu adevărat;
  • să ne reconectăm cu noi;
  • să ne reconectăm cu familia noastră;
  • să ne redescoperim;
  • să redescoperim natura;
  • să fim recunoscători pentru ceea ce avem;
  • să ne detașăm de lucruri;
  • să ne bucurăm mai mult de fiecare moment.

Am scris un articol despre cum putem să avem mai multă grijă de noi din punct de vedere fizic, mental și emoțional. Sper să vă ajute!

Voi cum vedeți această pauză?

Seria ”Babies” – episodul 2 Prima masa (documentar Netflix)
 
Scriu mai jos rezumatul celui de-al doilea episod din serie ce are ca subiect beneficiile laptelui matern, dar și importanța substanțelor nutritive pe care le primesc copiii în primii ani de viață și cum le pot influența întreaga viață, inclusiv dezvoltarea creierului.
 
Bebelușii sunt ceea ce mănâncă, iar cercetătorii demonstrează lucrul acesta și arată cum laptele matern, fierul și microbii ne hrănesc și protejează urmașii.
 
Exact cum a fost și în primul episod, și în acesta sunt descrise trei studii diferite:
 
1. Unul dintre primele studii legate de laptele matern, realizat inițial pe maimuțe (care au laptele cel mai apropiat de laptele uman) a fost realizat la Universitatea din Arizona. Cercetătorii au descoperit că laptele pentru puii masculi era mai bogat și mai dens energetic. Mamele produceau o rețetă biologică diferită de lapte în funcție de sexul puiului.
Proporția calciu-fosfor era mai mare în laptele pentru fete decât în cel pentru băieți, întrucât dezvoltarea scheletului la fete are loc mai repede decât la băieți.
prima masa
În același studiu s-a studiat și laptele de vacă (care a fost mai studiat decât laptele uman). Și s-a descoperit că dacă fată o femelă, vaca produce mai mult lapte (ca volum) decât dacă fată un mascul. Și că dacă la prima sarcină e femelă, vaca produce mai mult lapte atât la prima, cât și la a doua gestație.
S-a observat că aceste afirmații sunt valabile și pentru oameni.
 
Se discută și despre laptele matern, laptele praf și laptele de vacă.Laptele se produce la comandă și se schimbă mereu.
 
Ideea de bază este că fiecare mamă produce un lapte personalizat pentru copilul ei, în funcție de momente specifice!
 
2. Al doilea studiu a fost realizat la Universitatea din Minneapolis și a studiat cum nutriția ne conturează viețile. E important să luăm în considerare dezvoltarea proporțională și în același ritm atât în greutate, lungime, cât și cerebral a bebelușilor, nu doar greutatea!
 
Ce au nevoie bebelușii pentru a-și întări trupul și mintea?
Fierul, zincul și cuprul din organism, deși în cantități foarte mici, afectează complexitatea creierului și sunt esențiale pentru învățare și memorie.
prima masa
Bebelușii se nasc cu o rezervă de fier, care le ajunge aproximativ 4 luni zice medicul din acest documentar (6 luni spun alți cercetători). Apar deficiențe de fier la bebelușii născuți din mame cu hipertensiune, diabet sau fumătoare, întrucât fierul nu se transmite complet către făt.
 
Au analizat datele de la mai mulți bebeluși pentru a vedea în ce măsură deficiența de fier le afectează capacitățile cognitive. Cei care aveau deficiențe de fier nu reușeau să deosebească vocea mamei de o altă voce, în timp ce cei care aveau cantități suficiente făceau distincție clară între cele 2 voci, ceea ce arată capacitatea de memorie și învățare datorată fierului.
 
Atenția s-a mutat la perioada prenatală, când e important ca mama să consume suficient fier și să își rezolve situațiile care ar putea duce la transfer insuficient de fier către făt.
 
Dacă s-ar elimina deficiențele populației de fier, zinc și iod, ar putea crește coeficientul inteligenței populației cu 10%.
 
