Dansează cu frica – în sarcină, la naștere și post-partum

#provocarea100SethNașterePost-partumSarcina

”Dansează cu frica” este îndemnul pe care l-am auzit într-un interviu pe care i l-a luat Tim Ferris lui Seth Godin.

M-am gândit destul de mult la modul în care aș putea dansa cu fricile mele zi de zi.

Frica este o emoție. Și ca toate emoțiile, are rolul de a ne ajuta să supraviețuim. Avem tendința să spunem că este o emoție negativă. Că nu avem nevoie de ea. Dar ea este cea care ne ajută să nu ne aruncăm în gol de pe un bloc sau să nu sărim în fața unei mașini.

Sunt și situații în care nu ne place frica. Situații în care am vrea să nu o avem:

  • frica de a vorbi în public,
  • frica de a face ceva nou,
  • frica de succes,
  • frica de eșec,
  • frica de naștere,
  • frica de a îngriji un copil etc.

Sunt multe frici. Multe și complexe.

Dar ce facem cu ele?

În principiu, noi oamenii avem 3 strategii principale de a gestiona provocările: luptă, fugi sau îngheață. Dar cred că ai observat deja că nici una dintre acestea nu funcționează legat de frici.

Avem tendința să nu facem nimic – îngheață. Dar ele nu dispar. Doar ne paralizează. Și nu mai facem nimic. Evităm situațiile în care ar putea apărea, dar asta ne restrânge foarte mult viața.

Uneori ne credem viteji și vrem să ne luptăm cu fricile. Dar, de multe ori, pare deja un război pierdut de la început.

Iar varianta de a fugi de ele o testăm atunci când avem impresia că dacă vom schimba locul de muncă, partenerul, prietenii etc vom scăpa de fricile noastre. Și când colo, ce să vezi? Am schimbat partenerul, dar fricile tot acolo sunt.

De asta consider că are mare dreptate Seth când spune că e necesar să facem pace, să le acceptăm că sunt acolo și să intrăm într-un dans suav sau mai antrenant (depinde de situație).

Fricile în sarcină, naștere și post-partum

Ca educator prenatal, vorbesc despre conceptul de frică. Și chiar recomand identificarea tuturor fricilor conștiente, pentru că sunt foarte multe și inconștiente, dar care pot ieși la suprafață. Iar sarcina și nașterea sunt momente minunate ca toate fricile ascunse să iasă la suprafață, întrucât mama este într-o stare de vulnerabilitate maximă.

Recomand ca ambii parteneri să-și scrie pe o foaie toate fricile legate de:

  • sarcină
  • naștere
  • creșterea copiilor.

E important să fie în scris pentru procesul de conștientizare e mult mai important și valoros atunci. Plus văzându-le deja ți-e mai ușor să le accepți și să dansezi cu ele.

Majoritatea mămicilor scriu fricile lor. Destul de mulți tătici însă nu le scriu. Pentru că ei nu au nevoie. Pentru că ei nu au frici. Pentru că ei le știu și fără să le scrie. Pentru că de ce m-ar asculta pe mine. Pentru că … multe motive.

Cu atât mai valoros este să le scrii în timpul unui curs prenatal întrucât poți deja să elimini din unele frici prin informațiile primite.

Lista poate fi ruptă în bucățele sau aruncată simbolic și fizic la coș sau se poate arde (tot pentru a arde simbolic și fricile respective). Ideea este că acest proces chiar ajută la eliberarea lor.

Frica de naștere

Este una dintre cele mai răspândite în rândul viitoarelor mămici. Din mai multe motive:

  • este un eveniment major, dar foarte imprevizibil;
  • nu avem suficiente informații despre cum se pregătește și ne susține corpul în timpul acestui proces;
  • am auzit mai mult povești de groază despre naștere;
  • la nivelul conștientului colectiv este o imagine destul de înfricoșătoare despre naștere, în general;
  • majoritatea oamenilor au tendința să vorbească despre părțile negative;
  • medicalizarea excesivă duce la rezultate nu tocmai plăcute;
  • pe internet oricine poate scrie absolut orice, fără nici un fel de cenzură, iar poveștile negative sunt mai atractive;
  • mămicile sunt, de multe ori, dezinformate despre consecințele reale ale alegerii intervențiilor nenecesare;
  • sarcina și nașterea sunt asociate cu boala, ceea ce este complet rupt de realitate; nu numai că gravida nu este bolnavă, ci este cea mai sănătoasă din toată viața ei; tocmai se pregătește să aducă o nouă viață pe lume;

Și ce putem face pentru a scăpa de frica de naștere?

