Alergarea pentru o cauză socială

Alergarea era pentru mine ”misiune imposibilă”. Nici nu mi-ar fi trecut prin cap că aș putea vreodată să alerg.

În liceu, îmi luam scutire la educație fizică pentru că nu puteam să mă încadrez în baremele la alergat și nu vroiam să-mi strice media. Și acum mi se pare stupid să dai note la educație fizică, desen sau muzică. Și și  mai stupid să îți iei scutire din cauza asta.

Anul trecut, am fost provocată să particip la Maratonul de la Sibiu pentru proiectul S.E.R.A. – al Școlii Finlandeze de la Sibiu, la proba de ștafetă, unde era 4 membrii și alergam câte 5,3 km fiecare.

Am acceptat provocarea fără ca eu să fi alergat vreodată. Și mai era o lună jumătate până la maraton. M-am gândit că am suficient timp. Asta până când am ieșit prima dată la alergat. După nici 500 de metri abia îmi trăgeam sufletul. Era foarte descurajant. Cum aș fi putut să alerg de 10 ori mai mult? Părea imposibil! Dar îmi luasem public angajamentul că voi alerga, iar restul echipei se baza pe mine. Așa că am continuat să alerg.

Marele AHA

Și puteam tot mai mult. Chiar începea să îmi placă! Am fost și la Baia Mare, la părinții mei și am alergat acolo în parcul mare și am avut o revelație. Știam că am de alergat 5,3 km. Și asta mă făcea să continui chiar și după acel moment (care apărea de fiecare dată) când simțeam că nu mai pot și îmi venea să mă opresc.

De fapt, marea realizare a fost că dacă am un scop foarte clar și bine fixat spre care ”alerg” (”Vreau să alerg 5,3 km”), atunci eforturile mele se vor concentra să îl atingă. Dar dacă scopul e vag ”vreau să alerg” atunci mă opresc atunci când pare că nu mai pot. Și mi-am dat seama că probabil am renunțat de multe ori în viață atunci când devenea puțin greu pentru că nu aveam atât de clar unde vreau să ajung.

Asta a fost un mare moment de AHA din viața mea. Citisem asta în toate cărțile, o auzisem în toate cursurile și seminariile: ”Ai nevoie de un scop foarte clar și bine stabilit”; dar acesta a fost momentul în care chiar am înțeles și interiorizat această lecție.

Alergarea la maratonul din 2018

Am reușit în cele din urmă să alerg 5,3 km și am alergat și maratonul, deși nu eram în cea mai bună formă fizică. Am fost tare mândră de mine. Mi-am demonstrat mie însămi că pot să fac ceva ce credeam că e imposibil. Înseamnă că pot să fac orice! De fapt, acest pontețiaș uriaș mi l-am descoperit o dată cu nașterile.

Doar că, după aceea mi-am găsit motive să nu mai alerg.

Noua provocare

Și nu am mai alergat până acum 3 săptămâni. Când a apărut noua provocare: Grădinița Finlandeză Mediaș, la care sunt copiii noștri, a depus proiectul pentru a crea și școală – Start Smart – creștem copii fericiți, în cadrul Maratonului de la Sibiu 2019. Și a fost primul proiect din Mediaș aprobat în cadrul acestui eveniment din ultimii 8 ani, de când are loc acest foarte cunoscut maraton.

Nu puteam să nu accept să alerg. Iar acum eram deja mai pregătită pentru ce urma.

Am hotărât cu soțul meu să alergăm împreună dimineața, după ce îi ducem pe copii la grădi. Prima dimineață, -5 grade afară. Am rezistat aproape 2 km. Eram terminată. Gâfâiam. Îmi erau înghețate mâinile (mă gândisem că mă voi încălzi, m-am încâlzit, dar nu la mâini). Soțul meu alerga cu atâta ușurință, iar eu eram deja obosită. Am fost puțin dezamăgită de mine.

Apoi următoarea dimineață, ne-am îmbrăcat mai bine și mi-am dozat mai bine efortul. Am reușit să alergăm puțin peste 2 km, dar tot greu era. Soțul meu ar mai fi alergat. El era foarte fresh 🙂

A treia dimineață a fost mai bine puțin și ne-am apropiat de 3 km.

Schimbarea

Apoi V a plecat în delegație și am alergat doar singură. Mult mai bine. Era deja mai cald. Mi-am pus să ascult în căști niște videouri foarte faine cu (cine altul decât) Seth Godin 🙂

Și în a 3-a zi de alergat singură am reușit să parcurg deja cei 5 km. Nu e ușor nici acum. Dar am ajuns mai repede decât mă gândeam la ținta propusă. Acum scopul e să scot un timp cât mai bun. Și, de ce nu, poate la următorul eveniment să alerg 10 km.

Așa că am creat echipa de 4 și ne-am înscris în competiție pentru a aduna bani pentru proiectul Start Smart – creștem copii fericiți.

Dacă nu ar fi fost cauza socială din spate, nu m-ar fi tentat niciodată să alerg doar așa ”de nebună”. Dar faptul că alergi pentru o cauză, că dai niște bani care merg în proiectul ales, că poți să atragi donații pentru acea cauză, pe mine m-a determinat să încep să alerg. Și a mai contat foarte mult și că au fost cauze legate de educație. Una dintre valorile mele principale.

Pentru că eu cred cu tărie că doar așa putem schimba lumea: educându-ne altfel copiii.

Susțineți-ne!

Ne puteți susține fie participând ca alergători (caz în care 50% din contribuția voastră merge către proiect), fie împărtășind informația, fie donând direct din paginile noastre:

Alexandru Lupu

Ina Lupu

L-am înscris și pe Alex pentru că anul trecut nu a fost prea hotărât, dar apoi i-a părut rău că nu a participat și el. Anul acesta aleargă pentru școala lui. Pentru un viitor mai bun.

Mulțumesc că ne susțineți! Și vă provoc să vă depășiți și voi limitele autoimpuse! Faceți lucruri despre care credeați că nu le puteți face! E un sentiment tare fain și încurajator!

#provocarea100Seth #ziua25