3. Al treilea studiu realizat în San Francisco arată legătura dintre microbi și sănătatea pe termen lung a ființelor.
 
În jur de 6 luni, bebelușii încep să introducă în gură tot felul de obiecte, care conțin, printre altele și microbi. Microbiomul stomacului poate fi un bun predictor al sănătății generale în viața adultă.
prima masa
Cercetările arată că bebelușii expuși la medii unde există câini și pisici sunt mai sănătoși și dezvoltă mai puține alergii. Iar legătura pare a fi prezența microbilor.
 
Cu cât mediul în care crește bebelușul e mai steril, cu atât bebelușul e mai predispus să dezvolte alergii, boli autoimune și astm în copilărie. În casele unde expunerea la microbi este mai mare (cu animale de companie, în special, câini) bebelușii sunt mult mai puțin expuși la dezvoltarea acestora.
 
Mâncarea e o parte importantă din viața noastră de zi cu zi. E important să integrăm bebelușul în rutina noastră zilnică legată de mesele în familie. Micro-nutrienții din mâncare sunt cărămizile care pun baza viitorului adult.
iubirea

Aseară m-am uitat la primul episod din serialul Netflix ”Babies”, intitulat Iubirea. În acest episod s-a urmărit prezentarea biologiei legăturilor cu părinții și cum îngrijirea bebelușului, interacțiunile sociale și stresul pot schimba fizic părintele și bebelușul.

Au fost expuse 3 studii științifice realizate în 3 colțuri diferite ale lumii:

1. Primul studiu, realizat pe 80 de cupluri, în Israel, prezentat a urmărit să vadă nivelurile de oxitocină (hormonul ”iubirii” responsabil cu îndrăgostirea de bebeluș, printre multe alte roluri  ) inițial la mamă și bebeluș, dar apoi și la tată.

Concluziile au fost surprinzătoare: se știa că mama are niveluri ridicate de oxitocină în sarcină, naștere și postpartum, însă s-a descoperit că și tații care erau implicați sau părinții adoptivi (chiar dacă a fost vorba de tați adoptivi) prezenți și activ implicați au același nivel de oxitocină ca și mamele. Cu cât părintele și copilul interacționau mai mult, cu atât le creștea amândurora nivelul de oxitocină mai mult și dorința de a interacționa mai mult.

În concluzie, implicarea este cea care determină tipul relației dintre părinți și copii și influențează inclusiv dezvoltarea creierului lor, așa cum o arată și al treilea studiu prezentat.

iubirea

2. Al doilea studiu, realizat în Boston, USA, a urmărit nivelul de stres (nivelul hormonului de stres numit ”cortizol” și reacția bebelușilor de 5-6 luni, atunci când mamele interacționau cu ei, se jucau, iar apoi, la semnul cercetătorilor, făceau ”fața încremenită” și nu mai aveau absolut nicio reacție, indiferent de ce făceau copiii. Majoritatea bebelușilor se supărau, unii chiar plângeau atunci când mamele nu mai aveau nicio reacție, însă reușeau să se liniștească singuri, iar mamele care aveau o legătură bună și sănătoasă cu copilul reluau repede interacțiunea după finalizarea etapei ”fața încremenită”. De asemenea, în cuplurile mamă-copil în care exista o relație bună, nivelurile de stres la copil și capacitatea de adaptarea în timpul perioadei ”fața încremenită” erau mai mici decât la cei care nu aveau o relație foarte apropiată cu mama.

Așadar, o relație în care mama interacționează cu copilul și stabilește legături de încredere, îl ajută ca toată viața să aibă niveluri mai scăzute de stres și să reacționeze mai bine în situațiile stresante din viață. Învață astfel, de foarte mic, cum să gestioneze situațiile stresante.

3. Al treilea studiu, realizat în Singapore, a vrut să vadă dacă stilul de educare și creștere poate afecta creierul copilului. Așadar, s-au făcut tomografii ale creierelor bebelușilor în primele săptămâni de viață, s-a înregistrat și analizat comportamentul și relația dintre mama și copil în laborator (pentru a determina stilul de educare și creștere), iar apoi s-au refăcut tomografiile creierelor copiilor la 6 luni de la naștere.