În primul rând să nu ne propunem să scăpăm de ea. Ci să o identificăm și să acceptăm că ea e acolo.

Bun, mi-e frică de naștere. Și acum ce fac?

Îmi dau seama de ce anume mi-e frică, mai exact, punându-mi întrebările potrivite și găsind răspunsurile pentru mine.

  1. Cunosc procesul fiziologic al nașterii? Corpul meu și al bebelușului știu exact ce să facă, însă nu se poate spune același lucru despre mintea mea. Mintea are nevoie să știe exact ce se petrece. Are nevoie să se liniștească. Poți să faci asta:
    • citind cărți de specialitate, studii, atenție ce citești pe Internet (să fie din surse sigure și verificate);
    • participând la cursuri prenatale;
    • povestind cu mămici care au avut experiențe împlinitoare;
    • discutând cu medici și moașe care cunosc procesul nașterii naturale fiziologice.
  2. Care sunt condițiile în care corpul se poate manifesta la potențialul maxim?
  3. Cum pot să mă pregătesc fizic, emoțional și spiritual pentru momentul nașterii?

Un alt aspect este acceptarea faptului că nașterea este la fel de imprevizibilă precum viața însăși. Și că putem face doar ceea ce ține de noi, dar apoi ne încredințăm Universului.

Ne pregătim pentru o naștere frumoasă și împlinitoare, dar uneori, în ciuda tuturor eforturilor noatre, nu iese exact așa cum am planificat. E important să fim pregătite și pentru un altfel de rezultat. Sau măcar să cerem ajutorul pentru a depăși momente mai delicate.

Dansul meu cu frica

frica dans

Mie îmi era foarte frică de naștere înainte de cursul prenatal. Apoi m-am liniștit. Eram atât de convinsă că totul va fi exact așa cum mi-am imaginat! Și a fost! Totul a fost foarte bine! Însă dacă nu ar fi fost eu aș fi fost foarte dezamăgită. Nu eram deloc pregătită pentru altceva. Ar fi fost un dezastru.

Mi-am scris fricile în timpul cursului prenatal și le-am dat foc. Fricile legate de naștere s-au risipit.

Dar apoi au apărut altele, pe care le resimțeam chiar și înainte să rămân însărcinată, legate de responsabilitatea de a crește un copil.

Fricile despre creșterea copiilor au crescut după ce m-am trezit cu ghemotocul în brațe. Apoi a apărut frica că nu voi putea să alăptez. Fricile că nu voi mai dormi niciodată o noapte întreagă (asta încă nu a dispărut 🙂 ).

Fricile că nu fac ce trebuie. Fricile că îi voi transmite tot felul de limitări și traume. Fricile că nu voi fi o mamă suficient de bună. Că tot ceea ce fac și spun îl va influența.

Multe dintre ele s-au ”rezolvat” abia când am început să lucrez cu mine. Și să îmi dau seama că ne alegem familia în care venim. Că venim să evoluăm și să învățăm, așadar nimic nu e întâmplător. Că facem fiecare ce știm mai bine în acel moment. Că suntem mamele perfecte pentru copiii noștri, chiar dacă în acel moment nu ni se pare.

Încă apar frici. Unele dispar, altele apar. Suntem într-un dans continuu. Dar acum le accept. Nu mai vreau să mă prefac că ele nu există, nici să fug de ele, dar nici să mă lupt cu ele. Am ales să le îmbrățișez.

Care sunt fricile tale? Cum le gestionezi?

#provocarea100Seth #ziua15

 

Citește în continuare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Ina Lupu pe social media
Instagram
YouTube
Meniu