Cercetătorii au constatat că în cazurile în care mama răspundea prompt la semnalele bebelușului și interacționa mult cu el, copiii aveau hipocampusul (parte din creier responsabilă cu reacțiile la stres și calmare) mai mic și erau mai focalizați pe explorare, în timp ce copiii ai căror părinți nu răspundeau atât de prompt la semnalele bebelușilor aveau hipocampusul mai mare, trebuiau să se calmeze singuri și erau mai focalizați pe supraviețuire decât pe explorare.

iubirea

În concluzie, după numai 6 luni de viață stilul de educare și creștere afectează deja vizibil structurile creierului: cu cât părinții răspund mai prompt necesităților copilului, cu atât el se simte mai în siguranță și poate astfel explora lumea, având parte de o dezvoltare mai armonioasă și capacități crescute de învățare; în schimb, cu cât părinții au reacții mai întârziate sau absente la semnalele copiilor, aceștia se simt mai nesiguri pe mediul înconjurător și își dezvoltă creierul astfel încât să supraviețuiască, fiind mai puțin preocupați de explorarea mediului.

Concluzia generală a celor 3 studii a fost că pentru a se dezvolta cât mai armonios, copiii au nevoie de
👼 afecțiune,
👼 interacțiune,
👼 răspunsuri prompte din partea adulților care îi îngrijesc și
👼 să știe că sunt în siguranță.

Dragi părinți, nu vă faceți griji că ”răsfățați” copilul dacă îl luați în brațe ori de câte ori are nevoie, îi arătați afecțiunea voastră, interacționați cu el mult, în special, în primul an de viață. Acestea îi vor asigura dezvoltarea echilibrată și armonioasă pentru toată viața. Un copil ținut în brațe cât vrea, va deveni mult mai independent și va explora lumea pentru că se va simți în siguranță.

Dacă ți-a fost de folos acest scurt rezumat și vrei să fac și rezumatul celorlalte episoade, scrie-mi în comentarii și le voi scrie și pe următoarele pe măsură ce le urmăresc.

fizic

Știu că este o perioadă foarte agitată pentru toată lumea, cu atât mai mult pentru viitoarele și proaspetele mămici. Dacă până acum nu multă vreme era doar despre voi și puteați gestiona situația, de când au apărut minunile în viețile voastre e și despre ei. De multe ori, e mai mult despre ei decât despre voi. E perfect normal.

Agitația și anxietatea pe care le simțiți sunt la fel de normale. Nu contează dacă sunt justificate sau nu. Frica nu are nevoie de justificare pentru a apărea. Iar când apare putem să ne prefacem că nu există, dar nu pentru mult timp.

Ideea este să o conștientizăm și acceptăm. Da, este acolo. E ok.

Vreau doar să vă reamintesc că tot ceea ce simțiți voi se transmite și copilului, fie că e în burtică sau deja în brațele voastre.

Mamele sunt releele copiilor până la cel puțin 7 ani. Tot ce experimentează ele, în special, din punct de vedere emoțional, se transmite și copiilor. Iar ei învață de la noi despre mediul extern și cum să gestioneze situațiile cu care se confruntă.

Nu scriu aceste lucruri pentru a vă speria! Ci doar pentru conștientizare. Pentru că în momentul în care reușești să conștientizezi ceea ce simți și cum te influențează pe tine și copilul tău, deja ești pe drumul cel bun.

Bun! Să revenim:

  • Ne este frică.
  • Conștientizăm emoția. O acceptăm.
  • Conștientizăm că emoțiile noastre se transmite și copilului (născut sau nenăscut încă).

Ce facem mai departe?

Avem grijă de noi din punct de vedere fizic, mental și emoțional. Cum? Fiecare după cum simte că rezonează. Eu vă propun câteva variante:

Fizic:

  • evităm alimentele care ne scad imunitatea și vibrația corpului (de ex: dulciuri, fast-food, alimente super-procesate, băuturi acidulate sau alcoolice etc);
  • putem lua suplimente alimentare, dar recomand să luați cu măsură și eventual, în urma unor analize sau la recomandarea specialistului;
  • stăm la soare, în aer liber, în mijlocul naturii minim o oră pe zi (în curte – dacă avem sau pe străzi/parcuri/păduri din apropiere, respectând distanța față de alți oameni);
  • respirația conștientă minim 1 minut;

Mental:

  • încetăm să mai stăm cu ochii pe televizoare / ecranele telefoanelor / tabletelor / laptopurilor;
  • meditații;
  • rugăciune;
  • mudre – yoga degetelor – le practicăm în programul online Timp pentru mine;
  • yoga – asanele curăță mintea și o echilibrează;
  • ascultăm podcasturi / videouri pozitive / educative;
  • ascultăm muzica preferată;
  • citim ceva ce ne relaxează, ne amuză, ne educă;
  • mișcăm șoldurile (belly-dancing – puteți urmări mișcări în videouri gratuite) – pentru că astfel se liniștește și mintea;

Emoțional:

  • ținerea unui jurnal (în care să scriem atât ce ne frământă, cât și pentru ce suntem recunoscătoare) ne poate ajuta enorm să eliberăm;

    Jurnal

  • diferite terapii complementare (EFT, Theta Healing, Access Bar, Codul emoțiilor etc) – dacă rezonați cu ele; puteți lucra singure (dacă aveți deja bazele) sau cu terapeuți;
  • terapii tradiționale – cu psihoterapeuți;
  • programe online de sprijin – gratuite și / sau plătite;

Și metoda mea preferată din ultima vreme: ajută pe altcineva să obțină ceea ce îți dorești tu: calm, pacea minții, eliberare de frică etc (depinde ce simți exact tu și ce îți dorești să obții). Metoda aceasta a fost dezvoltată de Diamond Cutter Institute, iar în România avem foarte materiale și sprijin prin Diamond System România. Vă recomand să citiți puțin despre această metodă, care pentru mine a fost revelatoare și m-a ajutat enorm în diverse situații în care m-am aflat.

Sper că v-am oferit câteva idei utile!

Scrieți-mi ce altceva faceți voi pentru a vă păstra calmul și pacea minții în această perioadă.

Vă îmbrățișez și vă transmit multă multă energie pozitivă și suportivă!

pregătire și acțiune

Ultimele zile ale lui 2019

Ultimele zile ale anului m-au prins relaxându-mă (spre deosebire de ultimii ani în care am lucrat – pentru că lucram de acasă) și plimbându-mă prin țară, la neamuri 🙂 Intenționat nu mi-am luat laptopul cu mine. Iar telefonul l-am ținut cât mai departe de mine. Deși trebuie să recunosc că au fost și momente în care m-am gândit ”Acum aș fi putut să scriu sau să citesc ceva pentru examenele ce urmează”.

Simțeam cumva că vreau să scriu un ultimul articol în acest an, însă nu prea știam ce. Să fac o retrospectivă. Să răspund la diversele întrebări (foarte bune, de altfel) găsite pe net sau primite pe email. Să scriu o urare. Erau multe variante.

Deloc întâmplător în ultimele zile am primit 2 ”scuturări” (nu știu dacă există cuvântul acesta folosit așa), dar așa simt că se potrivește cel mai bine, de la 2 persoane (una foarte apropiată – soțul meu și o prietenă cu care am avut un proiect comun). Mesajul lor era foarte clar: ”E nevoie să acționezi. Te-ai pregătit destul, acum e momentul să și aplici.”

Și, da, simt și eu asta. Însă sunt cumva paralizată.

Acțiune

Mesajul Universului: îndemnul la acțiune

Azi dimineață am citit 2 pagini din cartea lui James Clear – Atomic Habits (pe care o recomand cu drag oricui). Iar mesajul era exact cel de mai sus. Nu cred în coincidențe, dar am învățat să primesc semnele și mesajele Universului. Așa că mulțumesc cu recunoștință!

acțiune

Atomic habits

Am citit în carte o poveste pe care vreau să o împărtășesc cu voi, pe scurt:

La o universitate, un profesor a împărțit studenții la foto-video în 2 grupe: primul grup urma să primească evaluarea în funcție de cantitate (pentru 100 de fotografii predate la final aveau să primească nota 10, pentru 90 de fotografii 9 și tot așa), iar al doilea grup primea nota în funcție de calitate (puteau să predea o singură poză, dar să fie cât mai aproape de perfecțiune).

Surpriza a fost ca la finalul semestrului cele mai bune fotografii erau din grupul ”cantitate”, întrucât fiind nevoiți să facă un număr mare de fotografii, acei studenți au experimentat diverse unghiuri și metode, și astfel au reușit să își îmbunătățească abilitățile, în timp ce al doilea grup, ”calitate”, s-a pierdut în găsirea perfecțiunii, iar studenții aveau mai mult teorii, decât poze reușite.

În căutarea perfecțiunii

M-a impresionat foarte tare această povestioară întrucât mă regăsesc în ”căutarea perfecțiunii”. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile foarte bine. Am avut aproape mereu rezultate bune în orice am întreprins, iar asta, în loc să mă ajute, să am mai multă încredere în mine, nu face decât să pună presiune pe mine și, de multe ori, să renunț din start la anumite activități, întrucât consider că nu le pot realiza la un nivel înalt.

Mi-a luat ceva vreme să înțeleg că în foarte multe activități e nevoie de practică, multă practică. Nu e suficient să știi teoria. Și acum mă mai lovesc de această convingere a mea.

Mă împotmolesc făcând planul ideal. Și sunt atât de preocupată de a găsi cea mai bună strategie, de a fi cel mai bine pregătită, încât nu mai acționez. Doar mă pregătesc. Dar, după cum explică foarte bine și James Clear în cartea sa, există o foarte mare diferență între a te pregăti și a acționa. ”Când te pregătești, planifici, faci strategii și înveți. Toate acestea sunt lucruri bune, însă nu produc rezultate. Acțiunea, pe de altă parte, este un tip de comportament care oferă rezultate”.

Anul pregătirilor

Anul acesta m-am tot pregătit. De fapt, de 5 ani mă tot pregătesc, însă niciodată nu mă consider suficient de bună. Acestea sunt convingeri puternic înrădăcinate, cu care am lucrat și lucrez, însă ele revin:

Nu sunt suficient de bună.

E nevoie de foarte multă muncă pentru a avea rezultate.

O să încep când o să mă simt suficient de pregătită. 

Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama cât știi de puțin. (Aceasta este o zicală pe care am auzit-o foarte des de la tata, dar nu am realizat până de curând cât rău îmi face, pentru că în baza ei nu mă simt niciodată suficient de bine pregătită. Departe de mine gândul de a nu învăța continuu, dimpotrivă, învățarea și adaptarea continuă mi se par esențiale în societatea de azi. Dar e o problemă când dorința de perfecțiune te împiedică să acționezi.)

Sigur mai sunt și multe alte convingeri care mă limitează.

Explicația lui Clear are sens pentru mine:

Chiar dacă pregătirile nu ne aduc rezultate, de multe ori, le folosim pentru că ne dau senzația că facem progrese, protejându-ne de riscul eșecului. Nu ne place să fim criticați, judecați de ceilalți când eșuăm, așa că ne-am dezvoltat strategii prin care să evităm toate acestea.

Avem nevoie de pregătire, clar. Însă când ea devine o formă de amânare, e nevoie de o schimbare. E nevoie de acțiune.

Decizia: acțiune

Aceasta este lecția mea de anul acesta și de anul viitor: să acționez. Văd în jurul meu că oamenii care acționează, având un produs minim viabil, dar perfectibil și îmbunătățit mereu, au rezultate. Iar eu aștept. Aștept să fiu mai bună. Să știu mai mult. Să mai fac câteva cursuri, ca să fiu pregătită. Niciodată nu o să fiu pregătită 100% pentru că este un proces.

Așa că, azi, în ultima zi a lui 2019, aleg să fac o schimbare.

Aleg să acționez.

Aleg să îmi dau voie să învăț din greșeli.

Aleg să îmi iau fricile la trântă.

2020, nu sunt pregătită, dar acționez!

#provocarea100Seth #ziua83

Products

Meniu